Eu nu înțeleg care e miza, de ce atît de multă lume discută atît de vehement despre asta. Nu e treaba publicului, nu e treaba bisericii, nu e treaba presei. E exclusiv treaba familiei. Și cum se pare că Sergiu Nicolaescu a avut o opțiune clară pentru incinerare, nu mai e nimic de discutat, nici pentru familie.
Cea mai stupidă atitudine mi se pare cea a BOR, care pornește de la premiza că poporul român e în majoritate ortodox și că de aceea (de aceea!) Sergiu Nicolaescu trebuie înhumat. Ce legătură are statistica credințelor religioase ale românilor cu opțiunea unui om, nu pricep.
Problema ar fi de nasul nostru într-un singur caz: dacă mortul n-ar fi apucat să-și exprime dorința, iar familia ar fi nedecisă și ar cere părerea publicului. Într-o asemenea situație eu aș prefera înhumarea, dar nu din rațiuni religioase, ci biologice și ecologice. Prin ardere substanțele complexe din organism se transformă în diverși oxizi și alte substanțe simple, în timp ce înhumarea permite recuperarea unor compuși chimici utili altor vietăți. Apoi arderea presupune emiterea unei cantități de CO2. Mie personal mi-ar plăcea să existe și opțiunea aruncării în mare.
Dar toate astea sînt fleacuri în comparație cu valoarea omului care a fost Sergiu Nicolaescu. Ce a creat el este mult mai important decît soarta celor cîteva zeci de kilograme de rămășițe pămîntești.