Totul este natural, pentru că și lucrurile pe care le numim artificiale sînt făcute tot de om (ființă naturală), folosind materiale care în utlimă instanță sînt tot de origine naturală. Distincția natural-artificial e utilă cînd vrem să comparăm, de exemplu, o floare crescută în grădină cu una făcută din plastic.
Dar afirmația că iPhone-ul este un produs al evoluției suferă din cauza unei ambiguități. „Produs al evoluției” e formula folosită cînd vorbim despre specii de vietăți, care au ajuns să aibă anumite caracteristici ca urmare a procesului evoluției, compus din mutații și selecții. Dar iPhone-ul, deși este în ultimă instanță un obiect natural, nu este un produs al evoluției în acest sens, pentru că îi lipsesc caracteristicile viețuitoarelor care sînt cu adevărat produse ale evoluției: capacitatea de reproducere, apariția mutațiilor accidentale și selecția indivizilor capabili de a lăsa generații de urmași favorizate.
În schimb iPhone-ul este același tip de „produs ale evoluției” ca bățul pe care îl rupe și îl folosește cimpanzeul ca să scoată furnici din mușuroi. Este bățul cimpanzeului un produs al evoluției? Nu, este un produs al unui produs al evoluției. Iar aici am folosit cuvîntul produs cu două sensuri distincte: mai întîi acela de „obiect fabricat” și apoi acela de „rezultatul unui proces”. De aici vine probabil confuzia.
Iar iPhone-ul nu este ființă vie după nici o definiție. În cel mai fericit caz putem spune că este un parazit, care depinde de om pentru absolut toate aspectele „vieții” lui: naștere, creștere, hrănire, locomoție, reproducere, evoluție. Și nu depinde de om doar ca gazdă, așa cum face o bacterie intestinală sau un virus. La iPhone omul face efectiv toate acele operații, pentru că vrea el să le facă. Ca urmare iPhone-ul este cam la fel de viu ca un ceas mecanic, adică deloc, chiar dacă mișcă ceva în măruntaiele lui.