Nu e nicio contradictie intre inviere si nemurirea sufletului pt ca nu sufletul va fi inviat,sufletele sfintilor (din diferite religii) sunt considerate deja vii,adica sunt constiente (au viata vesnica),dar aceasta viata,in absenţa trupului,este o viata exclusiv psihologica:pt a-si putea continua evolutia spirituala (propasirea duhovniceasca),ei vor trebui sa primeasca trupuri noi:nu trupurile in care au murit vor fi inviate (cum cred neoprotestantii) ,acestea vor ramane in starea in care sunt:niste moaste dezhidratate:vor primi trupuri noi,dar care vor fi la fel cu cele pe care le-au avut in clipa mortii,moartea (biologica),insemnand,in toate religiile,despartirea sufletului de trup.
Iar intoarcerea din rai nu e deloc regretabila,pt ca raiul este doar sau in primul rand o stare,stare pe care nu o vor pierde,pt ca vor putea reintra la voinţa in ea dar,dupa inviere,va fi traita in trup,asa cum a trait-o intemeietorul religiei crestine.Nu stim daca raiul e un loc,nu stim unde se duc sufletele dupa moarte,daca se duc in acelasi loc/aceleasi locuri sau plutesc la intamplare prin univers.
Iar iadul nu poate fi altceva decat absenţa raiului,adica inconstienţa,asa cum intunericul nu e altceva decat absenţa luminii.
In religiile monoteiste se face distinctie intre sfinti si drepti.Sfintii ,adica cei care au ajuns la (anumite) performanţe spirituale,au garantia invierii (in misterele de la Eleusis ,aveau garantia "nemuririi") :ei sunt deja vii din pdv psihologic,le lipseste doar trupul.Pe cand moartea dreptilor,ca si a ne-dreptilor,este trecerea in inconstienţa.Dreptii nu merita invierea,pt ca nu au merite spirituale,dar o vor primi din milă iar mila nu se merita:se acorda cu titlu gratuit:Fericiti cei milosi,că aceia vor fi miluiti.