Bine aţi venit pe Scientia QA!
Pentru a putea publica întrebări şi răspunsuri, trebuie să vă înregistraţi.
Atenţie! Este posibil ca e-mailul de confirmare a înregistrării să intre în Spam.
Pune o întrebare

Newsletter


3.5k intrebari

6.7k raspunsuri

15.2k comentarii

2.2k utilizatori

7 plusuri 0 minusuri
457 vizualizari

Persista inca in randul romanilor prejudecati privind rolul curativ al rugaciunilor si, in special, a unor leacuri naturiste comercializate de persoane fara scrupule.

Va invit sa cititi declaratiile unui medic oncolog cu experienta de 30 de ani privind cancerul in general si rolul nefast al unor "solutii" paramedicale.

http://www.adevarul.ro/life/sanatate/Peste_15_ani-numarul_total_de_cazuri_de_cancer_va_creste_cu_50_0_778122443.html#

Senior (8.7k puncte) in categoria Stiati ca?-Biologie
0 1
Ne afecteaza gandurile viata? Te las pe tine sa te gandesti la asta.
De cand exista oamenii, natura a fost mereu o sursa de inspiratie pentru orice creatie... de ce discreditezi plantele si te increzi in droguri?
Pe scurt, oamenii traiesc asa cum gandesc. Un om inteligent rezolva problemele, un geniu le evita...
1 0
Iahim, cand te pocneste o boala atat de agresiva, NU mai ai timp pentru ganduri si plante, ai nevoie de un tratament eficace si tintit ! Sunt bune ca preventie, dar nu le-as recomanda nimanui ca tratament.

Cancerul este o maladie complet atipica - daca in celelalte boli urmaresti o refacere a unui organ, in acest caz tocmai mecanismul de refacere este cel care o ia razna si trebuie stopat !
0 1
Si boala te pocneste aleatoriu... intr-un univers determinist bazat pe cauza si efect noi nu avem drept de apel in ceea ce priveste sanatatea noastra!?
Cancerul e o afectiune psihica ce se manifesta fizic prin disocierea celulelor de restul organismului. Daca efectul placebo/nocebo nu te face sa intelegi ca gandurile ne influenteaza corpul, numai experienta personala te poate convinge...desi este atat de simplu, am ajunge asa departe daca ne-am increde in noi.

2 Raspunsuri

4 plusuri 1 minus
Salut Truth.

Buna intrebare si interesant link-ul.Nici medicina nu poate face nimic intr-o forma agresiva de cancer.Un organism slabit din toate punctele de vedere, reprezinta o victima sigura pt cancerul deja instalat.

Combaterea cancerului se poate face in primul rand prin vizite medicale periodice la medicul specialist, nu doar atunci cind situatia se agraveaza(recent am avut un caz in familie).

In functie de ce diagnostic se constata, este bine sa urmam un tratament dat de medicul de specialitate (eventual interventie chirurgicala) si niciodata asociat cu leacurile naturiste, care nu e dovedit stiintific ca ar avea o importanta in tratarea cancerului.

In ce priveste credinta, sa fim rationali, doar o atitudine pozitiva vis-a-vis de boala in sine poate sa amelioreze si de ce nu chiar sa vindece bolnavul.
Experimentat (1.6k puncte)
0 0
Asa este, cea mai buna arma este preventia, in special daca avem cazuri in familie, rude de grad 1 si 2 (eu am 3 cazuri, din care unul nu mai e). Dar trebuie sa avem in vedere ca aceasta boala este o "dezordine" comuna peste o anumita varsta - pur si simplu corpul isi pierde abilitatile imune, la fel cum iti slabeste vederea, auzul, etc.

Iar in conditiile cresterii duratei de viata (pe vremuri nu prea apucai sa faci cancer, mureai din alte cauze mai devreme) este firesc sa creasca incidenta medie - conditii in care trebuie suplimentat si efortul medical corespunzator.

Pe de alta parte, asa cum spune si doctorul, daca te duci la timp cancerul nu (mai) este o condamnare la moarte, a devenit mai curand o boala cronica.
0 0
Este adevarat ceea ce ai scris, dar inca o data repet necesitatea unei atitudini pozitive in special a bolnavului si nu in ultimul rand a persoanelor din familie.De asemenea este important sa nu se ascunda fata de pacient diagnosticul si riscurile, este dreptul lui sa stie.
0 plusuri 2 minusuri

Nu ştiu ce să pun, Truth. Cancerul nu cred că este o boală ce apare odată cu vârsta, aşa cum am citit aici. Mai degrabă odată cu stresul mare şi prelungit. Sau chiar cu şocuri extreme, cum ar fi o moarte subită a cuiva foarte drag şi apropiat. Aşa apare şi diabetul, dacă nu e genetic. 

În urmă cu 1 an mi-a murit un prieten în Bucureşti, la vârsta de 26 de ani, de tumoare pe creier.

 

Pe de altă parte, prin 2004 am cunoscut un medic ce practică medicina holistică, care de-a lungul vieţii a făcut mult bine semenilor săi. I-am redactat biografia, bazată pe multe imagini şi scrisori primite de la diferite persoane pe care le-a vindecat în întreaga lume.

Ca idee... cu mulţi ani în urmă, ajunsese într-un sătuc pe o insulă, unde izbucnise o epidemie. Începuseră să moară, iar ajutoarele de pe continent nu mai veneau.

Acest medic şi-a scos ghiulul de aur masiv de pe deget şi l-a fiert în apă, iar apoi le-a dat tuturor, pe rând, să bea. N-a mai murit nimeni până la venirea ajutoarelor. A salvat multe vieţi.  

 

Acum are 80 de ani şi este un bătrânel cam dificil, dezamăgit de viaţă şi oameni. Trăieşte într-un colţ al Timişoarei, uitat de toţi. Este foarte sănătos şi ager pentru vârsta lui, pentru că mereu a avut grijă ce mănâncă, deşi nu a fost menajat nici el de viaţă.  

Nu s-a căsătorit, a colindat lumea şi a învăţat neîncetat. A renunţat la cariera de medic chirurg şi a ales medicina holistică. Nu ştiu ce nu a făcut acest om de-a lungul vieţii? Printre altele, o perioadă a fost medicul soţiei lui Regan, a vizitat preşedinţi de ţări şi a vindecat cazuri de cancer. Am redactat zeci de scrisori ale foştilor săi pacienţi.

Şi, de asemenea, de nenumărate ori am văzut în ochii lui lacrimi. Îndurerat, îmi povestea cum pacienţii care îl căutau, nu aveau suficientă voinţă să respecte cura ce le-o dădea. Îl sunau în mijlocul nopţii ca să-l întrebe dacă pot mânca măcar puţin orez (de ex). Iar el îi întreba: "Cât este de mare un bob de orez faţă de o celulă umană?"

Mulţi au ales să moară, decât să se "chinuiacă" 30-40 de zile, respectând regimul, care nu este defel uşor.

 

Am cunoscut unul din pacienţi.

Cu ani în urmă, stăteau la mese alăturate într-un restaurant. Acest medic s-a ridicat şi s-a dus la masa celuilalt, spunându-i că îl poate vindeca. Tipul avea faţa umflată şi plină de buboaie imense. (Ce scriu acum, mi-a povestit chiar pacientul).

45 de zile a băut un suc prescris, din 5-6 legume şi fructe, apă plată+distilată, anumite ceaiuri şi 2 seminţe de migdale.

S-a vindecat, deşi nu i se mai dăduse vreo şansă.  

 

Am încercat şi eu acel suc timp de 7 zile. N-am putut mai mult.

Timp de 20 de ani am strănutat datorită unei rinite netratată. După 3 zile mi-a dispărut strănutul. Nu mi-a venit pur şi simplu să cred! Parcă îmi lipsea ceva!

Şi nu pot spune că luând acel suc, mă gândisem la strănut. Devenise deja o parte din mine. Nu era autosugestie, ci pur şi simplu a funcţionat.

 

Deci... este discutabil.

Junior (403 puncte)
editat de
0 0
Buna Lidia !
N-as vrea sa intram in amanunte privind etiologia si tratamentul cancerului, nu cred ca avem pregatirea necesara - tocmai de aceea am dat cuvantul unui medic oncolog care descrie cu realism cum stau lucrurile.
Am mentionat in treacat ca una din principalele cauze este slabirea raspunsului imunitar, situatie care se intampla in special la varsta a 3-a - statisticile o arata limpede, dar pe de alta parte, exista si tipuri de cancer specifice copiilor, de pilda. Si intr-adevar, tumorile pe creier sunt un tip de cancer intalnit si la varste tinere.

Vindecarile pe care le invoci tu sunt niste exceptii cu cauze incerte. Eu iti pot replica cu 4 cazuri in familia mea: 2 unchi, mama si tata. In cazul meu,  in conditiile tratamentului clasic, evolutia bolii a respectat exact predictiile medicale - adica cel cu cancer la plamani a decedat rapid, doi sunt pe picioare fara recidive si unul pare vindecat.
...