Personal, cel mai potrivit raspuns mi s-a parut al lui schipix (la care adaug si comentariile)... cel mai potrivit insemnand mai apropiat de felul meu de a gandi.
Ivvs, acolo unde omul INCA nu reuseste sa gaseasca explicatii, DUMNEZEU DEJA EXISTA. Atata, doar, ca omul inca nu poate intelege/explica asta. Sa ne amintim ca in urma cu nu chiar atat de multa vreme (daca tinem cont de vechimea omului pe Pamant), unii erau arsi pe rug pentru ca afirmau ca Pamantul e rotund si nu este centrul Universului. E doar un exemplu. Intre timp, stiinta a avansat si a demonstrat care este realitatea, asa cum o putem percepe.
Pentru fiecare dintre noi exista CEVA sau CINEVA in care credem cu tarie. Dumnezeu (sau alte reprezentari religioase), spre deosebire de stiinta, este personificat, atribuindu-I-se capacitatea de a rationa (cu toate implicatiile rezultate de aici) spre deosebire de stiinta, care este statica (sa zicem asa) si asteapta sa fie descoperita. Dar verbul A CREDE are aceeasi valoare, indiferent in CE sau in CINE crezi...
Sunt unul dintre oamenii care a acordat (pana la un moment dat al existentei mele) credit numai stiintei. Pana cand, la un anume prag al vietii, mi s-au intamplat anumite lucruri care mi-au deschis alte perspective de percepere si intelegere a realitatii care s-a dovedit muuuult mai complexa decat as fi putut banui inainte de aceste lucruri. Pentru ca imi place sa stiu adevarul si nu accept hrana mestecata de altii (ma refer aici la procesul de spalare a creierelor care - din pacate - este o realitate dar care nu are nimic de a face cu credinta, in sine), am incercat sa inteleg ce este cu chestia asta cu Dumnezeu. Am pornit, cumva, de la aceleasi intrebari de genul: "DACA vreuna dintre religii este adevarata, care este aceea?" deoarece fiecare dintre ele afirma ca NUMAI ea este buna; de fapt, oamenii apartinatori acelei religii spun ca de aceea au ales-o pentru ca era singura adevarata. Poate ca au dreptate; sau poate ca se insala... Cert este ca, la un moment dat, cu totii vom afla SINGURUL RASPUNS la aceasta intrebare... Pana atunci, fiecare dintre noi alege sa isi bazeze convingerile pe ceva.
Reactionez foarte urat atunci cand cineva incearca sa imi spele creierul. Si, pentru ca eu CRED in Dumnezeu, imi justific aceasta atitudine prin faptul ca El nu mi-a dat capacitatea de a rationa ca sa nu ma folosesc de ea (lasandu-i pe altii sa gandeasca in locul meu) ci, dimpotriva, ar fi o ofensa la adresa Lui daca nu as folosi darul pe care mi l-a oferit... Si, pentru ca cred si in stiinta (tinand cont de nivelul la care a ajuns PANA ACUM), am incercat sa ma ajut de religie ca sa intuiesc mai bine stiinta (nu am nici un fel de formatie de om de stiinta, sunt - in oarecare masura - auto-didacta) si sa folosesc informatii stiintifice ca sa inteleg mai bine lucrurile scrise in Biblie... Sunt crezuta cand fac afirmatia ca acest lucru este posibil, sau nu? Pentru mine, nu are nici o importanta daca sunt crezuta sau nu, eu STIU ca asa este... Iar rezultatele sunt fantastice... si persoane foarte sceptice (unele, persoane religioase, altele - cu orientare stiintifica), dupa ce am stat de vorba si le-am explicat punctul meu de vedere, au ramas uimite sa constate "Tu stii ca ai dreptate?!..." Iar raspunsul meu este invariabil: "Daca nu eram sigura de asta, nu imi permiteam sa fac asemenea afirmatii ;)"
Daca mergem mai departe si suprapunem diferite religii, gasim multe puncte comune. Totul este sa ai o minte deschisa si sa nu spui NU din start nici unei informatii... Eu imi axez "cautarile" pe punctele comune si consider diferentele ca fiind "denaturari" (poate ca e putin cam fortata exprimarea) aparute din motive subiective.
Mentionez si faptul ca, asa cum spunea si schipix, sursele de informatii sunt atat "clasice" (informatii stiintifice relativ recente) cat si... alternative (unii le contesta valabilitatea; eu cred in ele pentru ca beneficiez de prezenta lor in viata mea; iar oamenii din preajma mea au inceput sa creada si ei ;) ).
Da, sunt de acord ca oamenii ar trebui sa aiba libertatea de a-si alege singuri religia la care vor sa adere, cea care li se potriveste si pe care o pot urma cu tot sufletul. Iar in Biblie scrie ca omul, atunci cand se boteaza, trebuie sa faca aceasta alegere in mod constient. Pe de alta parte, parintii ne pot incepe aceasta educatie religioasa prin ceea ce ei cunosc cel mai bine, fara a ne impune - insa - alegerea unui anume rit. Din pacate, multi fac aceasta pseudo-alegere optand pentru drumul parintilor, chiar daca nu li se potriveste (de aceea, din ce in ce mai mullt isi pierd credinta, in timp). Dar (si subliniez acest lucru) nu poti face o alegere fara sa stii despre ce este vorba!
Concluzie: credinta, religia si stiinta sunt lucruri relativ diferite; dar, daca avem suficienta intelepciune, putem intelege ca ele nu doar ca nu se exclud reciproc, ci co-exista in cel mai armonios mod (daca le intelegem in mod corect) si se pot spijini una pe cealalta in a ne ajuta sa intelegem cine suntem, care e scopul existentei noastre, de unde venim si unde mergem etc... iar Biblia nu ne invata sa credem si sa nu cercetam ci, dimpotriva, ne indeamna Ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun. (1 Tesaloniceni, capitolul 5). Asadar... Dumnezeu vrea sa Il gasim si sa Il cunoastem... ;)