Gaurile negre absorb materia din jur, daca aceasta exista; In "cadere", materia este fragmentata in bucati de fortele mareice; dealtfel in majoritatea cazurilor materia disponibila e sub forma gazoasa (de ex. materia unei stele vecine in sisteme binare). Materia care cade spre gaura neagra se incalzeste foarte puternic, gravitatia aducand-o foarte aproape de viteza luminii. Materia extrem de fierbinte radiaza o cantitate imensa de energie, si bineinteles o buna parte din aceasta energie nu va "cadea" in gaura neagra. Daca-mi aduc aminte bine, "motorul" gravitational, cum i se spunea, are cel mai ridicat randament de conversie masa energie cu exceptia anihilarii; eficienta transformarii materiei in radiatii era pe la 40%. Deci o gaura neagra este de fapt extrem de luminoasa daca are ce "inghiti"; fireste, nu ea e luminoasa ci gazele ce cad pe ea; radiatia este in tot spectrul e-m pana la radiatii x dure.
O alta cale de a o detecta este urmarirea unor traiectorii ale unor obiecte invecinate; daca o stea se misca repede in jurul unui companion invizibil, "probabil" acolo e o gaura neagra. Pe aceasta cale s-a descoperit si calculat existentain centrul galaxiei noastre a unei gauri-negre supermasive de cateva milioane de mase solare. Alte galaxii au in centru gauri negre supermasive de pana la cateva miliarde de mase solare; se pare ca masa gaurilor negre supermasive din centrele galaxiilor este in general de aproximativ o miime din masa totala a galaxiei.
Un alt efect observabil este cel de "lentila gravitationala".
