Există ceea ce se numește dispersie acustică, adică dependența vitezei de propagare a unui sunet de frecvența sa. Dispersia acustică este o caracteristică a mediului în care se propagă unda. La ea contribuie atît proprietățile fizice intrinseci ale materialului respectiv (fie că e gaz, lichid sau solid), cît și forma geometrică a mediului, care îi poate da proprietățile unui ghid de undă.
În cele mai multe situații practice dispersia acustică este neglijabilă. Dacă emiți un sunet cu un spectru larg de frecvențe, componentele lui se vor propaga toate aproximativ cu aceeași viteză. Dar dacă se măsoară cu precizie viteza în funcție de frecvență se constată că există substanțe prin care viteza de propagare depinde semnificativ de frecvență. Astfel de substanțe sînt gazele cu molecule multiatomice, de exemplu CO2, lichidele vîscoase, polimerii etc. Pe de altă parte există și substanțe la care dispersia e atît de mică încît este extrem de greu de detectat: benzen, cloroform etc.