Dragos, si eu am "damblaua" asta cu incinerarea de foarte multi ani (desi nimeni nu vrea sa ma ia in serios! :) ). Dar eu stiu clar de ce imi doresc acest lucru:
- nu pot sa suport viermii si nu vreau sa ii hranesc cu corpul meu;
- sa detii un loc la cimitir a ajuns un lux pe care un om nu si-l mai permite... vai de cei care raman in urma lui, sa il ingroape, daca nu si-a aranjat "apartamentul" din vreme;
- devii o povara pentru urmasi care trebuie sa vina sa smulga iarba, sa stearga praful de pe cruce etc... pana la urma, au si viii treburile lor (cei ramasi in viata au mai multa nevoie de ei decat noi, cei care am scapat de grija facturilor);
- imi doresc ca, dupa incinerare, cenusa sa imi fie imprastiata pe un camp cu grau, sa hranesc spicele din care se va face o paine si sa mai fiu - macar prin asta - de folos oamenilor...
Da, asa este, stiu ca suna complet aiurea... dar chiar imi doresc asta... ;)
Si, ca un argument in plus, iata la ce as mai putea fi buna "dupa ce nu as mai fi buna de nimic":
Unele crematorii din Europa folosesc corpurile umane pentru a obtine energie, tot prin ardere, aceasta fiind utilizata ulterior pentru a incalzi o cladire sau chiar orase, partial. Spre exemplu, trei orase din Suedia - Boras, Helsingborg si Racksta - primesc circa 10% din energie de la crematorii. (www.ziare.com)