Problema e interesantă şi, cred, dificilă şi pentru un practicant al dreptului, pentru că nu cred să existe jurisprudenţă pe acest subiect.
Răspunsul meu e următorul:
- nu cred că izbitura unui tren va produce o agonie mai mare decât cea a unui glonte. În ambele cazuri moartea va fi instantanee.
- pentru un judecător va fi greu să stabilească de ce poliţistul l-a împuşcat pe om şi de ce nu s-a gândit mai degrabă la o modalitate de salvare. Pentru un studiu de caz ipotetic, ca acesta, putem spune că nu există posibilitatea salvării, dar în lumea reală cum stabileşti asta?
- dacă judecătorul este convins că poliţistul l-a împuşcat doar pentru a-l uşura de o moarte mai grea pe cel prins în şine, atunci ar trebui să-l achite pe poliţistul cu "inimă bună". Dar, din păcate, nu va avea temei legal. Cred că acest caz este asemănător cu cazul real al lui Jacob Kevorkian, care asista moartea celor cărora viaţa li se părea insuportabilă (persoane aflate în faza terminală). Până la urmă, din ce-mi amintesc, a fost condamnat pentru omucidere, chiar dacă el susţiunea că i-a ajutat pe oameni, oferindu-le o moarte mai uşoară.