Planetele s-ar întreba dacă a înviat Hudini.
Lăsând gluma deoaparte, soarele nu poate dispărea fără anularea a tot ceea ce cunoaştem despre legile fizicii, dar putem dezvolta un model teoretic ca să ne exersăm gânirea.
1. După unele teorii, planetele eliberate din puţul gravitaţional al soarelui, datorită influenţelor relativ mici dintre ele, şi-ar modifica traiectoria de la eliptic la liniar şi s-ar împrăştia în spaţiu.
2. După alte teorii, dispariţia gravitaţiei soarelui va fi resimţită simultan cu dispariţia luminii şi în acest caz modificarea traiectoriilor va avea loc succesiv, începând de la Mercur şi terminând cu corpurile aflate în centuira Kuiper.
3. Sateliţii vor urma planetele de care depind.
4. Planetele se vor răci rapid, mai ales cele solide, aflate aproape de soare: Mercur, Venus, Pământul şi Marte.
5. Apele vor îngheţa rapid pe Pământ iar viaţa va dispărea.
6. După cîteva sute de mii de ani, ori poate milioane, planetele norocoase vor ajunge în preajma altor sisteme solare, unde vor avea ocazia să modifice orbitele planetelor acestora şi să fie numite Nibiru sau Nemesis de către formele de viaţă superioare băştinaşe.