Bineînțeles că am făcut ambele experimente, altfel nu vorbeam. Oricine de aici le poate face și poate verifica ce spunem. Constatarea mea a fost că la palma acoperită cu o pungă senzația de rece fie dispare cu desăvîrșire, fie este mult mai slabă decît la palma neacoperită.
Între timp am făcut și un calcul care răspunde la întrebarea: ce temperatură are aerul expulzat din plămîni prin buzele țuguiate? Pentru calcul am făcut următoarele presupuneri, mai mult sau mai puțin realiste, dar care toate vă dau un net cîștig de cauză dumneavoastră:
1. Am presupus că atunci cînd încordăm mușchii toracelui pentru a crea presiune în plămîni transformarea este izotermă. Dacă presupuneam că e tot adiabatică răspunsul ar fi fost foarte simplu: temperatura aerului care iese prin buzele țuguiate nu scade deloc. Ipoteza asta e exagerată, pentru că timpul de comprimare al plămînilor e la fel de scurt ca timpul de expulzare a aerului pe gură, dacă nu mai scurt.
2. Am mai presupus că la ieșirea aerului din plămîni transformarea e total adiabatică. Ipoteza asta e exagerată și ea, pentru că la ieșirea prin trahee, laringe și gură aerul este în contact intim cu corpul (37°C) și are destul timp să ia temperatura lui sau să se apropie bine de ea.
3. Am presupus că presiunea din plămîni este presiunea maximă pe care o produc cei mai performanți bărbați tineri, și anume 100 cm H2O (adică circa 0,1 atmosfere sau 10 kPa). Ipoteza asta e și ea exagerată, pentru că bărbații obișnuiți produc numai circa 70 cm H2O, iar femeile vreo 50 cm H2O.
4. Am presupus că plămînii pot menține acea diferență de presiune de 10 kPa chiar și în timp ce iese aerul pe gură. De fapt nu pot, presiunea din plămîni scade (valorile de la punctul 3 au fost măsurate în regim staționar, cu manometru, fără scăpări de aer).
În aceste condiții evident favorabile dumneavoastră și nefavorabile mie, scăderea adiabatică a temperaturii este de circa 9°C, adică de la 37°C la 28°C. În condiții realiste temperatura scade mult mai puțin. De exemplu dacă renunțăm la ipoteza 3 și luăm un bărbat mediu diferența de temperatură devine de 6°C (temperatura jetului devine 31°C). Așa că nu poate fi nici pomeneală de 20–25°C, cum estimați dumneavoastră.
În concluzie, eu accept că la senzația de rece poate exista și o mică contribuție din partea răcirii adiabatice, deși ipoteza transformării adiabatice e trasă de păr. Dar în mod clar contribuția cea mai mare vine de la evaporare și de la antrenarea aerului rece din jurul jetului. Iar dovada simplă e schimbarea drastică a senzației de rece cînd acoperim palma cu un film.
M-ați întrebat de ce contează evaporarea în condițiile în care aerul vine în ambele cazuri din plămîni. Răspunsul e simplu. Cînd suflăm cu gura largă, din plămîni iese aer umed (umiditate de aproape 100%), care nu poate produce evaporarea transpirației de pe palmă, ci dimpotrivă poate produce o condensare (deci o și mai mare senzație de cald, pe lîngă cea dată de faptul că aerul suflat e mai cald decît palma). În schimb cînd jetul e puternic se antrenează în el și aer relativ uscat din cameră, care deci poate produce evaporarea transpirației. În plus, evaporarea este favorizată substanțial de faptul că jetul de aer produs cu buzele țuguiate are viteză mult mai mare.
Puteți verifica asta printr-un nou experiment. Suflați aerul cu buzele țuguiate și țineți palma la diferite distanțe de gură. Veți observa că la distanță foarte mică senzația de rece e mai mică (sau chiar devine senzație de cald) decît la distanțe mari. Teoria transformării adiabatice n-ar putea explica nicicum rezultatul ăsta; ea ar prezice dimpotrivă un efect maxim la distanță mică.