Reflexul de strănut poate fi împărţit în două faze. Prima este faza nazală (senzitivă) ca urmare a stimulării mucoasei nazale de către o substanţă iritantă fizică sau chimică. Multe ramuri distale ale nervului trigemen (terminaţii nervoase) se termină la nivelul pielii feţei, transmiţând senzaţiile tactile, dureroase şi termice (de temperatură), în timp ce partea cealaltă a ramurilor se termină în epiteliul mucoasei nazale. Aceste ramuri sunt fibre nervoase senzitive mielinizate (substanţă albă ce formează teaca unor nervi) de diametru mic ce prezintă ca terminaţii, receptori. O parte din aceşti receptori sunt stimulaţi de agenţi fizici în timp ce alţii sunt sensibili la stimuli tactili sau mecanici. Stimulii nervoşi aferenţi (care se îndreaptă către creier, în principal) sunt transmişi ganglionului trigeminal prin intermediul ramurilor nervului trigemen: etmoidal anterior, nazal posterior, infraorbital şi oftalmic. De la ganglionul trigeminal stimulii ajung la centrul strănutului aflat la nivelul laminei medulare externe din talamus (zonă aflată la nivelul creierului). După ce se atinge nivelul prag de stimulare capabil să iniţieze un răspuns motor se declanşează faza respiratorie sau eferentă când „au fost recrutaţi” suficienţi neuroni expiratori şi inspiratori. Această fază constă în închiderea ochilor, inspiraţie profundă urmată de o expiraţie forţată cu închiderea iniţială a glotei (deschizătură a laringelui ce permite expulsia aerului din plămâni ajutând şi la emiterea sunetelor vocale) şi creşterea presiunii intrapulmonare. Dilatarea bruscă a glotei generează o expulsie rapidă a aerului pe la nivelul nasului şi a gurii, curăţând substanţele iritante şi sedimentele mucoase restante pe calea aeriană.
Am scris un articol aici despre cum functioneaza stranutul. Daca mai aveti intrebari, astept un comment.
