Reprezentare gaură neagră
Credit: Nasa JPL Caltech

Găurile negre sunt, în fapt, pretutindeni în univers, dar sunt și în centrul celor mai multe galaxii. Cum au ajuns acolo?

Găurile negre au fost prezise de teoria generală a relativității a lui Einstein. Atunci când o stea masivă „moare” are loc o explozie formidabilă denumită „supernovă”, extrem de luminoasă, rămânând în urmă un nucleu dens. Dacă acest nucleu are o masă de cel puțin 3 ori masa Soarelui, gravitația copleșește toate celelalte forțe iar nucleul stelar colapsează într-un corp cosmic cu un diametru mult mai mic, dar cu o gravitație enormă. O gaură neagră cu masa cât cea a Lunii ar avea un rază de... 0,1 mm. Adică o micro-gaură neagră.

În centrul galaxiilor există găuri negre super-masive, cu masa de milioane ori miliarde de ori mai mare decât a Soarelui nostru. Aceste găuri negre „se hrănesc” cu materia din jur, întreg fenomenul fiind cunoscut drept „nucleu galactic activ”.

 


Jeturi de materie generate de gaura neagră din centrul galaxiei Centaurus A
Credit: ESO/WFI; MPIfR/ESO/APEX/A.Weiss et al.; NASA/CXC/CfA/R.Kraft et al.



În ciuda numelui de „gaură neagră”, acestea sunt în cele mai multe cazuri extrem de luminoase, căci materia care cade în interiorul găurii negre ajunge la temperaturi foarte mari și eliberează cantități enorme de energie. O gaură neagră care se rotește aduce materia la temperaturi mai mari de 10 milioane de grade Celsius.


Luminozitatea discului de acreție este un indicator al masei găurii negre


Observând zeci de găuri negre supermasive, ale căror mase erau cunoscute pe baza unor tehnici diferite de estimare, cercetătorii au observat că există o corelație între mărimea găurii negre și durata perioadei de fluctuație a luminozității găurii negre. Cu cât mai masivă gaura neagră, cu atât mai lungă perioada în care varia luminozitatea.

Citește și: Cum să cântărești o gaură neagră


Ok, dar de ce sunt în centrul galaxiilor?


Păi... nu e încă foarte clar.

Dar putem folosi ce știm pentru a avansa o ipoteză decentă.

Ar putea fi astfel pentru că materia întunecată care înconjoară (aproape) orice galaxie focalizează materia dintr-o galaxie în formare. O bună parte din materie colapsează, devenind o gaură neagră uriașă, iar restul materiei devine stele, planete și restul componentelor galactice.

O altă idee este aceea că gaura neagră s-a format prima, fiind un fel de generator al întregii galaxii, colectând materie din spațiu în jurul ei, materie care, din nou, formează sisteme solare șamd.

Și există o mare necunoscută...

Unul dintre misterele actuale, unul dintre multele atunci când vine vorba despre găurile negre, este cum au ajuns găurile negre super-masive așa de mari. Dacă presupunem că primele stele au apărut la circa 200 de milioane de ani după apariția universului, unele dintre acestea au avut cam 13,5 miliarde de ani pentru a ajunge la masa de miliarde de ori mai mare decât cea a Soarelui. Este pur și simplu prea puțin timp, dacă acumularea de masă s-a făcut prin procesul de acreție (materia din jurul găurii negre este atrasă în interiorul acesteia), așa cum înțelegem noi.

Astronomii iau în calcul și posibilitatea ca aceste găuri negre să se fi format direct din materie întunecată, dar din păcate aceasta adaugă complicații suplimentare, pentru știm foarte puține despre materia întunecată.

Pare, așadar, că încă nu știm suficient despre cum apar găurile negre, în sensul că pe lângă metoda „supernova” este posibil ca universul să fi găsit și alte modalități pe care noi nu le-am intuit încă.

Așadar, nu știm încă cu precizie de ce cele mai multe galaxii au găuri negre centrale, dar este posibil ca explicația să rezide în modul în care s-au format respectivele galaxii.

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.