Astronauţii de pe Staţia Spaţială Internaţională au privilegiul de a observa Pământul de la sute de kilometri înălţime (între 330 şi 435 km). De acolo, diverse fenomene cu care suntem obişnuiţi par diferite. Iată câteva exemple: furtunile şi fulgerele ce le însoţesc, răsăritul şi apusul, mişcarea stelelor şi a galaxiei noastre, ploaia de meteori sau aurora polară. În plus, astronauţii de pe SSI, atunci când închid ochii, văd flashuri de lumină, cel mai probabil provocate de raze cosmice care interacţionează cu diverse părţi ale corpului implicate în actul vederii.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Probabil că toţi cititorii acestui site ştiu că apa mărilor şi a oceanelor este sărată. În schimb apa râurilor şi a fluviilor nu este. Unele lacuri au apă dulce, altele apă sărată. Dar de ce este aşa? Ce generează aceste diferenţe? De unde toată sarea aceasta şi de ce ajunge doar în anumite ape?
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
În primăvara anului 2010 spărgătorul de gheaţă Polarstern (n.t. în traducere Steaua Polară) s-a întors din apele Pacificului de Sud cu o comoară ştiinţifică - sedimente oceanice provenite dintr-o parte aproape neexplorată anterior din Marea Polară de Sud. Ceea ce pentru un nespecialist arată ca un eşantion de noroi care poate trece neobservat, pentru cercetătorii istoriei geologice reprezintă o arhivă valoroasă din care se poate reconstitui istoria climatică din zonele polare după mai mulţi ani de analize amănunţite.
- Detalii
- Scris de: Phys.org
Lanţul muntos Himalaya se întinde pe o distanţă de 2.900 km între India, Pakistan, China şi Nepal şi el este cel mai înalt lanţ muntos de pe planetă. În afară de Muntele Everest, care are o înălţime de 8.848 metri, acest lanţ muntos mai conţine, de asemenea, mai multe vârfuri care depăşesc 8.000 de metri înălţime.
- Detalii
- Scris de: Emily Upton
Pe măsură ce învăţăm tot mai multe despre ecosisteme devine tot mai evident că noi nu vom salva Pământul până când nu recunoaştem că planeta noastră este o maşină uriaşă, incredibil de complexă, care poate fi programată. Şi în urma unui studiu intens ea poate fi, de asemenea, reprogramată.
- Detalii
- Scris de: Annalee Newitz
O iarnă care durează ani întregi nu este doar o problemă în „Urzeala Tronurilor”. Aproximativ acum 1.500 de ani lumea noastră a fost întoarsă pe dos de o iarnă despre care cei care au trăit-o spuneau că nu se mai sfârşea niciodată. Acum există dovezi ştiinţifice că într-adevăr a existat o iarnă care a durat zece ani.
- Detalii
- Scris de: Annalee Newitz
Sierra Club a lansat o selecţie destul de mare a "Celor mai misterioase peisaje de pe Pământ". Peisajele sunt pe cât de misterioase, pe atât de frumoase. Reperele includ Cascada Însângerată din Antarctica de Est, Lacul Mono din California care pare să aparţină unei lumi mistice şi Lacul Hillier, roz pastelat, din Australia de Vest.
- Detalii
- Scris de: Robert T. Gonzalez
Încălzirea globală ar avea loc şi mai repede dacă pădurile nu şi-ar face simţită prezenţa chiar şi la nivelul norilor. Este oare posibil ca Gaia (zeiţa Pământului la grecii antici) să nu fie chiar atât de neajutorată? Iată ce dezvăluie studiile noi în acest domeniu.
- Detalii
- Scris de: Stephen Battersby
Ozonul are un miros înţepător, iar dacă este inspirat arde efectiv plămânii. La nivelul solului ozonul este clasificat de EPA (agenţia guvernamentală americană pt protecţia mediului) drept agent poluant. Cu toate acestea, fără ozon viaţa pe Pământ ar fi imposibilă.
- Detalii
- Scris de: Dr. Tony Phillips
La nivel galactic, Soarele este o stea remarcabil de constantă. În timp ce unele stele prezintă pulsaţii spectaculoase, cu fluctuaţii de mărime şi strălucire, uneori chiar explodând, luminozitatea Soarelui variază cu numai 0,1% pe parcursul ciclului solar de 11 ani.
- Detalii
- Scris de: Dr. Tony Phillips
La finele lunii noiembrie şi începutul lui decembrie ale anului 2012 a avut loc la Doha, în Qatar, cel mai recent summit al ONU pe tema schimbărilor climatice. Vă prezentăm în cele ce urmează câteva dintre cele mai importante concluzii ale conferinţei.
- Detalii
- Scris de: Michael Marshall
Doar o mână de oameni de ştiinţă din occident au vizitat vreodată Coreea de Nord. Keith Bowers, ecolog şi arhitect peisagist, preşedinte al Biohabitats, este unul dintre aceştia. În continuare, povestea vizitei lui în această ţară ruptă de lume.
- Detalii
- Scris de: Keith Bowers
În august 2003, Europa a fost lovită de un val de căldură extraordinar. În unele părţi ale Franţei temperaturile au atins valoarea de 400C pentru 7 zile la rând. Atât de mulţi oameni au murit, încât a fost nevoie de un depozit frigorific pentru a depozita corpurile.
- Detalii
- Scris de: Michael Le Page
Dacă ne-am opri chiar acum din pomparea de dioxid de carbon în atmosferă, am avea o şansă destul de bună de a evita o escaladare a temperaturilor. Dar nu avem niciun semn că aceasta s-ar întâmpla. Emisiile anuale au scăzut abia imperceptibil după 2008.
- Detalii
- Scris de: Michael Le Page
Numai jumătate din cantitatea de dioxid de carbon pe care o noi o pompăm în atmosferă rămâne acolo. Restul este absorbit de pământ şi oceane. Dar având în vedere că lumea este într-o continuă încălzire, acestea vor fi capabile să absoarbă din ce în ce mai puţin.
- Detalii
- Scris de: Michael Le Page