Presupun că folosiți termenii așa cum trebuie, adică rotația este mișcarea în jurul axei proprii, iar orbitarea e revoluția în jurul altui corp. Dacă ați folosit termenii cu alte sensuri, tot răspunsul meu e greșit.
Nu, rotația nu este obligatorie. În principiu este posibil ca un corp aflat în mișcare de revoluție în jurul altuia să nu aibă o mișcare de rotație în jurul unei axe proprii, în raport cu stelele.
Dar este foarte improbabil ca un corp ceresc să aibă rotație zero, pentru că dintr-o infinitate de viteze posibile trebuie s-o nimerești fix pe cea nulă. Apoi avînd în vedere cum se formează planetele și sateliții lor, prin acumularea de corpuri mai mici aflate pe orbite învecinate, este mai probabil ca în final ele să se rotească într-un anumit sens și cu o anumită viteză, cu axele mai degrabă perpendiculare pe orbită.
În schimb dacă ai suficientă energie încît să faci o planetă să se oprească din rotație, ea va continua să nu se rotească și să rămînă totuși pe orbită.
Am precizat mai sus că lipsa rotației ar trebui măsurată față de stele. Dacă în schimb se consideră rotația în raport cu generatorul orbitei (de exemplu steaua în jurul căreia se rotește o planetă), atunci lipsa rotației e ușor de găsit în cosmos. Nici nu trebuie mers prea departe: Luna ne arată mereu aceeași față, ceea ce înseamnă că în raport cu Pămîntul ea nu se rotește deloc (în raport cu stelele rotația Lunii are aceeași perioadă ca revoluția). Asta se întîmplă în urma unei sincronizări cauzate de efecte mareice (deformări plastice în volumul Lunii produse de atracția Pămîntului). Astfel de sincronizări sînt foarte frecvente în Sistemul Solar, deci probabil și în restul universului.