Aceste imagini arată creşterea treptată a calităţii observării radiaţiei Lunii în raze gama, surprinse de Telescopul Spațial de Raze Gama Fermi al NASA. Din 5 în 5 grade, imaginea este centrată pe Lună și surprinde raze gama cu o energie ce depășește 31 de milioane de electronvolţi sau, altfel spus, este de 10 milioane de ori mai mare decât cea a luminii vizibile. La aceste energii, Luna este, de fapt, mai strălucitoare decât Soarele. Culorile mai strălucitoare indică un număr mai mare de raze gama. Timpul de expunere mai mare, variind de la 2 la 128 de luni (10,7 ani), a îmbunătățit imaginea.
Credit : NASA/DOE/Fermi LAT Collaboration

Această ciudată, infernală strălucire ce vine dinspre Lună ar putea părea ireală în această imagine, deoarece ochii noștri nu o pot percepe. Totuși, instrumentele care detectează raze gama ne spun că este reală. Fiind mai mult decât o aglomerare de pixeli roși, această imagine este o dovadă clară că ochiul uman nu poate percepe decât o mică parte din ceea ce se petrece în univers.

Aceasta ne mai amintește și de faptul că orice om ce va vizita Luna va trebui protejat de radiațiile de energie înaltă.

Comentarii -

Deși pare mai mult o vietate microscopică decât un corp cosmic, NGC 2022 nu este cu siguranță din categoria algelor sau meduzelor minuscule. În schimb, este o mare aglomerare de gaz în spațiu, gaz expulzat de o stea care se apropie de sfârșitul vieții sale. Steaua este vizibilă în centrul norului de gaz, strălucind printre particulele de gaz.

Comentarii -


Istoria universului. credit: NASA / CXC / M. Weiss

Universul evoluează, iar această evoluție a universului, în ansamblul său, își va pune amprenta, decisiv, inclusiv asupra vieții pe Terra. Universul de astăzi este diferit de cel de ieri. Deși diferențele sunt imperceptibile la scară umană, în timp aceste diferențe ajung să fie importante.

Universul se află în expansiune, ceea ce înseamnă că distanțele dintre structurile cosmice mari se măresc cu fiecare clipă, dar și că densitatea materiei scade. Pe măsură ce universul devine mai mare, importanța radiației, a materiei și a energiei întunecate în influenţarea sorţii universului se schimbă. Temperatura universului scade, pe măsură ce lungimea de undă a radiației cosmice crește. Ceea ce vedem pe cer va fi, de asemenea, afectat, dat fiind că galaxiile pe care le vedem astăzi se depărtează rapid de galaxia noastră şi unele de altele, iar cerul nopții va deveni, încet, încet, din ce în ce mai puțin înstelat.

Comentarii -


Structura la scară mare a universului. Filamente şi viduri cosmice

Distanţele dintre galaxii sunt de multe ori incredibil de mari: de miliarde de ani-lumină. Când vorbim despre spaţiul intergalactic, vorbim de regulă de spaţiu gol, de lipsa materiei. Dar stau aşa lucrurile în realitate? Chiar este spaţiul intergalactic lipsit de materie?

Comentarii -

 

Priviţi imaginea de mai sus. Ce vă spune? Ce înţelegeţi din ea, dincolo de plăcerea estetică a contemplării? În parte, ceea ce vedeţi este o operă de artă (cum sunt multe dintre imaginile cosmice), rezultatul măiestriei "graficienilor spaţiali", cei care lucrează pentru a asambla semnalele captate de către telescoape şi transformarea acestora în imaginile pe care le vedem afişate pe site-urile agenţiilor spaţiale ale lumii.

Dar astronomii nu doar fotografiază cerul, ci interpretează ceea ce văd şi acumulează continuu cunoaştere din ceea ce observă.

Comentarii -

Universul, imediat după Big Bang, era un loc... aglomerat. Au apărut particulele elementare, cum ar fi quarcurile (care formează protonii şi neutronii din nucleul atomilor) ori electronii. Protonii şi neutronii au format primele nuclee, pregătind terenul pentru primele elemente. Cum ştim toate acestea? Prin munca cercetătorilor în domeniul fizicii. Aceştia au creat ipoteze şi teorii privind evoluţia universului şi au efectuat experimente pentru a testa şi valida aceste teorii (folosind acceleratoare de particule, telescoape din ce în ce mai performante şi sateliţi). Ca urmare, avem astăzi o idee destul de solidă cu privire la ce s-a întâmplat imediat după naşterea universului. Iată povestea pe scurt...

Comentarii -


Clic dreapta - View image (pentru o rezoluţie superioară)

Dacă aţi citit cele două părţi anterioare ale articolului (1, 2) probabil înţelegeţi altfel această imagine, cunoscută sub denumirea de "Coloanele creaţiei", şi nu este, ca pentru mulţi, doar un plăcut amestec de culori pe ecran.
Aceste coloane de gaz pe care le puteţi vedea în imaginea NASA din 2014 se află în centrul Nebuloasei Vulturul (o nebuloasă este un uriaș nor de gaz interstelar și silicați în formă de praf interstelar), care este situată într-unul dintre braţele Căii Lactee, la circa 7 mii de ani-lumină de noi. În Nebuloasa Vulturul au loc procese de formare de stele noi, acesta fiind şi motivul pentru care imaginea a primit denumirea de "Coloanele creaţiei" (eng. The Pillars of Creation).
Fotografia a fost creată pe baza a trei imagini originale: una pe baza luminii emise de oxigen (albastrul din imagine), una pe baza luminii emise de hidrogen (verde) şi una pe baza luminii emise de sulf (roşu).

 

După cele două articole anterioare, în care am vorbit despre 1. crearea și evoluția galaxiilor și 2. crearea și evoluția marilor structuri ale universului (roiuri și super-roiuri de galaxii, filamente și viduri cosmice),  iată, pe scurt, istoria evoluția universului, în care condensăm tot materialul prezentat anterior, într-o abordare integrată.

Inițial, distribuția materiei (luminoase și întunecate) era aproape perfect omogenă. Acest ”aproape” este cheia. Din loc în loc erau aglomerări de materiei (de ambele tipuri), așadar zone cu densitate un pic mai mare decât media.

Comentarii -


Structura la scară mare a universului. Filamente şi viduri cosmice

Ce face ca galaxiile, roiurile de galaxii, super-roiurile, vidurile cosmice (spații vaste din univers, dintre filamentele cosmice, care conțin foarte puține ori nicio galaxie) ori filamentele cosmice (cele mai mari structuri cosmice) să arate în modul în care arată?

Dacă galaxiile par să se formeze, în esență, prin asamblarea unor componente mai mici prin intermediul gravitației, așa cum am văzut în primul articol al seriei [Formarea și evoluția galaxiilor] cum stau lucrurile în privința roiurilor de galaxii ori a structurilor mai mari? Cum putem explica hărțile la scară mare care ne arată galaxiile distribuite în cadrul unor superstructuri întinse pe milioane de ani-lumină?

Comentarii -


Obiectul lui Hoag - galaxie atipică ce este cunoscută şi sub numele de galaxie inelară

Abia în 1923, ca urmare a entuziasmului neobosit al faimosului astronom Edwin Powell Hubble, am aflat că galaxia noastră nu constituie întregul univers. În fapt abia în 1925 descoperirea unei alte galaxii a devenit publică. În 1920 a avut loc ceea ce a rămas în istorie drept „Marea dezbatere”, care a avut ca subiect dimensiunea universului și dacă galaxia noastră este singura galaxie sau nu. Dezbaterea, între Harlow Shapley și Heber D. Curtis, nu a lămurit însă lucrurile.

Astăzi știm că sunt miliarde și miliarde de galaxii şi univers. Dar cum s-ar format acestea? Sunt galaxiile relaționate unele cu altele în univers? Iată în continuarea povestea formării galaxiilor și a structurii fundamentale a universului.

Comentarii -

Ce sunt razele X? Razele X sunt un tip de radiaţie electromagnetică. Atunci când sunt excitaţi, atomii emit pachete de energie denumite fotoni. Fotonii compun orice formă de undă electromagnetică. Razele X reprezintă fotoni cu energie mare care sunt emişi de către electroni în afara nucleului atomic. Razele X, denumită iniţial raze Röntgen, au fost descoperite în anul 1895 de către fizicianul german Wilhelm Röntgen şi au fost utilizate pentru descoperirea structurii dublu-elicoidale a ADN-ului.

Imaginea din acest articol, care arată universul captat în raze X. Aceasta a fost realizată de un instrument al NASA aflat la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale (SSI), numit NICER (Neutron Star Interior Composition Explorer).

Comentarii -


Vedere panoramică a Căii Lactee

Probabil că într-o lume a viitorului adresa nu va mai conţine doar ţara, localitatea şi date privind locuinţa, ci şi planeta, sistemul solar, zona din galaxie (pentru o mai rapidă livrare...), galaxia, super-roiul de galaxii etc. La final, simplu, "univers". Câţi sunt pregătiţi să scrie adresa completă azi? Să ne pregătind pentru viitor, învăţând locul nostru în univers :)

Comentarii -

Energia întunecată şi gravitaţia
Cosmologii cred că expansiunea universului este reglată atât de forţa gravitaţională, cât şi de misterioasa energie întunecată, care acţionează în sens contrar celei gravitaţionale. În imaginea de mai sus (credit: NASA) energia întunecată este reprezentată de grila mov de deasupra, iar gravitaţia de grila verde de jos. Gravitaţia este generată de toată materia din univers, dar efectele sale sunt localizate, dat fiind faptul că scade rapid odată cu distanţa.

Sunt nenumărate concepţii greşite despre univers. Uneori ce credem că ştim este doar o ipoteză, imposibil de demonstrat. Ştiinţa are limitele sale evidente, chiar dacă ultimii 200 de ani au reprezentat o adevărată revoluţie, cu descoperiri incredibile. Iată o listă de afirmaţii scurte, dar esenţiale, despre universul nostru.

Comentarii -


Evoluţia Universului

Ceva extraordinar s-a întâmplat acum 13,8 miliarde de ani. Universul a apărut dintr-un punct de energie infinit de mic, denumit Big Bang. Știm că acest eveniment s-a întâmplat, întrucât Universul se extinde constant și galaxiile se îndepărtează de noi. Cu cât privim mai mult în trecut, cu atât Universul este mai mic - așa știm că trebuie să fi fost odată infinit de mic și că trebuie să fi fost un început.

Comentarii -

 
Saggitarius A* (reprezentare artist)

Dacă ați auzit doar un singur lucru despre găurile negre, acela este probabil că, din interiorul orizontului evenimentelor găurii negre, nimic, nici măcar lumina nu poate scăpa. În acest moment este firesc să ne întrebăm: dacă nimic nu poate scăpa dintr-o gaură neagră, cum ar putea să observăm una vreodată? Cum știm că există o gaură neagră? (video inclus)

Comentarii -


Reprezentare artistică a unei stele neutronice, Swift J1749-2807. În dreapta - steaua-companion.

Stelele neutronice sunt probabil cele mai exotice obiecte din Univers. Acestea sunt "excesive" aproape în toate aspectele: gravitaţie, tăria câmpului magnetic, densitate şi temperatură. Aţi putea spune că găurile negre sunt mai dense şi într-un anumit sens ar fi adevărat, dar, în fapt, noi nu putem determina structura interioară a unei găuri negre, care este definitiv ascunsă dincolo de orizontul evenimentelor.

Comentarii -

Robert Frost a remarcat faptul că: „Unii spun că lumea se va termina în foc / alţii spun că în gheaţă". Norocul nostru! În prezent noi suntem destul de siguri că răspunsul este în gheaţă. Dar cât timp mai avem până la sfârşitul timpului şi cum va arata Universul atunci? Într-un articol anterior am spus că dacă teoria Big Rip este corectă atunci Universul va suferi „Marea ruptură” peste 80 miliarde de ani.

Comentarii -

Cum este posibil să privim momentele de început ale Universului? Fizicienii au metodele lor - şi ceea ce descoperă ne va spune multe despre cum funcţionează Universul astăzi şi cum se va dezvolta în viitor. Se poate să fi auzit că, atunci când te uiţi la o stea în noapte, de fapt te uiţi la lumina care a fost emisă cu până la zeci de milioane de ani în urmă. Atât de mult i-a luat luminii să călătorească de la locul unde a fost emisă până la Pământ.

Comentarii -

Big BangConsumăm mult timp gândindu-ne la viitor, dar trecutul este, de asemenea, destul de interesant. În această săptămână, în cadrul rubricii „Întreabă un fizician" vom obţine mai multe ipoteze speculative privind ceea ce ar fi putut exista înainte de începutul timpului.

Comentarii -

Distribuţia materieiObţinută de telescopul spaţial al ESA (Planck), cea mai detaliată hartă realizată vreodată a radiaţiei cosmice de fond, o relicvă a Big Bangului, a fost prezentată la 21.03.2013, punând în discuţie fundamentele înţelegerii noastre actuale a Universului.

Comentarii -

Calea LacteeDezbaterea cea mai faimoasă a sec. XX a avut ca scop să determine ce este de fapt centrul Universului. Concluzia cea mai importantă pe care omul modern o poate trage din dezbatere este că fiecare dintre participanţi a avut şi dreptate, dar a şi greşit.

Comentarii -

Radiatia cosmicaCaietul de notiţe al lui Enrico Fermi din decembrie 1948 include patru pagini în care este schiţată geneza teoriei radiaţiei cosmice, particulele ce pot intra în atmosfera Pământului la viteze foarte mari. În continuare, câteva detalii pe această temă.

Comentarii -

NGC6872Aflată la aproximativ 212 milioane de a.l. de Pământ, masiva galaxie spirală NGC 6872 a fost descoperită acum câteva decenii, părând a fi o galaxie spirală obişnuită. NASA este acum de părere că vorbim despre cea mai mare galaxie descoperită vreodată.

Comentarii -

Terra, gaura neagraTeoretic orice lucru ar putea deveni o gaură neagră dacă este comprimat suficient de mult. Ce ar putea transforma Pământul într-o gaură neagră, fie ea deloc impozantă? În continuare, mai multe despre acest fenomen şi despre raza Schwarzschild.

Comentarii -

SteleStelele, obiectele cereşti cel mai uşor de recunoscut, constituie elementele fundamentale ale unei galaxii. Vârsta, răspândirea şi compoziţia stelelor dintr-o galaxie marchează istoria, dinamica şi evoluţia acelei galaxii. Mai multe despre stele, în continuare.

Comentarii -

CerPriviţi la cerul nopţii şi veţi vedea stele, desigur. Dar acolo unde sunt stele sunt şi planete, miliarde şi miliarde de planete, cel puţin. Aceasta este concluzia unui nou studiu al astronomilor de la California Institute of Technology. Detalii, în continuare.

Comentarii -

UniversulPovestea Universului este una de proporţii epice, dar deocamdată din acest film grandios lipsesc câteva din scenele importante de început. Astrofizicienii şi astronomii au dezvoltat însă metode pentru a scoate la iveală detalii despre adolescenţa Universului.

Comentarii -

Constelatia PegasusPegasus este una dintre cele 48 de constelaţii greceşti originale, catalogate de Ptolomeu în secolul 2. Se află la nord de constelaţiile zodiacale Aquarius şi Pisces, la declinaţii nordice, şi se învecinează cu Andromeda. Detalii, în cele ce urmează.

Comentarii -

Constelaţia SăgetătorConstelaţie zodiacală importantă, aflată între Scorpius şi Capricornus, Sagittarius include un model de stele uşor de recunoscut numit Ceainic, cu capac ţuguiat (λ) şi cu gură largă (γ, δ şi ε). Este constelaţia cu cel mai mare număr de obiecte Messier – 15.

Comentarii -

M101Charles Messier a fost unul dintre cei mai devotaţi astronomi în observarea pură şi directă a cerului. El s-a născut pe data de 26 iunie 1730 în Lorraine, Franţa. Messier a descoperit 13 comete ce-i poartă numele şi a realizat cel mai renumit catalog de obiecte deep sky.

Comentarii -

Constelaţia LyraLyra este o constelație compactă pe cerul nordului, aflată lângă Cygnus, la marginea Căii Lactee. O include pe Vega – a cincea stea ca mărime de pe cer și o componentă a “Triughiului de Vară“, alături de Deneb (din Cygnus) și Altair (din Aquila).

Comentarii -


Dacă găsiţi scientia.ro util, sprijiniţi-ne cu o donaţie.


PayPal ()
CoinGate Payment ButtonCriptomonedă
Susţine-ne pe Patreon!