Am revazut pe Discovery "Stephen Hawking and the Theory of Everythings". La un moment dat face referire la Game of Life - un algoritm creat de matematicianul John Conway prin 1970, algoritm prin care dorea sa testeze ipoteza evolutiei spontane.
Ideea pe scurt: intr-un Univers matricial bidimensional infinit (tip tabla de sah), se defineste patratul alb ca "mort" si cel negru ca "viu". Apoi se stabilesc cateva reguli simple de "status" (cand moare si cand invie o patratica). Pornind algoritmul cu ajutorul unui "tun de patrate vii", au rezultat concluzii uluitoare: au aparut diverse tipuri de formatiuni - unele simple altele complexe, care interactionau intre ele si evoluau !
Intre timp, simularile de acest tip s-au dezvoltat mult, aparand noi concluzii valoroase. Cateva linkuri:
http://www.ibiblio.org/lifepatterns
http://conwaylife.com/
http://en.wikipedia.org/wiki/Conway's_Game_of_Life
Concluzia ar suna cam asa: poate ca evolutia spontana spre uriasa complexitate a fiintelor vii este contraintuitiva si pare improbabila, DAR in spatele ei stau regulile (simple ?) care au creat insusi Universul. Ce parere aveti ?