Un raspuns frumos si de bun simt, chiar daca are o oarecare doza de ironie... :) Si, pentru ca mi-a placut, voi incerca sa iti raspund...
Eu, una, nu citesc biblia ca pe un act de devotament fata de religie bla, bla, bla; o citesc pentru ca vreau sa descopar ce anume (din ce contine ea) pot folosi. Nu pot sa iti insir aici tot ce am descoperit pentru ca m-as apuca sa scriu romane; in plus, fiecare om are nevoie de anumite lucruri pentru viata lui (implicand toate aspectele), asa ca este posibil ca lucruri care mie imi sunt de mare folos, pentru tine sa aiba o alta valoare. Si nu o recitesc pentru ca nu mi-a venit sa cred de prima data, ci pentru ca uneori descopar lucruri care mi-au scapat inainte (sau, pur si simplu, felul in care gandeam la acel moment era altul). Hai sa incerc sa iti explic altfel: nu stiu daca tie iti place rebusul, eu am o mare pasiune, mai ales pentru careurile cu pista derutanta (a propos, asta m-a ajutat enorm in studierea intelesurilor bibliei pentru ca iti invata creierul sa caute TOATE solutiile posibile). In anumite zile, stilul meu de a gandi se potriveste cu al autorului careurilor si, atunci, totul merge snur; dar sunt zile in care felul in care mi se inlantuie ideile este diferit si, in acest caz, nu reusesc sa dezleg toate definitiile; la un moment dat, las careul deoparte si revin la el peste cateva zile, timp dupa care felul in care percep informatiile este iarasi diferit. Nu stiu sa iti spun ce anume imi schimba modul in care gandesc, dar am observat acest lucru si la alti oameni. Asa se intampla si cu informatiile din biblie: uneori, totul imi pare simplu ca o povestioara pentru copii; alteori, descopar informatii de mare valoare in locuri peste care poate ca mai trecusem de cateva ori... Cred ca este un lucru normal, pana la urma...
"daca ai decis sa-ti folosesti credinta mai mult decat ratiunea esti demn de ignoranta MEA" - sa stii ca toata credinta mea are o baza solida construita cu ajutorul ratiunii (tocmai din cauza asta este atat de puternica: e sustinuta din ambele parti). Iti inteleg scepticismul pentru ca exact asa eram si eu; ceea ce m-a determinat sa caut raspunsuri si sa le verific atat cat mi-a stat in putinta; unele raspunsuri deja sunt definitiv elucidate; altele, sunt in lucru (asta e motivul pentru care am intrat pe Scientia: sa caut raspunsuri, alaturi de alti oameni pasionati de ele); pentru altele, va trebui sa astept poate toata viata (si nu e sigur ca voi reusi sa le descopar). Ideea este ca, atat cat depinde de mine, incerc sa imi pun in concordanta credinta si ratiunea. De aceea sunt atat de convinsa ca stiinta nu este dusmanul religiei si nici invers; dimpotriva, poti intelege multe lucruri din religie folosind descoperirile stiintei (exact ceea ce fac eu acum) sau, plecand de la reciproca, stiinta poate face pasi mult mai rapizi in descoperire plecand de la niste afirmatii (intelese corect) din biblie. Repet: nu stiu daca faci rebus; eu, pentru ca fac, am experimentat incantarea de a rezolva cate un careu care mi-a dat tare mult de furca, pana sa il finalizez. Dar a meritat... ;) Asa se intampla si acum:in momentul in care "deslusesc"o notiune/informatie din biblie care mi-a dat mult de furca, iluminarea concomitenta a mintii si sufletului meu imi da o senzatie de nedescris... m-as bucura daca ar putea-o simti cat mai multi...
Pistele la care te referi... sunt diverse surse (in primul rand carti) pe care le-ai putea citi/asculta si analiza singur (in afara de biblie, care intra implicit pe lista pentru ca nu poti face o comparatie daca nu ai cu ce). Sunt carti pe care eu le numesc "pentru oameni destepti": nu au un limbaj ultrasofisticat (sunt accesibile unei largi categorii de oameni) dar informatiile sunt pline de logica, bun simt si argumente. Ceea ce pe mine m-a convins (repet: in anumite privinte, sunt extrem de sceptica, si eu; de aceea, am nevoie de argumente solide ca sa fiu convinsa; dar, daca am apucat sa ma conving... sunt greu de urnit de pe acea pozitie pentru ca are o temelie solida). Daca chiar doresti sa te apuci sa studiezi, voi incerca sa te ajut recomandandu-ti ceea ce cred eu ca ti-ar putea fi de folos.
"In orice caz un dumnezeu care are nevoie de efortul meu ca sa descopar vreo dovada asupra existentei lui nu e de incredere si mai putin unul care imi spune cu vorbe lumesti sa cred si sa nu cercetez pentru ca cica ar fi pacat!" - Stii ca este o vorba: Dumnezeu iti da dar nu iti baga in traista. Poti astepta mult si bine sa iti pice para coapta in gura; ea este acolo, sus, pe craca, Dumnezeu a avut grija ca ea sa apara, sa creasca, sa se coaca... macar atat sa faci si tu: sa o culegi si sa te bucuri de ea... ;) Daca vrei cu adevarat sa descoperi adevarul, iti garantez ca vei reusi (eu sunt unul dintre oamenii care a reusit, deci stiu despre ce vorbesc; si, la randul meu, am plecat de la situatia in care imi era absolut indiferent daca exista un Dumnezeu sau nu. Ce treaba aveam eu cu El?! Eventual... El era cu ale Lui, eu cu ale mele... nu?!). Daca acum am ajuns sa sustin atat de sigur niste lucruri este pentru ca am reusit sa ma conving. Atentie! Nu am fost convinsa de altii! Nici tu nu vei putea fi convins de altii, mintea ta este cea care trebuie sa accepte acele dovezi; dupa aceea, restul va veni de la sine... Si, odata inceput procesul, odata ce ii vei fi dat de gust... o sa mai tot vrei... :) Cat despre afirmatia cu "cred si nu cerceta" - sa stii ca si eu am fost foarte pornita pe El din cauza asta! Nu puteam sa cred ca ma vrea in intuneric mental! Ei, bine, stii ce am descoperit citind biblia de mai multe ori? Nu numai ca nu exista asemenea afirmatie acolo ci, dimpotriva, este una care spune: "cercetati toate lucrurile si pastrati ce e bun"... Ei, asa da! Pai, de ce mi-a dat Dumnezeu creier, ca sa imi spuna altii ce sa gandesc? Trebuie sa fac efortul de a-l folosi, daca tot il am la dispozitie, nu? Nu mi-a fost dat doar ca sa nu imi fluiere vantul prin craniu... ;) Si exact asta am facut: am inceput sa cercetez (atat cat ma duce capul, iti dai seama ca nu imi pot depasi anumite limite). Si asa am ajuns la aceasta discutie... :) Concluzia: Dumnezeu ne vrea fiinte inteligente (asa cum ne-a creat El), in intuneric ne vor cei care au scornit aceasta vorba - simpli oameni care incearca sa ii manipuleze pe altii, dorind sa isi implineasca propriile orgolii/interese etc folosindu-se de numele lui Dumnezeu; ceea ce este obligatoriu sa nu permitem. Fara spalare de creier!!! Gandeste, de aceea ai fost dotat cu inteligenta si discernamant! Esti om, esti ceva superior celorlalte animale, profita de acest lucru!
Nu am pretentia sa ma crezi pe cuvant! Chiar m-as bucura sa nu ma crezi si sa cercetezi tu insuti toate aceste lucruri... vei ramane fascinat (asa cum sunt eu, acum) de tot ce vei descoperi... Totul e sa vrei cu adevarat. ;) In masura in care dorinta ta e sincera si in masura in care imi sta in putinta, voi face tot ce depinde de mine sa te sustin...
A, si sa nu uit: este un proces indelungat (daca vrei rezultate valoroase), greu, solicitant din multe puncte de vedere... risti sa fii atacat (cu vorbe sau nu numai - s-au mai vazut cazuri) daca unora nu le vor placea ideile tale, risti sa intampini tot felul de greutati... Dar eu cred ca merita sa faci toata investitia asta...
Si, daca vrei o mostra de "cam la ce pot duce chestiile astea", te invit si pe tine pe blogul meu, la subiectul cu moartea clinica (daca nu reusesti sa gasesti postarea singur, iti pot trimite link-ul pe privat) unde poti citi si comentariile... eventual, postarile care urmeaza... Uite, poti incepe cercetarile de aici, daca vrei - iti este foarte la indemana... ;)