Pentru a vă înregistra, vă rugăm să trimiteți un email către administratorul site-ului.
Pune o întrebare

3.6k intrebari

6.8k raspunsuri

15.5k comentarii

2.5k utilizatori

7 plusuri 0 minusuri
12.5k vizualizari
Știm bine că dacă ții un măr în mîna dreaptă și te uiți în oglindă, omul de dincolo de planul oglinzii ține mărul în mîna stîngă. La fel, dacă te uiți în oglinda retrovizoare, mașina din spate pare să aibă volanul și șoferul în partea opusă.

Pe de altă parte mai știm și că oglinda nu are „cătare”, ea nu știe ce-i aia stînga, drepata, sus sau jos. Indiferent cum o rotești în propriul ei plan, oglinda face în continuare exact același lucru, inclusiv faptul că inversează sînga cu dreapta, dar nu și susul cu josul.

Poți pune oglinda pe tavan sau pe podea sau în orice altă poziție, că omul din oglindă va ține mărul tot în mîna opusă. Poți să stai în cap, într-o rînă, pe spate sau pe burtă, iar rezultatul e același: dacă tu faci semn cu mîna dreaptă, cel din oglindă va face semn cu mîna stîngă. Dar dacă tu te scarpini în cap, cel din oglindă nu se va scărpina pe tălpi, ci tot în cap.

De ce?

(Vă asigur că răspunsul nu e chiar simplu.)
Expert (12.9k puncte) in categoria Fizica
0 0
Am vazut un documentar, mai demult dar pur si simplu nu mai tin minte. Stiu  ca daca pui doua oglinzi in coltul camerei la 90 grade, una din  imagini va iesi normala. Daca stau si ma gandesc o camera foto sau video ar trebui sa filmeze tot eronat, dar din cauza mai multor lentile (teoretic doua) afiseaza imaginea corecta. Nu mai tin minte dar cred ca binoclul, luneta, vizorul usii, orificiul camerelor foto, inverseaza susul cu josul, privind invers prin ele. Convexitatea si concavitatea ar fi problema in cazul celor enumerate mai jos ?
0 1
reflexie plus perceptie
1 0
E o intrebare excelenta. As incepe spunand ca de fapt aparenta inversare a stangii cu dreapta tine mai degraba de infatisarea oarecum simetrica a corpului uman. La intrebarea asta a raspuns intr-un interviu acordat BBC  - Richard Feynman. El zice asa : daca stam in picioare atunci impresia este ca mana stanga devine mana dreapta si invers. De ce in schimb nu ne vedem cu susul in jos. Si propune un exercitiu de imaginatie in care ne-am aseza pe o parte cu capul spre stanga sa spunem. Atunci mana dreapta ar fi sus, mana stanga ar fi jos. Insa din nou mana stanga e inlocuita cu mana dreapta in oglida. Asadar susul devine jos si invers. Ce s-a intamplat de data asta :) Raspunsul e in faptul ca nu se inverseaza nici stanga cu drepta si nici sus cu jos, ci fata cu spatele. Daca nasul tau ar fi pe directia nord, atunci ceafa ar fi pe directia sud. In imaginea formata in oglinda, deci, nasul tau va fi in directia cefei (in plan real) si concomitent ceafa din oglinda pe directia nasului (in plan real).  Va las sa urmariti interviul lui Feynman http://m.youtube.com/watch?v=6tuxLY94LXw
1 0
Pe aceeasi logica as propune un experiment pe care multi il pot face acasa. Spuneam ca oglinda inverseaza fata cu spatele. Asadar inverseaza si polarizarea luminii. Daca aveti niste ochelari de vizionat film 3D (stiu ca acum si in RO poti pastra ochelarii dupa ce ai fost la cinema) incercati urmatorul lucru. Duceti-va in fata unei oglinzi, si tineti ochelarii undeva la nivelul nasului, uitati-va prin lentila dreapta la culoarea lentilei din stanga (cea din oglinda) o sa apara negru complet. Similar si daca priviti prin lentila din stanga catre cea din dreapta (din oglinda) Motivul e ca ochelarii sunt polarizati circular, cu alte cuvinte o lentila lasa sa treca doar lumina polarizata "inainte" iar cealalta cu polarizare "inapoi". Insa oglinda inverseaza polarizarea. Cu alte cuvinte toti fotonii ce au trecut printr-o lentila vor fi blocati la intoarcerea pe acea lentila de aici imaginea de lentila neagra (nu lasa sa treaca lumina)
1 1
Marian Gheorghe, nu vă pot răspunde la comentariu pentru că le-aș da prea multe indicii celor care încă se mai gîndesc. Vă mulțumesc totuși că ați comentat.

Ca să nu vă plictisiți, vă pun două întrebări suplimentare:

- Care ar fi structura optimă a răspunsului, în așa fel încît explicația fenomenului să fie cît mai logică?

- Dacă oamenii, automobilele și alte lucruri par în oglindă a fi inversate stînga-dreapta, puteți da exemple și de obiecte pe care oglinda pare să le inverseze sus-jos sau față-spate?

9 Raspunsuri

1 plus 0 minusuri
E vorba de fenomenul de reflexie a luminii, dar mai ales de perspectiva observatorului.

În primul rând, obiectul din faţa oglinzii e real, iar cel pe care-l reflectă oglinda este virtual, adică este constuit doar de mintea umană. Apoi e importantă poziţia oglinzii şi a obiectului pe care-l vedem reflectat în ea.

Dacă avem în faţă o oglindă în plan vertical, e normal să fie aşa, adică ce vedem în oglindă este conform cu ce e în realitate, chiar dacă imaginea reflectate PARE pe dos. Poziţia mâinii stângi reflectate rămâne permanent în stânga reală, dreapta rămâne pe partea dreaptă, capul din reflexie mereu în poziţia corespondentă cu realul, adică în sus (stând normal), iar picioarele (de obicei, dar nu chiar la toţi.. :).. ) pe pământ. Restul e iluzie optică, iar iluziile păcălesc mintea care nu cunoaşte fenomenul din spatele iluziei.

Poate fi făcut şi susul să pară în jos, dar nu cu propria persoană, ci de exemplu dacă avem o persoană în faţă, iar oglinda o punem orizontală, în aşa fel încât să reflecte spre noi imaginea persoanei din faţa noastră. E tot o iluzie optică şi rezultă din fizica reflexiei combinată cu modul în care creierul construieşte imaginea.
Experimentat (3.1k puncte)
0 0
Un răspuns bun este acela care se compune din afirmații adevărate și raționamente corecte și care în plus explică faptele din întrebare, pe înțeles, în mod concret și direct, nu doar în termeni generali, fără a sări peste pași și fără a lăsa pe seama interlocutorului să ghicească aspecte importante. „Perspectiva observatorului”, „restul e iluzie optică” sau „modul în care creierul construiește imaginea” sînt doar vorbe goale dacă nu conduc la concluzie.

Repet: dacă țin în mîna dreaptă un măr, reflexia mea în oglindă pare că ține mărul în mîna stîngă. Sîntem de acord cu asta? Fenomenul se întîmplă indiferent dacă mă uit eu însumi la reflexie sau se uită altcineva, indiferent dacă oglinda e verticală sau orizontală sau altfel, indiferent dacă eu stau ghemuit sau în șpagat sau altfel. Întrebarea, din nou, este: de ce?
1 0
Exact la fel face şi o cameră video amplasată în faţa noastră, sau într-un loc de unde noi nu avem acces la momentul acela, pentru ca suntem altundeva. Asta înseamnă "perspectiva" celui care face observarea.
Oglinda sau camera video, o fotografie, nu schimbă nimic altceva decât perspectiva din care observăm o imagine. Noi privim înspre în faţă, iar oglinda reflectă ce se vede din faţă. Când noi vedem imaginea ne aşteptăm să vedem ceea ce suntem obişniţi, adică să fie ridicată mâna cealaltă decât o ridicăm de fapt, pentru că aşa vedem când ne uităm în faţă!
Nici nu e nevoie să vorbim de oglindă. Dacă suntem faţă în faţă cu cineva, şi primim comanda să ridicăm o mână anume, ce vedem? Unul ridică o mână, iar celălalt o ridică pe partea opusă! Aşa este corect, dar în oglidire creierul se aşteaptă (din reflex, obişnuinţă) să vadă ridicată mâna de pe aceeaşi parte, pentru că el are mult mai pregnantă experienţa perspectivei lui proprii, nu "vede" din faţă, ci înspre faţă.
Susul cu josul nu se inversează în oglindirea clasică, pentru că acea reflectare practic ne permite să ne vedem din faţă, adică rotim perspectiva noastră cu 180 de grade, după o axă verticală, iar ca să vedem cu susul în jos ar trebui ca reflectarea să permită inversarea perspectivei după o axă orizontală, lucru pe care-l putem face (aşa cum spuneam mai sus) când oglinda stă orizontală.

Ca un exerciţiu: dacă avem o poză identică cu reflexia mea în oglindă, stând cu mâna dreaptă ridicată, dar printată pe o hârtie de calc, foarte transparentă deci, cum ar trebui să rotim fotografia aia, ca ceea ce apare în poză să corespundă imaginea reală? Adică cu ceea ce consideră creierul fiecăruia că ar fi reală!... Ei, acea rotire o face şi oglinda, iar creierul este puţin în confuzie din cauza simetriei părţii stângi cu cea dreaptă (la exterior cel puţin), care îi induce o iluzie.
0 0
Deci oglinda inversează stînga cu dreapta pentru că așa sîntem noi obișnuiți, și în schimb nu inversează susul cu josul din același motiv? Dar de ce sîntem obișnuiți cu o inversare și nu și cu cealaltă? Vă dați seama că pe cineva care chiar vrea să înțeleagă un asemenea răspuns nu-l poate mulțumi?

În ce ați spus pînă acum se află toate elementele unui răspuns întreg (amestecate cu lucruri inutile sau greșite), dar n-ați făcut legătura între ele într-un mod inteligibil, nu le-ați prezentat sub forma unui raționament cu cap și coadă, care pornește de la ce este oglinda și se încheie cu motivul pentru care reflexia mea în oglindă are cărarea pe partea cealaltă. Ca urmare numai cineva care cunoaște deja răspunsul își poate da seama că aveți toate „piesele”.

Camera foto/video face cu totul alte transformări optice decît oglinda. Mai bine nu vă încurcați cu analogia asta, pentru că oricum n-ar funcționa. Iar dacă amestecați oglinda cu poza complicați și mai rău lucrurile.
0 0
Bun AdiJapan, deci se pare că tu cunoşti răspunsul, dar te joci de-a şoarecele şi pisica. Eu am răspuns şi am formulat cum am ştiut, corect sau incorect, iar tu nu faci decât să îmi critici răspunsurile făcând observaţii ridicole (nu oglinda inversează efectiv, ci creierul nostru vede o inversare şi o atribuie oglinzii, deşi o face el - e pur şi simplu o eroare, o iluzie!), oferind în schimb un zero barat. Eu mi-am cam pierdut interesul pentru a răspunde, nu înţeleg ce legături pretinzi, aşa că te las să te joci în continuare, mai ales că am senzaţia că răspunsul va fi unul subiectiv. Dacă-mi aduc aminte, poate o să trec să văd dacă binevoieşti să-ţi răspunzi singur la întrebare. Spor!
1 0
Nu dați vina pe mine. Chiar aveți impresia că ați dat un răspuns întreg, inteligibil, logic? Dacă da, atunci vă înțeleg supărarea.

Tocmai pentru ca răspunsul să nu fie unul subiectiv aștept o explicație care să nu lase cititorului nimic de ghicit, de interpretat sau de completat. La întrebarea asta se poate răspunde matematic (optica și psihologia joacă cel mult un rol secundar sau banal), or în matematică tot raționamentul trebuie expus înlănțuit și fără salturi. Asta „pretind” și nu cred că cer mult. Că poate fi greu, da.

Participarea la discuție e 100% voluntară. Îmi pare rău că v-ați pierdut interesul de a răspunde, dar nu știu unde am greșit. Că am pus o întrebare la care cunosc deja răspunsul? Că sînt exigent cu răspunsurile? Ar trebui poate să pun numai întrebări la care să nu știu răspunsul și apoi să accept orice pe post de răspuns? Dacă asta va fi politica de la Scientia Q&A, foarte bine, dar atunci eu voi pleca, pentru că n-ar mai avea nici un rost să stau pe-aici. La orice întrebare îmi trece prin cap dintr-un domeniu al cunoașterii eu unul îmi găsesc un răspuns (în măsura în care există) mult mai repede pe internet, singur, în surse mult mai de încredere. Singurul lucru care mă ține aici este posibilitatea de a le transmite și altora ce știu eu, iar dacă formatul discuțiilor de aici este întrebare-răspuns-comentariu, atunci m-am adaptat la el și am încercat să pun întrebări cît mai interesante și instructive, să dau răspunsuri cît mai ușor de înțeles și să fac comentarii care să ajute cît mai mult. Poate reușesc, poate nu reușesc.

Eu discuțiile astea nu le văd ca pe un simplu contact între persoane, ci ca pe un contact între persoane și cunoștințele omenirii. Dacă cineva răspunde stîngace sau spune o prostie eu nu-mi formez imediat o impresie proastă despre el (și de fapt nici nu prea țin minte cine ce-a spus). Mă concentrez numai pe subiectul discutat, pe cunoștințele care se pot cîștiga din discuție. Dacă critic o afirmație înseamnă numai că critic acea afirmație, nu și autorul ei. Iar dacă sînt exigent, sînt pentru că e bine să fii exigent.
0 0
Întrebarea m-a captivat, însă parcursul spre un răspuns e cel care-mi taie elanul. Practic mă retrag din discuţie şi-i las pe alţii, eu am scris ce am considerat important. Până nu o să văd un răspuns nici măcar nu am la ce să-mi raportez ce am scris pt. că dvs. nu a-ţi făcut decât critici de combatere, nimic la care eu să mă pot raporta şi eventual să înţeleg unde bate discuţia, ideea care ar trebui să creeze acel fir logic de care spuneţi.
Nu am nimic cu critica, dar nu-mi convine în condiţiile astea, aşa că zic pas, o să revin când oi avea ce vedea.
2 plusuri 0 minusuri

Problema a fost abordată şi în cadrul vechii secţiuni QA. Concluzia la care s-a ajuns atunci e că, de fapt, oglinda nu inversează stânga cu dreapta.

Putem spune că în lumea imaginară a imaginilor formate în oglindă avem de-a face cu un "univers" format din puncte ale căror coordonate, raportat la planul oglinzii, sunt X,Y şi -Z, corespunzător unui punct din X,Y,Z din "lumea reală".

Vorbim deci, mai degrabă decât de o inversare a stângii cu dreapta, de o imagine inversată pe axa Z a imaginii reale.

Senior (8.1k puncte)
0 0
Nu știam că s-a mai discutat la Scientia. Am citit răspunsul pe care îl indicați și constat că e mult mai bun decît toate cele 5 răspunsuri de aici la un loc, pentru că include toate elementele, fiecare explicat în detaliu, și chiar le înlănțuie parțial într-un raționament. Dar încă nu e un răspuns mulțumitor.
0 0
Înţeleg că, din punctul dvs. de vedere, nu e suficient (căci corect mie mi se pare că este) să privim problema strict geometric, sesizând inversiunea pe axa Z şi faptul că e echivalentă cu rotaţia la 180 de grade in jurul lui Y urmată de o inversare pe axa X.
0 0
Da, oglindirea este echivalentă cu transformarea
„o rotație de 180° în jurul axei Y urmată de o inversare pe axa X”.
Dar oglindirea mai este echivalentă și cu transformarea
„o rotație de 180° în jurul axei X urmată de o inversare pe axa Y”.

Dacă din prima transformare iese concluzia că oglinda inversează stînga cu dreapta și nu susul cu josul, atunci din a doua transformare iese tocmai concluzia opusă. Observați? Din același raționament ies două concluzii contradictorii. Și știm că numai prima concluzie se potrivește cu experiența noastră. Deci ceva nu e în regulă cu raționamentul.

Abordarea geometrică e cît se poate de legitimă, de fapt nici nu știu alta, dar în răspunsul pe care mi l-ați indicat raționamentul nu a fost dus pînă la capăt. Mai exact a neglijat un fapt important.
0 0
Eu nu interpretez în niciun fel cele două transformări echivalente inversării faţă de axa perpendiculară pe planul oglinzii şi echivalente geometric.

Nici drept inversare stânga-dreapta, nici drept inversare sus-jos. E doar un formalism geometric prin care explicăm în doi paşi transformarea pe care o face oglinda.

În definitvi, dacă ne jucăm cu o figurină umană în miniatură şi o trecem prin cele două perechi de transformări amintite mai sus, ajungem, de fiecare dată, la imaginea din oglindă...

Pesemne îmi scapă o nuanţă ori poate mi se pare prea evidentă...
0 0
Şi ar mai fi o observaţie. Atunci când încercăm să ne aducem, mintal, în poziţia imaginii din oglindă, normal că ne rotim la 180 de grade în plan orizontal, căci aşa funcţionează lumea. Dacă gravitaţia ne-ar permite să facem rotaţia pe verticală (în jurul lui X) probabil că am putea trage şi concluzia cealaltă...
0 0
Dacă echivalența dintre oglindire și transformarea aceea rotație+inversiune nu face parte din raționament, atunci e inutilă și nu era nevoie să fie inclusă în răspuns. Dacă totuși face parte din raționament, întrebarea e: cum se leagă ea de restul raționamentului, deci cum ajută ea la explicarea fenomenului?

De fapt echivalența aceea este relevantă, ea face parte din raționament. Dar pentru un cititor care nu știe răspunsul nu e clar în ce fel e relevantă.

De-asta spun că răspunsul acela e bun în comparație cu ce răspunsuri mi se dau de obicei la întrebarea asta, dar nu destul de bun.
0 0
Despre nuanțele care ne scapă: cred că dificultatea întrebării constă tocmai în a deveni conștienți de lucruri atît de evidente și intuitive încît în general e suficient că le simțim și nu avem nevoie să le gîndim explicit.
1 0
Cum ar fi faptul că omul, mai bine zis corpul uman, prezintă simetrie faţă de axa Y. iar nu faţă de X? Dacă am imagina o fiinţă cu simetrie faţă de orizontală şi cu ochii dispuşi, în consecinţă, pe verticală, cum ar privi acea fiinţă întrebarea dvs.? Care ar fi stânga şi dreapta acelei entităţi? Care ar fi susul şi josul?

În definitiv, oglinda face ce face, oricum punem  noi problema. Adică inversează faţă de axa perpendiculară pe planul ei. restul e interpretare pe baza unor concepte definite de noi, oamenii, concepte născute şi pentru că suntem simetrici, ca şi construcţie, faţă de axa sus-jos, ori axa Y, ca să nu mai folosesc o construcţie (sus-jos) caracteristică nouă.
Ce poti spune despre imaginea miinii drepte in oglinda plana?
2 plusuri 0 minusuri

 

Pentru a răspunde la întrebare trebuie să înțelegem fenomenul fizic care se întâmplă: oglinda reflectă lumina. Când stau în fata oglinzii, ea mă reflectă pe mine, mai exact reflectă lumina propagată de la mine către oglinda. Adică, de exemplu, lumina în care se vede un punct de pe mana mea dreaptă se propagă pe o direcție normală spre suprafață de reflexie, fiind reflectată de acea regiune a oglinzii situată în dreptul mâinii mele drepte. Când ridic mana dreaptă, văd în oglindă reflexia mâinii mele drepte ridicate. Nu văd nicidecum "omul din oglinda", adică o persoana reală care stă cu fata la mine și care, astfel poziționată, ar avea mana ei dreaptă în dreptul mâinii mele stângi. Văd propria mea imagine reflectată de oglindă, cu respectarea legilor reflexiei, în situația în care unghiul de incidență este nul și, în consecință, unghiul de reflexie este nul. Așa cum afirmați, "oglinda nu știe ce-i aia stânga, dreapta". Dacă ar ști, abia atunci lucrurile s-ar întâmpla nefiresc, iar la ridicarea brațului drept am vedea imaginea, doar atunci inversată, a brațului din regiunea din stânga, ridicându-se. 
Celealte situații pe care le descrieți, cu oglinda pusă pe tavan sau pe podea sunt analoge. Dacă o pun pe tavan nu văd un om care stă în cap, ci reflexia mea în oglindă. 
De fapt, din cauza obișnuinței ca, atunci când stăm fată în fată cu persoane reale, să vedem dreapta lor în dreptul stângii noastre, avem tendința să spunem că oglinda "inversează" ștanga cu dreapta. Nu le inversează, o lasă pe fiecare acolo unde e. 
Iar dacă am stabilit că nu inversează stanga cu dreapta, de ce ar "inversa" susul cu josul?
Senior (6.6k puncte)
0 0
Partea optică ați descris-o bine, în linii mari, dar impresia privitorului că dincolo de planul oglinzii se află un om care ține mărul în mîna cealaltă ați lăsat-o neexplicată.

Ca să detaliez întrebarea, să presupunem că am un frate geamăn cu care semăn atît de bine încît în fotografii sau înregistrări video, de exemplu, ne e tuturor greu să ne dăm seama dacă sînt eu sau e el. Acum mă așez în fața oglinzii, țin în mîna dreaptă un măr și îl pun pe fratele meu geamăn să stea lîngă oglindă (reflexia lui n-o văd) și să țină un măr tot în mîna dreaptă. Apoi mă uit atît la reflexia mea în oglindă cît și la fratele meu. Ce văd? Văd doi oameni care țin mărul unul în mîna stîngă și celălalt în mîna dreaptă. Asta înțeleg prin faptul că oglinda a inversat stînga cu dreapta. Sigur că e doar o iluzie, dar și iluziile trebuie explicate.
0 0
O formulare mai precisă a întrebării ar fi trebuit să conțină expresia "inverseza în aparentă" sau "inversează aparent...". Așa cum o formulați, dați valoare de adevăr unui fenomen care nu se întâmplă, respectiv acela că oglinda inversează stânga cu dreapta, ceea ce ar însemna ori că așa credeți, ori că doriți să dați un plus de dificultate întrebării, testând daca cititorul e atent la termeni. Cum e corect? Pană de vulpe LA pălărie, sau pană de vulpe PE pălărie? Și de ce e imprecisă formularea "pană de vulpe DE-A LUNGUL pălăriei"?
0 0
Da, aș fi putut spune că oglinda că inversează „în aparență” stînga cu dreapta. La fel, aș putea spune că în oglindă mă văd „în aparență” pe mine însumi și că la televizor îl văd „în aparență” pe Băsescu. Dar în mod normal nu vorbim așa.
0 0
Nu e necesar, într-adevăr, să spun că mă văd în oglindă "în aparență". Nici că pe ecran este Basescu "în aparență". Dar că oglinda inversează, aparent, stânga cu dreapta, dă un plus de exactitate, necesară unei întrebări după regula: prima condiție a rezolvării unei probleme este formularea ei exactă.
Dacă aș întreba: cum se explică îndoirea unei furculițe atunci când e pe jumătate scufundată într-un lichid transparent, în poziție oblică fata de verticală?
Cel ce s-ar afla în situația de a explica în ce condiții se îndoaie furculița, ar trebui să-și imagineze poate că lichidul are proprietăți de solvent pentru furculiță, sau cine știe ce altceva.
Dacă în întrebare aș folosi sintagma "îndoirea aparentă a furculiței", i-ar fi clar că răspunsul trebuie căutat în optică.
La televizor e chiar imaginea lui Basescu. În oglinda e chiar imaginea mea, în care stânga și dreapta sunt aparent inversate.
0 0
Ce-ar însemna că oglinda inversează la propriu stînga cu dreapta? Că îmi ia mărul din mîna stîngă și mi-l pune în dreapta?! Evident că inversarea e doar aparentă! Dar cînd vorbim, descriem ceea ce vedem, inclusiv în cazul iluziilor optice. Furculița din pahar chiar se vede strîmbă, deși în realitate nu e.

Ca dovadă că n-am încercat să induc cititorul în eroare sugerîndu-i că inversarea ar fi reală (deși nici n-aș fi putut), vă aduc un citat din întrebare: „mașina din spate pare să aibă volanul și șoferul în partea opusă”. Deci cel puțin într-un loc am spus explicit că e vorba de o aparență, deși nu era necesar.

De fapt avem amîndoi dreptate, dar din perspective diferite. Eu descriu ceea ce percep și cer explicația, și mi se pare că fac bine ce fac, iar dumneavoastră îmi cereți să-i spun clar de la început cititorului că ceea ce văd e doar aparent, și vi se pare că e bine să-mi cereți asta. S-ar putea să fie un defect profesional din partea mea. Aceia care rezolvă probleme de fizică reale --- nu cele de la școală, care eventual au răspunsul la sfîrșitul manualului, ci întrebări la care răspunsul încă nu există nicăieri ---, adică aceia care fac cercetare în fizică sau domenii conexe, își formulează întrebările pe baza constatărilor: de ce îmi indică voltmetrul atît cît indică? de ce în imaginea asta se vede ceea ce se vede? etc. Aparatele cu care sondăm natura (inclusiv simțurile noastre) pot pe de o parte să reflecte fenomene reale din natură, dar pe de altă parte pot să reflecte folosirea greșită, o defecțiune, calibrarea incorectă, depășirea limitelor de utilizare etc. Nu există o autoritate superioară, un dumnezeu care să-mi spună cu voce profundă: „Vezi că temperatura e doar aparent cît îți indică ție termometrul!”. Cel care răspunde la întrebare trebuie să-și dea singur seama ce e real și ce e aparent.
0 0
Am remarcat acel "pare să" și mă așteptam să-l pomeniți. Numai că el este înecat cu stil (o spun admirativ) într-o mare de sugestii care par (!) să urmărească determinarea unei convingeri că se inversează stânga cu dreapta. Dacă spun că în oglindă nu sunt chiar eu ci sunt eu în aparență, nu fac decât să evidențiez un adevăr banal, un truism. Dacă formulez o întrebare la care aștept un răspuns, pe care eventual urmează să-l analizez critic, rămân la părerea că e utilă orice informație sau formulare care înlătură orice confuzie. Dau ca exemplu chiar răspunsul meu. M-ați făcut să cred că trebuie să răspund la o întrebare și am aflat că întrebarea era puțin alta.
0 plusuri 0 minusuri
Oglinda nu produce nici o inversare. E greșit interpretat faptul că imaginea e inversată. Raportarea la: stînga-dreapta a imaginii din oglindă, se face față de, adică raportată la cel ce se priveste în oglindă și nu la oglindă.   Ia, înclină capul la 90 grade și privește mîinile, apoi spune care mînă e stînga și care dreapta.
Experimentat (3.3k puncte)
0 0
Așa e, raportarea se face la omul care se privește în oglindă. Dar încă nu ați explicat de ce i se pare că în reflexie mîinile par inversate.

Indiferent cu cîte grade mă învîrtesc, imaginea mea în oglindă pare să fie inversată stînga-dreapta față de mine. Orice asimetrie ar avea corpul meu --- mărul din mîna dreaptă, cărarea pieptănăturii pe dreapta, alunița de sub ochiul drept etc. --- în oglindă pare să se mute în partea cealaltă. Întrebarea e de ce.
0 0
Nu roti capul,  ce îl înclină înspre umăr.
0 0
Nu contează cum îmi înclin capul, cum îmi răsucesc mîinile etc. Mîna dreaptă e tot mîna dreaptă, chiar dacă o văd în stînga sau sus sau în altă parte.
0 plusuri 0 minusuri
Oglinda nu inverseaza nimic.Daca ridici mina dreapta vei vedea ca tot dreapta este si in oglinda.Nu stiu ce ai vazut tu sau e vrei sa spui dar acum fiecare vede in felul lui.Cre ca ce vrei tu sa vezi ar fi trebuit ca atunci cind te uiti in oglinda sa te vezi cu spatele ceea ce e ste imposibil.Atunci ai vedea o imagine a ta in fata ta ,dar iai vedea spatele.
Junior (392 puncte)
0 0
Cum adică nu știți ce am văzut eu?! Dar nu vorbesc aici de vreun fenomen rar și ciudat, ci de o experiență pe care o au toți oamenii care au văzut în viața lor o oglindă. E atît de banală că în mod obișnuit nici nu ne gîndim la ea. Cînd eu ridic mîna dreaptă, omul din oglindă pare să ridice mîna LUI stîngă. Sîntem de acord că așa se văd lucrurile? Dacă da, explicați de ce. Dacă nu, căutați o oglindă, constatați că așa se vede și apoi explicați de ce.
2 plusuri 0 minusuri

Iată un exemplu în care oglinda (una naturală, creată de suprafaţa unui lac) inversează totuşi susul cu josul (cel puţin din punctul de vedere al observatorului uman. Raportat la planul oglinzii, inversiunea faţă de axa Z, adică axa perpendiculară pe planul oglinzii, singura neconţinută în plan, rămâne valabilă):

Senior (8.1k puncte)
0 0
Frumoasă poză! Dar să zicem că pe lac e o barcă, iar în barcă e un om. Omul ține în mîna dreaptă o undiță. Reflexia omului se vede în oglinda lacului. Și omul din reflexie ține în mînă o undiță. În care mînă?...
0 0
În mâna stângă, desigur, doar că orientată invers pe verticală :)
0 0
Aici e vorba de o imagine în oglindă. Dar, o imagine poate fi privită în n oglinzi, simultan.  Cînd îți vezi propria imagine; la ce te raportezi?
0 0
La reflexia după un număr par de oglinzi nu apare inversarea. Dacă numărul e impar, apare.
2 plusuri 0 minusuri

Am fost rugat printr-un mesaj să dau răspunsul, în varianta care mi se pare mie acceptabilă, așa că iată-l. Începem cu următoarele afirmații:

1. Oglinda creează o imagine a obiectului care este simetrică cu obiectul față de planul oglinzii. Poziția punctelor din imagine pe direcția perpendiculară pe oglindă se inversează în raport cu ordinea punctelor din obiect, dar pe celelalte două dimensiuni ordinea rămîne aceeași. Astfel, dacă stai cu fața la oglindă, ea nu-ți inversează nici stînga cu dreapta, nici susul cu josul, ci fața cu spatele (de exemplu, dacă ești cu fața spre nord imaginea ta e cu fața spre sud).

2. Corpul uman este esențialmente simetric. Chiar dacă are mici asimetrii (alunițe, cicatrice, asimetrii interne precum forma și poziția ficatului) și chiar dacă ne putem așeza în poziții foarte asimetrice, structura esențială a corpului este una simetrică. Asta face ca atunci cînd ne uităm la poza unui om în general nu putem spune dacă acea imagine a fost inversată stînga-dreapta sau nu. Cel mult, dacă îl cunoaștem, putem spune că anumite asimetrii au fost inversate (alunița de sub ochiul stîng a fost „mutată” sub ochiul drept), dar impresia că ne uităm la un om este totală.

3. Imaginea în oglindă a unui obiect perfect simetric este identică cu obiectul (nu doar simetrică), indiferent de orientarea obiectului față de oglindă. Dacă obiectului perfect simetric i se aduc mici modificări care îl asimetrizează, în imaginea din oglindă acele mici asimetrizări apar în partea opusă.

4. Cînd ne uităm la ceva, orice, încercăm (de obicei inconștient) să recunoaștem acel ceva. Creierul are un imens bagaj de experiențe anterioare, unele mai prelucrate și altele mai brute, și compară noua experiență cu cele din bagaj. De aceea, dacă ne uităm la ceva care arată ca un om tragem concluzia că este un om (văzut direct sau prin intermediul unui aparat).

5. Noțiunile de stînga, dreapta, sus și jos, referitoare la corpul uman, ni le formăm pe propriul corp și învățăm să le recunoaștem și la ceilalți. Susul și josul sînt evidente, pentru că picioarele nu seamănă cu capul, dar stînga și dreapta se pot confunda inițial (uneori nu numai inițial...), din cauza simetriei. În orice caz, majoritatea oamenilor sînt în stare să spună, la propriul corp și la al altora, care e mîna stîngă și care e mîna dreaptă, de exemplu.

Afirmațiile 1–5 se pot demonstra ușor sau le admitem fără demonstrație, pentru că fac parte din experiența noastră de oameni. Astfel, 1 decurge din legile reflexiei, 2 se constată, 3 ține de geometrie, 4 ține de psihologie, 5 ține de experiența obișnuită.

Acum punem cap la cap afirmațiile. Oglinda creează o imagine a corpului uman, dar pentru că acesta este simetric imaginea din oglindă este identică cu un corp uman, cu excepția unor detalii asimetrice, care apar mutate în partea opusă față de planul de simetrie al corpului. Creierul vede această imagine și constată că se potrivește cu a unui om real. Ca urmare, creierul îi asociază omului din oglindă noțiunile de stînga, dreapta, sus și jos cu care este obișnuit cînd vede oameni în carne și oase. Astfel, are impresia că acele detalii asimetrice s-au mutat din stînga în dreapta, dar că susul și josul nu s-au inversat.

----

Răspund tot aici și la o întrebare suplimentară pe care i-am pus-o lui Marian Gheorghe, și anume: „Dacă oamenii, automobilele și alte lucruri par în oglindă a fi inversate stînga-dreapta, puteți da exemple și de obiecte pe care oglinda pare să le inverseze sus-jos sau față-spate?”

- Inversare aparentă sus-jos. Luăm un cub de lemn și desenăm pe una din fețe litera E mare. Pe linia de sus a E-ului desenăm o floricică. Apoi ne uităm la imaginea cubului într-o oglindă. Rotim cubul pînă cînd în oglindă se vede litera E corect. Constatăm că acum floricica „s-a mutat” pe linia de jos.

- Inversare aparentă față-spate. Decupăm din carton litera F mare. Ambele fețe ale cartonului sînt inițial albe, dar după ce decupăm litera F o punem pe masă cu fața în sus și o colorăm cu roșu. Spatele rămîne alb. Apoi ne uităm în oglindă la litera decupată și o rotim în așa fel încît în oglindă să se vadă litera F corect. Constatăm că acum fața e albă, iar culoarea roșie „s-a mutat” pe spate.

Inversările acestea s-au produs altfel decît la om pentru că planul de simetrie a fost aranjat altfel. Dar la un obiect care nu are nici un fel de simetrie structurală imaginea din oglindă nu se poate confunda cu obiectul oricum l-am roti. De exemplu, dacă pe cubul de lemn scriem litera F, nu vom putea pune cubul în nici o poziție încît în oglindă să vedem un F normal. În schimb la obiecte care au două sau mai multe plane de simetrie găsim mai multe poziții în care imaginea în oglindă seamănă cu obiectul (în continuarea exemplelor de mai sus, putem decupa litera E din carton, fără s-o mai colorăm).

Expert (12.9k puncte)
0 0
Mersi AdiJapan!
Un răspuns mult mai complet decât aş fi putut eu concepe. Adevărul este că am banalizat unele aspecte, tocmai din cauză că fenomenul este prea încetăţenit în cotidian, dar mă scuz şi nu asta vreau. Te felicit pentru profunzimea cu care ai reuşit să vezi fenomenul!
Foarte interesant mai ales pentru că de fapt această abordare dă o imagine formidabilă asupra modului în care mintea noastră extrem de complicată, lucrează cu informaţia pe care o asimilează şi reţine, dar şi despre cum se formează informaţii noi şi evolează spre stări diferite de complexitate şi nivel de înţelegere.
Sau (offline de discuţia asta) spre erori involuntare!!
0 plusuri 2 minusuri
Eu sunt de parere ca daca am fi avut un ochi in mijocul fruntii si altul in cioc, stateam acum si ne intrebam de ce oglinda inverseaza susul cu josul si nu si stanga cu dreapta. Planul orizontal e de vina :)
Novice (182 puncte)
0 0
app..de oglinda asta fermecata - "e usor a scrie versuri / cand nimic nu ai a spune / insirand cuvinte goale / ce din coada au sa sune", spunea eminescu. unde-i stiinta, fratilor? einstein spunea..ca daca pe bunica n-o faci sa-nteleaga, n-ai inteles nici tu. va cred ca va place sa va vedeti pe-aici..plimband mingiuca, dar..e ridicol. ati dat atatea raspunsuri complete..cate a primit edison..la intrebarea "ce este curentul electric?". deci, concret si scurt (si mai ales..pe intelesul nestiutorilor de carte): de ce ne vedem pe dos? :-/
0 0
Nu conteaza numarul ochilor, paianjenul are opt. Daca inchidem un ochi imaginea este aceeasi, dar fara efect stereoscopic. Este simetrica fata de planul oglinzii.
0 plusuri 0 minusuri

Republicată, întrebarea similară din vechea secțiune QA, aici.

(25 puncte)
...