Eu cred că habar n-aveți despre ce vorbiți, caz în care mai bine v-ați abține.
Ca să nu scap nici una, le iau pe rînd, deși unele sînt mult mai gogonate decît altele:
- Nu mă refer la legea lui Coulomb, ci la legea atracției universale. Seamănă, dar nu răsare.
- Coulomb încă nu se născuse la 1700.
- Formula lui Coulomb nu a fost „copiată” de Einstein. Legea atracției universale i-o datorăm lui Newton, deși paternitatea nu e foarte clară, pentru că în vremea lui Newton circula deja ideea proporționalității inverse a gravitației cu pătratul distanței.
- Legea lui Coulomb a apărut mult după ce a publicat Newton legea atracției universale. Deci dacă ar fi copiat cineva ceva, ar fi fost invers.
- Einstein a corectat legea lui Newton incluzînd efectele relativiste. Nu a copiat, ci a schimbat.
- Legea atracției universale, chiar în forma dată de Newton, funcționează cu o precizie atît de mare încît și astăzi se folosește cînd se pot neglija efectele relativiste, adică aproape în toate cazurile. Nici vorbă să fie „imposibil”. Dacă nu v-au ieșit calculele înseamnă că le-ați greșit, nu că e proastă formula.
- Astronomia nu bate deloc pasul pe loc. Ați rămas dumneavoastră undeva în urmă.
- Ieșiri în spațiu se fac tot timpul, atîta doar că nu se mai trimit oameni decît pînă imediat deasupra atmosferei. Dar altfel în prezent se află în curs atît de multe misiuni spațiale că nici nu le pot enumera fără să-mi scape vreuna. Și, culmea, toate folosesc din plin legea atracției universale, fără să aibă probleme cu ea. Ca să dau numai un exemplu din foarte multe, cele două sonde Voyager au profitat de gravitația diverselor planete întîlnite pe drum pentru a-și mări viteza și a-și regla traiectoria, pe principiul „catapultei” gravitaționale. Asemenea operații nu s-ar fi putut pregăti și derula cu precizie dacă legea atracției universale n-ar fi funcționat.
Înainte de a da vina pe știința actuală și de a inventa alta, învățați-o pe asta.
Și ați omis să vă argumentați teoria cu rotația care cauzează gravitația. Dar nu mai e nevoie, știu că nu veți putea argumenta așa o bazaconie.
Îmi cer scuze pentru ton, mai ales față de ceilalți, dar, cum mai spuneam și cu altă ocazie, a venit timpul să nu mai fim drăguți cu proștii îngîmfați și nerușinați. Trebuie să le spunem în față cum stau lucrurile, că altfel ei singuri nu-și dau seama și ar fi păcat ca vreun cititor să-i ia în serios, măcar și pentru o clipă.