Păi e următoarea şmecherie la mijloc în România:
Politicienii, toţi, ne spun că statul nu se poate ocupa de companiile aflate în administrarea sa. Cică nu se pricepe. Prin urmare trebuie privatizate.
Eu nu înţeleg de ce statul, adică nişte inşi numiţi de către Guvern, nu pot administra bine companiile de stat, dar un "privat" poate. Azi, cu statul e pe pierdere, mâine, cu "privatul", e pe câştig. Adică înţeleg, dar mi se pare că această explicaţie e jenantă. Dacă reprezentanţii unui partid spun asta, cred că ar trebui să plece repede acasă. Ei de ce sunt în stare atunci, dacă să gestioneze o companie de stat nu pot? Pot să conducă o ţară, dar ALRO ori CFR Marfă nu?
E şi un mic paradox aici: politicienii ne spun că sunt foarte buni la a regla economia, dar, paradoxal, nu pot să gestioneze o întreprindere de stat...
Desigur, problema este că aceste companii de stat sunt căpuşate de acoliţii oamenilor politici ori ce politicienii înşişi. Nu e vorba (doar) de prost management, ci de furt.
Dar, ca să nu spui că nu am răspuns la întrebarea ta: în ţări precum Elveţia, cei care conduc statul, în majoritate, s-au obişnuit să-şi îndeplinească îndatoririle civice atunci când ocupă funcţii în administraţia publică. La noi e un imperativ să furi, pentru că aşa fac toţi...