Sistemul Solar

Planeta Pământ este o parte a Sistemului Solar, în centrul acestuia aflându-se Soarele, ce ocupă 99,86% din întreaga masă a acestui sistem, cu planetele Jupiter şi Saturn înglobând 90% din masa materiei rămase.

Planeta pe care trăim este a 3-a de la Soare şi face parte din cele 4 planete solide. Prima, cea mai apropiată de Soare, este Mercur, iar cea de-a doua este Venus, ultima din cele 4 planete solide fiind Marte. Cele 4 planete gazoase ce fac parte din sistemul nostru solar sunt: Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun. Micuţa Pluto, recent scoasă din categoria planetelor şi încadrată în categoria planetelor pitice (plutoizi) este în general cea mai depărtată de Soare (în general, deoarece câteodată orbita sa se apropie de Soare mai mult decât Neptun).

Pământul are un singur satelit natural, Luna, iar singura planetă solidă care mai are sateliţi naturali este Marte, cu Phobos şi Deimos. În schimb, giganţii gazoşi nu au doar un singur satelit sau doi, ci au o întreagă familie, în timp ce Pluto are doar unul.

Alţi membrii ai Sistemului Solar sunt asteroizii stâncoşi ce se încadrează în principal între orbitele lui Marte şi Jupiter. Chiar dacă există un număr mare de asteroizi, aceştia nu formează decât 4% din masa Lunii. Centura lui Kuiper este o zonă formată din asteroizi îngheţaţi şi este situată dincolo de orbita lui Neptun. Trebuie menţionat şi Norul lui Oort, format din miliarde de nuclee de comete ce înconjoară Sistemul Solar.

 

 

Descoperirea planetelor

 

Universul. Sistemul Solar

Foto: Observator Amiral Urseanu, Bucureşti

Până în 1781 doar 5 planete erau cunoscute. Uranus a fost descoperit de William Harschel, un muzician german stabilit în Anglia, unde a devenit un cunoscut astronom. Prima dată Herschel a crezut că este vorba despre o cometă, dar a realizat că obiectul urma o orbită circulară, dincolo de Saturn. A vrut să-şi numească planeta "Georgium Sidus" după regele britanic al vremii, George al III-lea al Angliei, dar în Europa a devenit cunoscută ca Uranus, numele tatălui lui Saturn, şi aşa a şi rămas.

În 1830 devierea lui Uranus de la orbita calculată de astronomi a sugerat existenţa unei alte planete ce perturba câmpul gravitaţional al acesteia. În 1846, astronomul francez Urbain Le Verrier a publicat calculele ce arătau convingerile lui asupra existenţei unei alte planete, descoperirea făcându-se la data de 23 septembrie 1846, de către doi astronomi de la Observatorul Royal din Berlin, J. G. Galle şi H. d'Arrest. Planeta a fost denumită Neptun.

Curând a fost sugerat faptul că ar putea exista o altă planetă dincolo de Neptun, denumită pe atunci Planeta X. Şeful cercetătorilor era astronomul american Percival Lowell. Acesta a fotografiat părţi ale cerului, unde credea că există această planetă conform calculelor lui. El chiar a fotografiat planeta Pluto, dar datorită clarităţii scăzute a imaginilor, aceasta a trecut neobservată. Lowell a murit în 1916, dar munca lui a fost continuată la Observatorul Lowell din Arizona. În cele din urmă, descoperirea planetei a fost facută de către Clyde W. Tombaught în 1930 (pe 18 februarie), acesta denumind planeta cu numele de Pluto, sugerat de Venetia Burney, elevă la Oxford.

 

 

Asteroizii şi meteoriţii

 

Universul. Sistemul Solar

Asteroidul 3200 Phaeton la numai 43 milioane km de Terra. Telescop Meade LX 200R, 30mm, f6.3, DSI Pro

 

În jurul Sistemului Solar se află asteroizii, câteodată sunt denumiţi şi planete mici sau planetoizi. Sunt forme neregulate din piatră ce au dimensiuni începând de la 940 de km în diametru (Ceres, cel mai mare asteroid), până la dimensiuni sub 1 km lungime. Bucăţile mai mici de resturi  de rocă poartă numele de meteoriţi.

 

Cometele

Universul. Sistemul Solar

Cometa C/2002 V1 NEAT. (Foto ESA)

Cele mai spectaculoase obiecte din Sistemul Solar sunt cometele, cu o coadă de milioane de km lungime. An de an sunt descoperite comete, iar asta a dus la constatarea faptului că undeva există un "rezervor", acesta fiind de fapt Norul lui Oort, ce se consideră că se întinde undeva între 30.000 şi 100.000 de unităţi astronomice depărtare de Soare. Unitatea Astronomica (UA) este considerată a fi distanţa dintre Pământ şi Soare, echivalentul a 149.597.870 km. Al doilea rezervor este Centura lui Kuiper ce se întinde între 30 UA şi 100 UA. În timp ce se apropie de Soare, gheaţa din comete se topeşte şi formează impresionanta coadă. Norul lui Oort nu a fost niciodată observat, existenţa lui a fost sugerată de astronomul danez J.H. Oort, pentru a explica lunga perioadă în care cometele orbitează în jurul Soarelui, de până la 200 de ani.

 

Centura lui Kuiper

Şi despre Centura lui Kuiper în primă instanţă doar s-a presupus că ar exista, abia mai apoi fiind direct observată. De existenţa ei s-a aflat în 1992 de către David Jewitt şi Jane Luu, iar până acum peste 100 de obiecte au fost identificate în această zonă.

 

Planetele solide

Planetele sunt cele mai mari corpuri după Soare, sunt opt la număr (în Sistemul nostru Solar) şi sunt împărţite în două categorii: solide şi gazoase.  Ca o definiţie generală, planetele sunt corpuri cereşti ce orbitează în jurul Soarelui, au formă rotundă şi au eliberat zona din jurul lor de corpuri mici. De asemenea, în interiorul unei planete nu trebuie să existe condiţii propice declanşării proceselor de fuziune nucleară.

 

Universul. Mercur, Venus si Marte, planete telurice (II)

Planetele: Mercur, Venus, Terra, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun

 

Cele 4 planete solide sunt relativ mici, sunt compuse din roci şi metale şi au o atmosferă subţire, aceasta fiind şi cea care dezvoltă condiţiile atmosferice de la suprafaţă în mod considerabil. Celelalte 4 planete, cele gazoase, sunt compuse în principal din heliu şi hidrogen. Aceste planete diferă în mod considerabil de cele 4 solide, atât ca dimensiune, cât şi la nivel de compoziţie, singurele asemănări între cele două categorii fiind existenţa, în cazul unora, a sateliţilor.

 

Mercur

Este cea mai apropiată planetă de Soare, perioada ei de rotaţie fiind de doar 88 de zile. Nu are sateliţi şi nici inele. Există perioade când Mercur poate fi văzută ca o stea, imediat după apus sau înainte de răsărit.

Atmosfera acestei planete este similară cu cea a Pământului. Este de 3 ori mai mică decât Terra, iar suprafaţa ei este plină de cratere şi câţiva munţi. Se presupune că Mercur conţine de 2 ori mai mult  fier proporţional cu oricare altă planetă. Câmpul magnetic al acestei planete este şi el foarte slab, echivalentul a 100 de kg pe Pământ ar însemna pe Mercur doar 38kg.

Atmosfera de pe Mercur este formată în principal din oxigen, urmat de sodiu şi hidrogen.

Date comparative:

  • Distanţa faţă de Soare: 0,38 UA (58.000.000 km)
  • Perioada de orbitare: 88 de zile pământene
  • Diametru la ecuator: 4800 km
  • Temperatura la suprafaţă: 430 grade Celsius ziua, -180 grade Celsius noaptea
  • Sateliţi: 0

 

Venus

 

Planeta poartă numele zeiţei iubirii la romani. Are o atmosferă "tropicală" cu presiuni zdrobitoare, de peste 90 de ori mai mari decât pe Pământ, şi cu ploi acide. Venus mai este denumită şi Steaua Dimineţii, deoarece în afară de Soare şi Lună, este cea mai strălucitoare stea de pe cer. Este o planetă "leneşă" deoarece îi sunt necesare 243 de zile să facă o rotaţie de 360 grade.

Miezul planetei este cel mai probabil similar cu cel al Pământului, format din nichel-fier. Datorită norilor foarte denşi, suprafaţa planetei nu a putut fi observată, dar 99% a fost studiată cu ajutorul radarelor.

Atmosfera pe Venus este ucigătoare. Este foarte densă, iar norii ce o acoperă nu permit căldurii să iasă în spaţiu, motiv pentru care se şi produce un efect de seră extrem de puternic.  Atmosfera se întinde până la 250 km de suprafaţă şi este în principal compusă din dioxid de carbon, cu mici concentraţii de azot. Suprafaţa ei este atât de fierbinte încât ploaia se evaporă încă din atmosferă.

Câmpul magnetic al acestei planete este apropiat de cel al Pământului, 100 de kg pe Terra ar cântări 91kg pe Venus.

Date comparative:

  • Distanţa faţă de Soare: 0.72 UA (108.200.000 km)
  • Perioada de orbitare: 224 zile
  • Diametru la ecuator: 12.104 km
  • Temperatura la ecuator: 480 grade Celsius
  • Sateliţi: 0

 

Marte

Când este vizibilă, Marte are o nuanţă roşiatică, de aceea i se mai spune şi Planeta Roşie. A fost botezată după numele roman al Zeului Războiului.

Marte este ultima planetă solidă din cele 4, după Terra. Are jumătate din dimensiunea Pământului, iar structura ei nu diferă de cea a Lunii. Orbitează Soarele sub un unghi similar cu cel al Pământului, iar anotimpurile nu diferă nici ele, cu mici excepţii.

Atmosfera este foarte subţire şi este formată în principal din dioxid de carbon; nu este suficient de densă pentru a genera efect de seră. Presiunea la suprafaţă este foarte mică, aproximativ 1% din cea a Pământului.

Există foarte multe dovezi despre existenţa activităţilor vulcanice, Marte având chiar şi cel mai mare vulcan din Sistemul Solar, numit Olympus Mons, ce se ridică la 27 de km de suprafaţă.

Marte are un câmp gravitaţional foarte mic, similar cu cel al lui Mercur, astfel că 100 de kg pe Terra cântăresc 38kg pe Marte.

Date comparative:

  • Distanţa faţă de Soare: 1.52 UA (227.940.000 km)
  • Perioada de orbitare: 686 zile
  • Diametrul la ecuator: 6.794 km
  • Temperatura la suprafaţă: 20 grade celsius ziua (în zilele însorite) şi -140 grade celsius noaptea.
  • Sateliţi: Phobos şi Deimos

 


Dacă găsiţi scientia.ro util, sprijiniţi-ne cu o donaţie.


PayPal ()
CoinGate Payment ButtonCriptomonedă
Susţine-ne pe Patreon!