Cele mai vechi minuscule grecești le găsim într-un manuscris din secolul al IX-lea e.n., mai exact anul 835, un text cu cele patru evanghelii, cunoscut ca Evangheliile Uspenski. Înainte de descoperirea lui, textul cu cele mai vechi minuscule grecești era tot un evangheliar manuscris, din anul 964. Cercetătorii care s-au uitat la Evangheliile Uspenski afirmă că, avînd în vedere siguranța, cursivitatea și regularitatea scrisului, probabil s-au folosit minuscule cu cel puțin cîteva decenii înainte.
Între majusculele din inscripții și minusculele acestea există un stadiu intermediar: caracterele unciale. Ele au forma generală a majusculelor, dar, pentru că erau folosite în manuscrise, cu timpul forma li s-a rotunjit, iar unele perechi de litere au început să fie trasate într-un mod aparte, combinat (ligaturi). Din aceste caractere unciale s-au născut minusculele, prin și mai multe rotunjiri și simplificări. Regulile de folosire a majusculelor și minusculelor s-au cristalizat mult mai tîrziu. Inițial se foloseau minuscule peste tot, în afară adesea de prima literă a unui capitol, care era desenată mult mai artistic și avea o formă apropiată de a majusculelor.
Fenomene similare s-au întîmplat și în alfabetul latin, care și el în antichitate avea numai majuscule, și în alte alfabete (gotic, chirilic etc.).