Pentru a vă înregistra, vă rugăm să trimiteți un email către administratorul site-ului.
Pune o întrebare

3.6k intrebari

6.8k raspunsuri

15.5k comentarii

2.5k utilizatori

2 plusuri 0 minusuri
748 vizualizari
Sa presupunem ca luam ca reper Singularitatea . Expansiunea de dupa BB ar putea fi "raportata" cumva fata de acel punct fizic din Univers dandu-ne "sensul" si "directia".

Ce vom "observa" din acel punct?
Experimentat (1.5k puncte) in categoria Terra-Univers

2 Raspunsuri

1 plus 0 minusuri
 
Cel mai bun raspuns

Frumoasă întrebarea...

Numai că „punctul de reper” fiind singularitatea este concomitent oriunde în univers, atât în timp cât și în spațiu. Pentru a ne fi mai ușor de înțeles reperul „universal” este mai bine să judecăm că suntem chiar noi, ca în basmul arab când răspunsul dervișului la întrebarea unde este buricul lumii a spus că acesta este sub copita de la piciorul drept din față a măgarului său. Acesta se numește principiu antropic, adică repere controlabile putem avea doar în imediata vecinătate cunoscută, orice deplasare fiind de fapt o „întoarcere” în spațiu-timp, respectiv o „modificare” a sistemului de referință.

O altă abordare este ideea că „înainte” de singularitate sau „în afara” singularității sunt concepte absurde, timpul de dinaintea Big Bangului neexistând, ca și spațiul de altfel. Inflația momentului de acum 13,7 miliarde de ani de fapt a aruncat oriunde în univers punctul de singularitate original. Singurele repere, încă nemotivate, apar mult mai târziu, în momentul declanșării radiației cosmice de fond, care există peste tot și tot timpul în univers, dar care are o oarecare asimetrie. Acea asimetrie am putea încerca să spunem că este imaginea universului din punctul său de origine dar și imaginea punctului în sine. De fapt gravitația a „reușit” să rupă simetria perfectă a sistemului spațiu-timp și a singularității, oferind posibilitatea unei revelări a imaginii acestui univers. Altfel acesta ar fi rămas perfect uniform și prin asta imposibil de a i se pune un punct de reper.

Într-un fel universul poate fi asemuit cu suprafața unui interior al unei sfere, orice punct fiind la fel de important ca valoare față de centrul acesteia, care poate fi asemuit cu momentul Big Bangului și raza sferei fiind durata în timp. Așa încât abia în momentul în care stabilim un moment sau un reper pe suprafața sferei universul devine „real” în funcție de acel punct, oricare din infinitul punctelor din univers având dreptul egal de a fi considerat calificabil la titlul de fostă Singularitate.

Junior (1.3k puncte)
0 0
"Într-un fel universul poate fi asemuit cu suprafața unui interior al unei sfere"
Mi-ati dat o idee. Nu s-ar putea ca aceasta sfera sa fie insusi Singularitatea? De ce se merge pe ideea ca trebuie sa fie un punct? Un punct la scara universului este o sfera ( daca acceptam ca fiind posibila expansiunea in toate directiile)
Pana la urma spatiul poate avea mai multe "dimensiuni"!
0 0
Analogia pe care am propus-o nu este modelul în sine. Este doar o imagine convenabilă nouă, celor ce trăim în sistemul spaţiu-timp cu spaţiu tridimensional şi timp unidirecţional, la viteze modice şi gravitaţii mici. În realitate spaţiu-timpul este deformat de gravitaţie. Din acest motiv au apărut idei de tipul universului mutidimensional sau multiversul.
Singularitatea nu este întregul univers comprimat acolo dar poate fi asemuit cu asta doar în ideea că acolo toate reperele cu care noi suntem obişnuiţi sunt contorsionate şi întrepătrunse. Astfel că în momentul "naşterii" acestui univers, de exemplu, evenimentele se puteau succede invers, respectiv efectul să preceadă cauzei. Gravitaţia a pus ordine şi împreună cu celelalte forţe (electomagnetică, atomică tare şi atomică slabă) a generat materia evidenţiabilă spaţio-temporal.

De altfel Singularitate este denumirea ce se mai foloseşte pentru a defini o gaură neagră.
0 0
As avea doua observatii: nu gravitatia a rupt simetria spatiului ci asa-numitele fluctuatii cuantice, iar universul se pare ca este plat, asa cum deja se intuia. Ambele confirmate pe 23 martie 2013 de rezultatele satelitului Agentiei Spatiale Europene - Plank
1 0
Propunere profana pentru universul ciclic ( pe scurt)


       In ‘gaurile negre’ datorita deformarii deosebit de accentuate a spatiului se scurge materia. Deoarece in centrul galaxiilor se afla ‘gauri negre’ materia galaxiilor se va scurge in acestea. Galaxiile se concentreaza continuu.
       In regiuni mai mari, in care sunt prezente ‘gauri negre’ supermasive intrega regiune se va concentra spre acea ‘gaura neagra’ (in cazul regiunii noastre, Marele Magnet).Deci
pe regiuni din univers se constata o acretie. Dar de ce pe ansamblu universul se afla in expansiune ?
       Ce se intampla de fapt in ‘gaurile negre’ ? Masa materiei colapsate deformeaza spatiul de asa natura  incat se ajunge la o ‘singularitate’ . Adica un punct practic imaterial. Unde dispare materia ? Trece in alt univers ? Nu ! Si nici nu dispare pur si simplu. Devine materie virtuala ( materie ‘neagra ‘).Materia virtuala este ‘expulzata’  in afara ‘gaurilor negre’ la viteze uriase asa incat acestea devin adevarate creuzete de materie virtuala. Acele regiuni ale universului in care spatiul este deformat puternic de prezenta materiei reale continua sa se contracte alimentand aparitia materiei virtuale prin ‘gaurile negre’. Ce se intampla insa in ansamblul Universului ?
        Materia virtuala umple vidul cosmic si tinde sa ‘umfle’ spatiul ( deformare inversa celei produsa de gravitatie) . La o anumita curbura limita spatiul nu se mai ‘umfla’ ci se ‘intinde’ procesul petrecandu-se quantificat intr-o vecinatate infinitesimala a curburii maxime. Astfel Universul se afla in expansiune continua pana la disparitia totala a materiei si energiei reale in gaurile negre aflate pretutindeni in univers.. Datorita concentrarilor tot mai mari de mase fenomenul aparitiei materiei virtuale este tot mai accelerat. Procesul se va desfasura continuu accelerat pana va atinge in final viteza luminii.
        Astfel se explica accelerarea concretiei Universului in apropierea ‘marilor magneti’ si accelerarea expansiunii generale.
        Universul la final va fi virtual, infinit, vid hiperpopulat omogen de materie virtuala si energie virtua , spatiul virtual va fi  infinit, iar timpul va atige timpul Plank . Informatia si Realitatea a luat sfarsit. Gravitatia a disparut. Timpul si spatiul real sunt la nivel Plank.
        In lipsa materiei reale , disparitia  gravitatiei va initia procesul invers, Big-Bang-ul, conversia intre materia virtuala si cea reala. Intre Universul total virtual (negru) si universul real  va exista o quanta de timp. Totul se va opri si va reporni in 5.3 x10 la minus 44 secunde . Nu va exista un punct de inceput ( singularitate). Sau daca vreti acesta va fi spatiu-timpul real nul ( sau egal cu o quanta).
        Deoarece transformarea sau mai bine zis conversia va avea loc in toata infinitatea universului virtual instantaneu ( inflatia), Universul real primordial va fi omogen.
       Timpul real si informatia incep sa curga desi nu s-au oprit niciodata. In imediata apropiere a ‘quantei de conversie’ intre cele doua forme ale Universului apar ‘micro gaurile negre’  Marea majoritate ( aproape toate) se evapora instantaneu si dau radiatia cosmica de fond. Cele  ramase , cu o distributie cvasiuniforma asigura ruperea simetriei si incep ‘fabricarea’ materiei virtuale.
       Icepe de pe acum expansiunea uniforma din toate punctele si uniform acelerata in toate directiile a Universului real.. Concentrarile cvasiuniform distribuite interactioneza si sub inflenta reuniunilor de gauri negre bulverseaza materia reala. Monstrii devoratori ai Universului real s-au nascut odata cu el !
0 0
Dece ii spui materie virtuala sau materie neagra? Pe forum o numim
curent materie intunecata iar "modelul" propus de tine se apropie
de ce s-a discutat acolo.
0 plusuri 0 minusuri
Forma este conica,in continua expansiune.(asta insemnand ca se produce o departare a galaxiilor,una fata de cealalta)
Novice (105 puncte)
...