Nu sunt mulţi cei care ştiu că, în fapt, aproape 100% din traficul de date între diversele continente ale lumii este asigurat de o reţea vastă de cabluri subacvatice, ce traversează oceanele şi mările Terrei. Aceste cabluri sunt aşezate pe fundul oceanelor / mărilor. Aceste cabluri sunt groase cât un furtun de grădină şi asigură transferul datelor Internet, telefonie şi (parte din) transmisii TV între continente, cu viteza luminii. Un singur cablu poate transporta zeci de terabiţi de informaţie pe secundă.
Interesant este faptul că acest domeniu al cablurilor transoceanice este în mare măsură nereglementat (iar cablurile, în mare măsură neprotejate). Acestea sunt instalate de câteva companii (printre care SubCom / SUA şi Alcatel-Lucent / Franţa). Ce protejează aceste cabluri? În principiu vastitatea oceanelor...
| România este conectată printr-un cablu submarin, denumit Kofos, de Bulgaria şi Turcia. În imaginea de mai sus puteţi vedea punctele de conectare la ţărm ale cablului: Mangalia, Varna (Bulgaria), Igneada (Turcia) şi Istanbul (Turcia). Kofos a devenit operaţional în anul 1997, are 538 km şi aparţine companiilor: Turk Telekom, Vivacom, Romtelecom, KPN, Telecom Italia Sparkle, Slovak Telekom, Rostelecom, BT, Orange. |
Cablurile transoceanice - tehnologie de vârf
Faptul că că traficul Internet se desfăşoară pe fundul oceanului - printre creaturi ciudate ale adâncurilor şi izvoare hidrotermale - este un motiv de uimire, probabil, pentru mulţi dintre cititorii acestui articol. Nu avem sateliţi de comunicaţii şi Wi-fi pentru a transmite semnalul prin aer? Nu ne-am mutat informaţiile în "cloud"? Parcă are un iz puternic de istorie această poveste despre cabluri subacvatice, nu?
Realitatea este că, în fapt, cablurile de fibră optică ce asigură traficul de date reprezintă o tehnologie de comunicaţii de vârf. Cum cablurile transoceanice folosesc lumina pentru a codifica informaţia şi nu sunt afectate de vreme, acestea transferă date mai rapid şi mai ieftin decât sateliţii. Există şi cabluri care transferă date în interiorul continentelor, cum ar fi cel dintre New York şi California.
Animaţie privind sistemul de cabluri subacvatice:
Este sistemul de cabluri subacvatice vulnerabil?
Cea mai mare problemă în ce priveşte sistemul de cabluri este reprezentată de om. În mod accidental (dar, desigur, şi în mod voit) acestea pot fi distruse de diverse activităţi umane:
:: diverse construcţii în zonele terestre unde sunt îngropate;
:: aruncarea (şi agăţarea cu) ancorelor de către ambarcaţiuni;
:: trecerea submarinelor.
Până astăzi cea mai mare problemă a constituit-o agăţarea cablurilor de ancore şi plase.
Un cablu transoceanic la ţărm (Fiji)
Desigur, problema este cunoscută; ca urmare, cablurile au o protecţie destul de bună, în funcţie de locul în care se găsesc. Ele sunt acoperite cu o carcasă de oţel şi îngropate în solul mărilor / oceanelor în zonele de risc maxim (în special în zona de ţărm).
În largul oceanelor nu mai este necesară o asemenea protecţie, cablurile fiind protejate de un strat de polietilenă. Departe de coastă riscurile sunt mai mici, iar dimensiunea lor redusă, raportată la dimensiunea uriaşă a oceanelor face probabilitatea de a fi afectate destul de mică.
Impactul distrugerii cablurilor. Redundanţa
Sunt mai puţin de 300 de cabluri care transportă tot traficul de date transoceanic. Cum aceste cabluri transportă cantităţi impresionante de date, nu este neobişnuit ca anumite ţări să se bazeze pe doar câteva cabluri. În multe locuri tăierea câtorva cabluri ar aduce prejudicii imense sub aspectul afectării traficului global de date.
Există un sistem de protecţie asigurat de multitudinea de cabluri în anumite zone. Cum traficul poate fi asigurat de mai puţine cabluri decât cele funcţionale, în cazul în care anumite cabluri ar deveni nefuncţionale, traficul ar fi preluat de altele. Dar, încă o dată, nu întotdeauna este posibil.
Daţi clic pe imaginea de mai jos pentru a ajunge pe pagina web dedicată inventarierii tuturor cablurilor de date transoceanice
În principiu, orice cablu poate fi scos din funcţiune, ca urmare a unei activităţi umane, în mod intenţionat sau nu. O soluţie ar fi construirea unui sistem de cabluri mai diversificat, pentru a evita eventuale blocaje grave. Dar, deşi fiecare companie mare ar dori să aibă propriul sistem de date, propria reţea, nu există o motivaţie suficientă pentru o asemenea investiţie. Pe de altă parte, nu există niciun organism internaţional care să fie responsabil de protecţia sistemului de cabluri global.
Aşadar, o vulnerabilitate prezentă şi viitoare privind buna funcţionare a traficului de date global o va constitui lipsa de reglementare / şi protecţie a sistemului de cabluri transoceanice.
Adaptare după: Undersea cables
