Atât RDS cât şi Discovery sunt comercianţi, iar publicul e amestecat artifical în discuţie, pentru că de fapt el nu are acces direct la decizia de a introduce sau scoate vreun pachet sau vrenu canal din grilă, el poate propune sau răspunde unei propuneri, poate contesta sau reclama o decizie, dar oricum o fi, nu e parte a deciziei.
Aici e vorba de interese comerciale între două societăţi comerciale, ambele având putere economică mare, una (RDS) fiind clienta celeilate (Discovey), iar în relaţiile comerciale există contracte care se negociază la sânge, fiecare încercând să obţină de fapt acelaşi lucru: un profit maxim.
Telespectatorul decide la alt nivel, la care îşi deserveşte propriile interese, iar din punctul ăsta de vedere atât televiziunea cât şi furnizorul trebuie să fie atent la ce vrea clientul final, dar, în acelaşi timp, trebuie să îşi "educe" propria clientelă înspre un interes comun. Rezultatul se concretizează în semnarea sau nu a unui contract, prin rezilierea altuia etc. E singura formă reală prin care noi putem aproba sau contesta deciziile astea.
În altă ordine de idei, acele canale nu au fost pur şi simplu scoase ci doar înlocuite cu programe care au un conţinut apropiat, de calitate foarte apropiată (dacă nu cumva mai bună). Cui nu-i convine probabil că deja se gândeşte la opţiunea de a înlocui un pachet TV cu altul (există alternative), aşa cum dealtfel a făcut şi RDS când s-a săturat de pretenţiile celor de la Discovery.