Pentru a vă înregistra, vă rugăm să trimiteți un email către administratorul site-ului.
Pune o întrebare

3.6k intrebari

6.8k raspunsuri

15.5k comentarii

2.5k utilizatori

1 plus 0 minusuri
1.8k vizualizari
Ori regula e valabilă doar atunci când silabele alăturate conţin litera "c"? Definiţia termenului din DEX e vagă (asociaţie nepotrivită de sunete).
Senior (8.1k puncte) in categoria Limba Romana

2 Raspunsuri

5 plusuri 0 minusuri
 
Cel mai bun raspuns

Definiția din DEX e vagă pentru că însăși noțiunea este vagă. Cacofonie înseamnă doar „sunet neplăcut”, dar evident nu există o definiție clară a ceea ce înseamnă neplăcerea asta. Opusul cacofoniei este eufonia, adică „sunet frumos”. Dar cum definești precis ce este frumusețea sunetului? Nu poți, decît tot vag.

Definiția cacofoniei nu se limitează la secvenele de sunete ale vorbirii, deși la școală numai despre ele ni se spune. Tot cacofonie este și sunetul scos de o orchestră care nu și-a acordat bine instrumentele sau care cîntă fals, sunetul strident al unor sirene sau alarme, o hărmălaie de voci umane etc.

Chiar și cînd ne limităm la limbă, multă lume crede că doar combinațiile de sunete de tipul că-ca, ca-co etc. sînt cacofonii. Dar de fapt orice secvență de sunete care e greu de pronunțat sau de înțeles e tot o cacofonie, ca de exemplu calea lalelelor sau o țață țanțoșă. Vedeți și alte exemple la
http://ro.wikipedia.org/wiki/Cacofonie

Pentru a vedea dacă secvența „o întreagă galaxie” este o cacofonie, pronunțați-o și vedeți dacă vă e greu sau dacă sună neinteligibil. În ce mă privește, nu este o cacofonie, decît poate pentru o ureche extrem de sensibilă, deranjată de te miri ce.

Tot despre cacofonii, cîteva informații care v-ar putea fi utile:

- Contrar părerii generale, cacofonia nu este o greșeală de exprimare, ci doar eventual o stîngăcie estetică, dar de multe ori estetica nu are nici o importanță în vorbire (are uneori în poezii, în inscripții, în lozinci, în reclame etc.).

- Spre deosebire de români, alte nații nu se sinchisesc deloc de categoria asta de cacofonii prin care se formează cuvinte accidental. În orice limbă se pot forma accidental cuvinte cu înțeles neplăcut, dar din cîte știu eu numai la români există obsesia asta a cacofoniilor (lingviștii chiar folosesc termenul obsesie pentru a vorbi de fenomen).

- În scrierile tehnice, științifice, juridice etc., unde estetica nu contează, foarte mulți autori nu se sinchisesc deloc de cacofonii. Ei se concentrează pe conținutul textului, așa cum e și normal, nu pe fleacuri de formă.

- Cacofonia este, în ultimă instanță, în mintea celui care o depistează, nu în gura celui care o spune. Deci dacă pe Cutare îl deranjează cacofoniile, e vina lui. Soluția nu e ca alții să evite cacofoniile, ci ca el să nu le mai caute cu lumînarea.

Expert (12.9k puncte)
0 0
Da, mulţumesc.

Nu mă număr printre cei care fac un scop din vânarea greşelilor altora, deşi pun multe întrebări de genul acesteia pe aici. De fapt, fac eu însumi destule erori în vorbirea curentă ca să ştiu că ar fi exagerat să pretind altora rigoare în vorbirea de zi cu zi.

Mă interesa doar o definire mai completă a noţiunii şi cred că am obţinut-o...
0 plusuri 4 minusuri
Avand in vedere ca noi inca nu vedem toata galaxia, ci doar o mica parte din ea, precum si faptul ca suntem de acord ca exista mai multe galaxii, nu este o cacofonie.
Novice (113 puncte)
0 0
Non sequitur.
0 0
Intrebarea este alta: "...gă ga..." este cacofonie?
0 0
Este gagofonie! ţaţofonie! Babofonie! si ce mai doriti dvs :)
AdiJapan a explicat destul de clar: sunet neplacut!
"gă ga" luat singur suna destul de neplacut ( subiectiv fiind), insa in contextul din intrebare suna placut (tot subiectiv).
In plus nu pot sa nu remarc ca exista si cacofonii acceptate: biserica catolica , Ion Luca Caragiale si mai era una dar am uitat-o!
0 0
Nu există cacofonii acceptate, pentru că nu există nici cacofonii interzise. Am zis în răspuns: cacofonia NU este o greșeală, deci nu ai ce interzice și nu ai ce accepta. Circulă intens legenda asta cum că ar exista, vezi doamne, niște cacofonii admise. Și anume trei, ca în povești: „Cacofonia cu trei excepții”, de Ion Creangă. E o prostie perpetuată chiar de unii profesori de română, care desigur o știu și ei tot din auzite, că în lucrările de gramatică nu există.

Vedeți din nou aici: http://ro.wikipedia.org/wiki/Cacofonie
0 0
@Syntax: Scolastica veche poveste se completeaza cu "tactica cavaleriei"(-:
0 0
Mersi @puiu :)
Ce sa fac daca am prins generatia cu "tactica cavaleriei"?
Am luat nota kako( din greaca care inseamna urat sau rau) ca nu am stiut cacofoniile "acceptate" atunci!
@AdiJapan
Aveti dreptate cacofonia nu este o greseala, insa este evitata in vorbirea ingrijita.(deci presupune o oarecare autocenzurare)
Apropo, {daca cacofonia }nu este o greseala de ce nu o folositi in scrierea comentariilor? Nu ma refer la cele "acceptate": care cica ar fi vreo 7. Una care mi s-a parut interesanta  e "banca comerciala"
0 0
Nu sînt nici șapte. Sau dacă credeți că sînt, dați-mi și mie o sursă.

Cacofonia este evitată în vorbirea îngrijită numai ca o modă, în general de teama de a nu fi criticat. Moda asta e recentă, de circa un secol. Pînă atunci scriitorii, istoricii și toți ceilalți care scriau nu se fereau deloc de cacofonii, nici de cacofoniile pe care azi lumea le consideră foarte urîte. Este cunoscut, de exemplu, că la vechii scriitori apărea foarte frecvent „ca cum”. Astăzi nu mai spune nimeni așa, ci „ca și cum”, cu siguranță pentru a evita cacofonia. Același mecanism apare azi la cei care spun „ca și casieră” în loc de „ca casieră”, iar uneori aplică aceeași schimbare chiar și cînd nu au nici o cacofonie de evitat: „ca și doctor” în loc de „ca doctor” (conform normei e greșit să spui „ca și doctor”).

Eu nu mă feresc de cacofonii. Dacă urmăriți ce scriu o să vedeți că am multe. E drept totuși că, dacă sînt pe punctul de a face o cacofonie, uneori reformulez, dar asta numai dacă mi-e foarte ușor și nu se schimbă deloc sensul; o fac pentru exclusiv cei cu mintea foarte zglobie. Într-o lume ideală n-aș face nici măcar efortul ăsta.
0 0
In link-ul  din comentariul dvs se spunea ca circula printre necunoscatori ideea falsa ca ar exista 3, 5 ,  7 sau mai multe cacofonii "acceptate oficial"
Nu am gasit nici eu nicaieri o sursa de incredere care sa postuleze ca aceste cacofonii sunt gresite .Poate nu am cautat destul , cine stie? :)
Oricum , pana la urma evitarea cacofoniilor este o chestiune de bun simt mai degraba decat o disputa de ordin lingvistic.
1 0
Să ne lămurim cine ce are de dovedit. Dacă eu spun că exprimarea cutare (existentă în uz) este greșită, EU trebuie să dovedesc că așa e. Tot ce este în uz este acceptat de normă cu excepția cazurilor cînd norma spune explicit că ceva e greșit. Iar norma nu spune că cacofoniile ar fi greșite. (Dacă credeți că spune, arătați sursa.) În plus, din articolul de la Wikipedia reiese clar că lingviștii critică obsesia românilor față de cacofonii.

Evitarea cacofoniilor e în primul rînd o modă, nu o chestiune de bun simț. A devenit o chestiune de bun simț numai din cauza celor care au îmbrățișat moda asta.

E util să știți că, deși în toate limbile se pot forma accidental cuvinte urîte la alăturarea unor cuvinte, numai în română avem moda asta de a ne scoate unul altuia ochii pentru astfel de accidente.

Ca să vă dau un exemplu (dar n-o să-l dau foarte concret), în japoneză este destul de frecventă apariția accidentală a unui cuvînt foarte urît, folosit în limbajul vulgar pentru organul sexual femeiesc, la simpla alăturare a două cuvinte. Întîmplător acele două cuvinte se alătură foarte des în uz. Și totuși nu tresară nimeni cînd se produce cacofonia asta. De ce? Pentru că datoria ascultătorului este să înțeleagă intenția vorbitorului, nu să-și imagineze din proprie inițiativă cuvinte cu sensuri urîte. La noi moda asta a cacofoniilor a depășit orice limită rezonabilă. Aș zice că în privința asta sîntem o nație de rebusiști cu minte murdară.
0 0
Bine ca ati explicat de unde aveti aceasta convingere!
Exemplul japonez mi se pare coerent. Sa stiti ca si in Italia am observat ca oamenii nu fac asocieri de cuvinte. De exemplu cand le-am atras atentia la unele nume ale lor care au si sensul unor anumite lucruri , erau foarte mirati. La americani e la fel. Cazul lui Bush(care s-ar traduce si boscheti) in America nu are nici un impact. si exemplele ar putea continua.
In Romania , clar, e o moda! Poate si pentru ca facem usor asocieri de cuvinte mai ales cand e vorba de sensuri urate.
Dar cum sa-i explici romanului de rand care sta cu manelele in urechi si cu berea in mana ca"datoria ascultătorului este să înțeleagă intenția vorbitorului, nu să-și imagineze din proprie inițiativă cuvinte cu sensuri urîte"? :)
Ar trebui intai inchisi si apoi "obligati" sa gandeasca in "japoneza"!
...