Problema nu este atât de serioasă încât să necesite orgaizarea unui referendum. Nu sunt bani pentru consultări populare mult mai serioase, (nu s-au organizat referendumuri la intrarea României în UE sau în NATO deşi ele se impuneau), cu atât mai mult pentru o problemă care, în fond, este doar de interes local. Iniţiativa primăriilor poate rezolva dilema de mai sus rapid şi cu costuri reduse. Trebuie avut în vedere interesul comunităţii în opoziţie cu cel al unor "ONG"-uri sau cu starea emoţională a unor iubitori de animale. De exemplu, în India, se estimează că ar mai exista doar în jur de 1400 (!!!) de tigri care, evident, sunt strict protejaţi de lege ca specie în pericol de extincţie dar, când un asemenea animal omoară oameni, autorităţile permit vânarea exemplarelor ucigaşe. La noi există pericolul ca specia canină să dispară dacă sunt sacrificate exemplarele fără stăpân? La câţi câini de companie şi utilitari sunt, n-aş crede aşa ceva. Nu am date dar sunt convins că în ţara noastră există cel puţin una-două sute de mii de câini de apartament deci, din acest punct de vedere, putem fi liniştiţi. În concluzie, soluţia cu care eu sunt de acord este aceea a eutanasierii câinilor care nu vor avea şansa de a fi adoptaţi de către cineva care, în mod real, poate să-i îngrijească şi să-i supravegheze în permanenţă; orice câine, în libertate şi fără stăpân, este un pericol public ce trebuie îndepărtat.