Clasificarea stea-planetă-satelit e puțin arbitrară, iar problema e mai generală dacă nu le impui corpurilor să fie „stea”, „planetă” și „satelit”.
O altă configurație decît cea S-P-L este a asteroizilor troieni, care formează împreună cu Soarele și cu Jupiter o configurație stabilă în care troienii se învîrtesc în jurul Soarelui, dar pe aceeași orbită cu Jupiter. Imaginați-vă un sistem în care Luna s-ar învîrti în jurul Soarelui, pe orbita Pămîntului, la o distanță constantă de acesta, fie în față, fie în spate. Există și alte astfel de triplete în Sistemul Solar, de exemplu sistemul Saturn-Tetis-Telesto.
Problema este grea numai din punct de vedere matematic. Fizic se aplică simplu legea atracției universale, care spune cît e forța de atracție între oricare două corpuri. Deci modelarea e terminată încă de la Newton. S-a găsit pînă acum soluția la sistemul cu două corpuri, și anume că cele două corpuri se mișcă pe orbite eliptice unul în jurul celuilalt (dacă unul e mult mai mare decît celălalt elipsa lui e atît de mică încît pare că stă pe loc). E o singură soluție.
Dar de la trei corpuri în sus se complică foarte mult. Deși putem spune cu mare precizie cum va evolua în timp mișcarea corpurilor dacă știm parametrii inițiali, încă nu putem spune care sînt toate tipurile de configurații stabile. Se pare că sînt foarte multe; articolul citat în întrebare spune că au fost găsite 13 noi tipuri de soluții.