Pentru a putea publica, trebuie să vă înregistraţi.
Contul se valideaza de admin in cel mult 24 de ore.
Pune o întrebare

3.6k intrebari

6.8k raspunsuri

15.4k comentarii

2.4k utilizatori

0 plusuri 0 minusuri
389 vizualizari

Biserica il exclude pe sinucigas din comuniune, considerand ca, de fapt, el s-a autoexclus prin insasi fapta sa, dar daca ne gandim mai bine el se sinucide pt a ajunge intr-un loc mai bun, prin urmare ar trebui sa creada in ceva pt a face un asemenea gest.  Daca nu ar exista viata dupa moarte in viziunea lui (sinucigasului) ce rost ar mai avea sinuciderea ?

Raportat in procente care ar fi nr dintre atei si credinciosi ?

http://www.crestinortodox.ro/morala/suicidul-70898.html

Senior (6.9k puncte) in categoria Psihologie - Filozofie
editat de

4 Raspunsuri

0 plusuri 0 minusuri
Depinde ce intelegem fiecare prin "a fi credincios". In acceptiunea mea si "credinciosii" se pot sinucide.

Credinta in viata de dupa moarte nu este neaparat un atribut al celor "credinciosi".
Experimentat (3.6k puncte)
0 plusuri 0 minusuri
Daca nu exista viata dupa moarte, comiti suicid pentru a termina existenta o data pentru totdeauna. Ce e mai reconfortant decat sa stii ca nu va mai fi nimic...
Junior (647 puncte)
0 plusuri 0 minusuri

 

Premergător sinuciderii există o "îngustare" a cîmpului conștiinței, o concentrare care prinde "în capcana ei gravitațională" tot ceea ce înseamnă "eu", "eu în suferință"...Cel aflat în intenția sinuciderii, metaforic vorbind, stă cu spatele la tot ceea ce nu este Eu, fiind absorbit cu totul într-o delimitare a conștiinței în care sînt anulate speranța (o formă ofensivă de re-cucerire a realității) și instinctul de conservare (o formă defensivă).Odată trecut acest prag, se intră pe o cale fără întoarcere a unui soi de obligații. Starea mentală de "eu-în-sinucidere" este neomenească, adică ar putea fi socotită ca o stare modificată de conștiință, ca o stare divină, dovadă fiind faptul că nu o are oricine, iar dintre cei care o au mulți o tratează la modul "vulgar/obișnuit". Prin modul vulgar înțeleg rezolvarea comună a acestui paradox:cel care s-a sinucis nu s-a sinucis pentru că a avut puterea să se sinucidă, ci tocmai pentru că nu a mai fost în stare să suporte conștiința sinuciderii.
Insă ca mecanism, actul sinuciderii seamănă foarte mult cu ceea ce trăiesc sfinții cu cîteva momente înaintea îndumnezeirii.De aceea cred că sinuciderea este greșită nu ca modalitate (otrava, cuțitul...în loc de meditație), este greșită nu ca obiect al aplicației (Eu...în loc de Dumnezeu), ci este greșită prin graba cu care se face; sinucigașii sunt un fel de ucenici vrăjitori care fac fără știința deplină a ceea ce fac, confundînd facerea grăbită cu realizarea.
Din punct de vedere al valorii întru cele ale credinței și exceptînd pe adevărații credincioși (cîțiva, cît săi numeri pe degete), cel ce merge către sinucidere este de multe zeci-sute de ori mai credincios, mai dăruit eului său decît au fost vreodată oamenii pentru cele mici ale lor sau fețele bisericești, pentru Dumnezeu.
Ca în toate, există sistemul de referință acceptat prin convenție, prin obișnuință...pentru un japonez, la urma-urmei un oriental crescut în spiritul egalității morții cu viața, nu este ilegal să te sinucizi și atunci el va fi îngropat/incinerat fără acuzații asupra-și  
Novice (147 puncte)
1 plus 0 minusuri
nu stiu care ar fi raportul dintre atei si credinciosi in privinta suicidului dar faptul ca biserica ii exclude pe sinucigasi e o ipocrizie.

oamenii care apeleaza la sinucidere(presupunand ca nu au probleme psihice grave),au ajuns intr-un impas,nu mai vad nici o solutie,sunt deprimati etc. acestia sunt "marginalizati" dupa moarte,nu li se face slujba de inmormantare,"nu-i vorbeste lumea de bine"etc.

ce se intampla cu alcoolicii ? drogatii ? fumatorii ? ei cu ce sunt mai diferiti ? ca nu se sinucid dintr-o data?astia au parte de un tratament bun,indulgent.

diferenta dintre cele doua tipuri de sinucidere este ca unul din ele invaluit in ignoranta si bunavointa :)
Novice (172 puncte)
...