Dacă vă întrebaţi cu ce viteză ne mişcăm în cadrul mişcării de rotaţie a Pământului în jurul axei sale, răspunsul este relativ simplu. Dat fiind că o rotaţie durează aproape 24 de ore (23 de ore, 56 de minute şi 4,09053 secunde), iar circumferinţa Pământului la ecuator este de 40.075 kilometri, rezultă că un locuitor din zona ecuatorului parcurge cele patruzeci de mii de kilometri cu o viteză de aproximativ 460 de metri pe secundă.
Soarele orbitează în jurul centrului galaxiei, la o distanţă de 25-27 de mii de ani-lumină.
Planul orbitelor planetelor nu este aliniat cu planul galaxiei, ci este orientat la un unghi complet diferit de acesta.
Credit: www.scienceminusdetails.com
Mişcarea planetelor telurice (Mercur, Venus, Terra şi Marte) în jurul Soarelui, în contextul deplasării Soarelui în planul galaxiei
Credit: cartea A little book of coincidence de John Martineau
Sistemul nostru solar se învârteşte şi el, la rându-i, în jurul centrului galaxiei Calea Lactee. Viteza este şi mai mare decât cea a Pământului în jurul Soarelui, adică de aproximativ 220 km/s.
Se mai poate discuta şi despre viteza cu care Calea Lactee se deplasează în raport cu alte galaxii, dar probabil că acest tip de informaţie nu are mare relevanţă. Relevant ar fi însă de ştiut dacă există un sistem de referinţă la care să se raporteze toate componentele Universului. Un răspuns posibil a fost oferit de satelitul COBE (Cosmic Background Explorer) în 1989.
Universul este "îmbibat" de radiaţia cosmică de fond (citiţi acest articol pentru a vă lămuri ce este cu radiaţia de fond). Această radiaţie a apărut după evenimentul primordial denumit Big Bang.