Pentru a vă înregistra, vă rugăm să trimiteți un email către administratorul site-ului.
Pune o întrebare

3.6k intrebari

6.8k raspunsuri

15.5k comentarii

2.5k utilizatori

1 plus 0 minusuri
2.6k vizualizari
Întrebarea mi-a fost inspirată de o întrebare a lui AdiJapan, privitor la motivele exprimării eronate a energiei în kW/h. Responsabil ar putea fi și un posibil mecanism de calchiere lingvistică a unității de viteza exprimată uzual în km/h. Dar despre calchiere lingvistică obișnuim să vorbim, în general, când se traduc, cuvânt cu cuvânt, expresii dintr-o limba în alta. Vezi să nu capeți bătaie ! - este o expresie pe care o poți auzi la un roman care trăiește în mediu săsesc. Prin liceu ne amuzam cu expresii obținute în franceză din limba română, cum ar fi "domage en champignons" = pagubă-n ciuperci. Puteți găsi exemple în care să fie identificabil același mecanism, dar din română în română?
Senior (6.6k puncte) in categoria Limba Romana

1 Raspuns

3 plusuri 0 minusuri

Calchierea presupune prin definiție un model dintr-o limbă străină. Se pot calchia structuri ale cuvintelor (de exemplu cuvîntul anotimp este format pe model german, după Jahreszeit, iar supraveghea pe model franțuzesc, surveiller), se pot calchia sensuri (de exemplu drept și-a adăugat sensul juridic din franceză, iar imagine are acum și sensul „percepție publică” preluat din engleză), se pot calchia expresii (cîmp magnetic din franceză, război rece din engleză etc.), se pot calchia structuri morfologice (folosirea reflexivului în asta s-a vrut o glumă e pe model franțuzesc) sau se pot calchia structuri sintactice (a locui o casă în loc de a locui într-o casă e un calc pe model franțuzesc). Apoi mai există calcuri mixte, de mai multe tipuri simultan, și calcuri amestecate cu împrumuturi.

În schimb în interiorul limbii nu vorbim de calc, ci de analogie. Construim expresii prin asemănare cu altele, modificăm flexiunea unor cuvinte sub influența flexiunii altora (de obicei în direcția uniformizării și regularizării), schimbăm sensurile unui cuvînt sub influența altora, modificăm sunete în interiorul unui cuvînt sub influența altora (asta are nume separat: asimilație) etc. Iată două exemple din engleză: inițial verbul dive a avut trecutul dived, dar a devenit dove prin analogie cu drive->drove; cuvîntul software a fost format prin analogie cu hardware, care e mai vechi.

În română cîteva exemple de analogie ar fi:

- După modelul șomer -> a șoma, boxer -> a boxa (toate împrumutate din franceză) s-a creat verbul a șofa din șofer. A șofa nu este un împrumut, ci creație internă românească, prin analogie. În același mod, orice derivare regresivă (crearea unui cuvînt prin eliminarea unui afix real sau perceput) este o formă de analogie.

- Singularul foarfecă, folosit azi foarte des, este format prin analogie. Înainte se folosea (iar dicționarele și probabil unii din vorbitori încă mai preferă) declinarea un foarfece - două foarfece. Mulți vorbitori însă sînt deranjați de omonimia dintre singular și plural și, pe modelul unor cuvinte ca potecă - poteci, au recreat declinarea o foarfecă - două foarfeci.

Expert (12.9k puncte)
...