Subiectul propus este deosebit de interesant,cu siguranta,insa consider ca deocamdata ne depaseste,deoarece citez,"omenirea abia a scos capul din primitivism".Ne depaseste,ca sa fiu exact,problema ratiunii.Consider ca probabil limbajul cel mai similar ratiunii perceput de oameni este limbajul matematic,asadar as face o paralela intre matematica si ratiune,le consider oarecum complementare.
Pornind de la acestea,incerc sa raspund la cele doua intrebari in felul urmator:
Daca ratiunea este complementara matematicii,atunci cu siguranta are un tipar universal,dat fiind ca matematica practic ne prezinta toate starile posibile ale realitatii ce o percepem,noi considerand adevarata teza:"Realitatea este rationala".In fapt,dat fiind ca mereu intalnim diferite legi de tip cauza-efect sau nu stiu,deterministe,dat fiind ca observam ca de la o baza se formeaza un intreg,de la un atom o substanta,de la un grup foarte mare de stele,o galaxie,observam ca lucrurile tind sa fie organizate in tot Universul pe mai multe nivele de complexitate.Noi,ca mamifere as spune tindem sa identificam in aceasta o dovada clara de manifestare a ceea ce numim ratiune,si ne explicam aceasta prin uluitoarea complexitate si diversitate ce o observam in toata natura.Asadar,din punct de vedere uman,ratiunea este o proprietate universala.Acum,asta la nivel suficient de dezvoltat ca sa spun asa.La nivelul lungimii Planck,din cate intelegem este un haos ridicat,iar cumva sumarea acelei lumi cuantice haotice da nastere realitatii noastre organizare,iar momentan nu avem solutii la aceasta aparenta incompatibilitate,o acceptam asa cum e pana i se va da o solutie reala,ca sa zic asa.
La a doua intrebare,am raspuns practic prin matematica.Se poate cunoaste,experimenta si ii traim efectele manifestarii precise a acesteia in numarul de atomi dintr-un mol,numarul de calorii ingerate,calculele precise ce construiesc masinarii complexe.
Practic nu am luat in calcul la tentativele mele de raspunsuri emotiile,instinctele,spirtitualitatea etc.,pentru simplul fapt ca nu le vad relevanta neaparat in acest subiect.Emotiile sunt corelate cu ratiunea ca intensitate,tinand cont de faptul ca e necesara o constiinta pentru a le resimti,dar ele sunt mai degraba un gaj genetic.Dupa cum reptilele au un creier bazat pe instincte puternice,mamiferele au o structura ce reda emotii,omul ratiune si constiinta de sine puternic dezvoltate(uneori),fiecare creier de fapt imi pare un aparat ce are rolul de a deservi unui scop,precum reptilelor le sunt necesare instincte puternice pentru a-si continua linia genetica,stilul lor de viata lenes,datorat sangelui dependent in mare parte de lumina solara avand nevoie de stimulente puternice pentru a se reproduce,alunga rivalii etc,mamiferelor emotiile fiindu-le necesare pentru a-si creste puii mai fragili decat ai reptilelor,acestea permitandu-le totadata un atasament de partener,ce va rezulta in cresterea colaterala a puilor,si aparitia familiei,cirezilor,etc,in cazul omului creierul bine dezvoltat in zona cortexului ii permite sa inmagazineze o cantitate superioara de informatii,dupa cum aminteai chiar tu,ceea ce se va lega de o dezvoltare superioara a ratiunii acestuia,ce se va concretiza,dupa caz ori intr-o exprimare mai puternica a instinctelor chiar decat a reptilelor,ori in emotii intense ce au rol diferit.Ceea ce incerc sa demonstrez prin aceste informatii este faptul ca in fapt,un studiu constiincios al fizicii,matematicii,geneticii si altor stiinte ar explica intr-un mod consider eu satisfacator probleme precum natura umana,originea emotiilor,chiar ideea de ratiune.Fireste,nu avem raspunsuri definite la orice intrebare,dar consider ca metodele stiintifice puse in aplicare de oamenii pasionati de respectivele gauri din cunoastere vor aduce lumina.
Nu stiu sa raspund la intrebarea legata de "inseamna ca a fost construit de o ratiune?",dar voi raspunde simplu:Nu am dovezi care sa imi sustina aceasta ipoteza,sau cel putin nu le inteleg eu,presupunand ca se gasesc dovezi "la tot pasul".