Apple are în portofoliu o nouă companie, se numeşte Liquidmetal (metal lichid). Este o companie axată pe producerea de materiale noi, iar achiziţia acesteia de către Apple a stârnit rumori. Ce reprezintă liquidmetalul şi de ce are Apple nevoie de el?
Toată lumea vorbeşte despre această achiziţie a Apple, numai că nimeni nu pare să fie sigur despre ceea ce înseamnă cu adevărat. Aşa că, în cele ce urmează vom vorbi despre liquidmetal, încercând să descifrăm enigma.
Liquidmetalul
Este un nume deopotrivă subtil şi puternic, ce invocă imagini de la cele ale roboţilor auto-vindecători Terminator până la Alex Mach. Substantivul este totodată un oximoron dat de asocierea dintre lichid şi metal. Şi cu toate că Apple nu va intra în producţia de roboți T-1000, cu siguranţă are planuri măreţe în ceea ce priveşte noul şi misteriosul metal.
Liquidmetalul ne stârneşte şi nouă interesul. Nu pentru că este un lucru nou – a fost adus pe piaţă pentru prima dată în 2003, după ani de dezvoltare – ci mai precis pentru faptul că nu este deloc nou. A mai fost folosit în trecut în crosele de golf şi bâtele de baseball; a fost trimis în spaţiul cosmic; a fost pus la muncă de chiar intens mediatizata staţie de foraj petrolier Deepwater Horizon; a fost folosit în produse electronice de uz casnic de care probabil vă loviţi zi de zi. (Dacă vă aduceţi aminte celebrele Flash-uri USB SanDisk Cruzer Titanium, al căror conector iese în exterior prin alunecare, ca în figura de mai jos. Ei bine, acestea nu sunt realizate din titan).
Flash USB SanDisk Cruzer Titanium
Şi iată cum acum, într-un mod neaşteptat după toţi aceşti ani, Apple nu doar că doreşte să folosească liquidmetal, dar vrea şi să devină proprietarul acestei tehnologii, având acum posibilitatea (dacă şi-ar propune un astfel de scop) de a o ţine departe de oricine altcineva. De ce? Ce vede Apple atât de important în aceasta şi ceilalţi nu au observat? Şi care ar fi influenţa liquidmetal-ului în viitoarele produse Apple, dar şi asupra tuturor celorlalţi producători?
Ştiinţa din spatele Liquidmetal
Definiţia ştiinţifică a liquidmetalului ar suna în felul următor: liquidmetalul reprezintă o clasă de aliaj metalic cunoscută formal sub denumirea de sticlă metalică, deoarece materialul conţine proprietăţi asociate cu sticla precum fragilitatea la impact, beneficiind în schimb de avantajul de a avea un punct fix de topire, ceea ce îi conferă o pierdere graduală a integrităţii la temperatură înaltă. Este o mixtură de substanţe de care probabil aţi mai auzit precum: cupru, titan, aluminiu şi nichel. Deci un fel de mixtură, precum polimerii, aliajele de aluminiu sau sticla.
Secretul constă chiar în modul de preparare: spre deosebire de aliajele simple care sunt lăsate să se răcească în mod natural după amalgamare, aliajele amorfe sunt răcite mult mai rapid. Ca urmare, structura lor atomică suferă modificări, la rândul ei alterând proprietăţile de bază ale aliajului. Metalele obişnuite au o structură cristalină, ordonată la nivel atomic şi prin urmare tind să se deformeze atunci când sunt lovite sau îndoite; aliajele amorfe însă au o structură haotică, atomi dispuşi neordonat şi tind să îşi revină la forma iniţială, fiind deci mult mai aproape de comportamentul unui lichid. (Marea majoritate a metalelor au fibre direcţionale, precum lemnul. Liquidmetalul nu are aşa ceva).
Liquidmetalul este special în comparaţie cu alte aliaje amorfe prin simplul fapt că este mai uşor de fabricat. Dacă este să simplificăm în mod brutal explicaţiile, liquidmetalul nu are nevoie să fie răcit la fel de rapid precum materialele similare, prin urmare poate fi răcit – a se interpreta „realizat” – în cantităţi mult mai mari (industriale).
Aşa cum am amintit, probabil aţi rămas cu ceva din cele citite până acum, unele noţiuni v-au fost transmise într-un mod mai precis sau nu, însă cu excepţia cazului în care aţi obţinut deja o diplomă în fizică, descrieri precum cele de mai sus nu vă vor spune mare lucru. În concluzie avem de-a face cu o structură atomică...ciudată. Ce înseamnă asta?
Ce este Liquidmetal
Bun, să presupunem că aţi obţinut o bucată de liquidmetal şi o ţineţi acum în palmă. Cum arată? Cum o simţiţi la atingere? „În termeni de culori şi aspect exterior, aliajul liquidmetal arată ca un metal ca oricare altul, mai degrabă ca oţelul inoxidabil decât aluminiul, având totodată propria culoare metalică”, afirmă Dr. Atakan Peker, unul dintre cercetătorii din spatele liquidmetalului. El lucrează în companie de mai bine de 10 ani, iar acum este Director pentru Materiale Avansate la WSU. „Sub forma de card subţire sau tijă, liquidmetalul pare mult mai flexibil decât oţelul inoxidabil sau aluminiul. Oricum, pe măsură ce este îndoit mai mult, acesta oferă mai multă rezistenţă şi aveţi nevoie de mult mai multă forţă pentru a-l îndoi...Vă puteţi închipui aliajul liquidmetal ca pe un plastic mai rezistent.”
Cel mai fascinant lucru la liquidmetal este acela că, pe măsură ce condiţiile devin extreme, comportamentul lui este pe măsură. Reproducem în cele ce urmează dintr-un studiu NASA referitor la această substanţă:
„În experimentul realizat, trei bile metalice de mărimea unei mărgele au fost lăsate să cadă de la aceeaşi înălţime, fiecare în propriul său tub de sticlă. Fiecare tub a avut la bază o placă metalică diferită: oţel, titan şi liquidmetal. Câte o bilă a fost lăsată să cadă în interiorul fiecărui tub, după care s-a măsurat timpul de salt. Bilele care au lovit plăcile de oţel şi titan au sărit continuu pentru 20-25 secunde. Bila care a lovit placa de liquidmetal a sărit timp de 1 minut şi 21 secunde. În timpul experimentului, a fost de altfel singura bilă care a ricoşat în afara tubului.”
Parcă vă aduce aminte de filmul Flubber, nu-i așa?
Dr. Peker ne oferă o imagine şi mai clară a ceea ce înseamnă liquidmetalul, printr-un alt exemplu: „dacă cineva ar construi o agrafă pentru hârtie din acest aliaj, va rămâne suficient de flexibilă şi în acelaşi timp va răni sau chiar tăia orice deget înainte de a fi deformată iremediabil.” Încercaţi să răsuciţi liquidmetal-ul şi cu siguranţă veţi ajunge să vă răniţi.
Pentru ca nu cumva să fim surprinşi creând un mit legat de acest produs, ar trebui să subliniem faptul că liquidmetalul nu a avut prea mare succes în produsele reale. Îl găsim, spre exemplu, în acel flash SanDisk de care am amintit mai devreme. Samsung a „îndesat” la rândul său câteva mici piese fabricate din liquidmetal în câteva din telefoanele mobile fabricate – ca să fim mai precişi, în cadrul de suport al ecranului şi articulaţii. S-ar putea spune că modelele care folosesc acest material nu se deosebesc de cele obişnuite.
Însă cu cât ne îndepărtăm mai mult de electronicele de larg consum, cu atât mai palpitantă devine povestea liquidmetalului. În primele sale materializări îl regăsim atât în interiorul bilelor de golf, cât şi pe exteriorul croselor de 600$, acolo unde proprietatea sa de a ricoşa extrem de bine la impact reprezintă o binefacere pentru jucători; în schimb lipsa de rafinament se poate să fi fost un neajuns – unele dintre crose erau recunoscute ca spărgându-se într-un mod spectaculos, fără a fi măcar însoţite de acel ţipăt de atenţionare specific jocului de golf. (Acest mic eşec a adus companiei Liquidmetal o datorie importantă).
A mai fost folosit în celebrele bâte de baseball Rawlings şi rachetele de tenis Head; a fost împachetat în jurul miezului câtorva tălpi de ski. A fost văzut mai mult ca un înlocuitor al titanului, ca pe ceva care transforma un produs obişnuit într-unul premium, care dădea bine în presă, dar pe care nu îl remarcai în mod deosebit dacă nu ţi s-ar fi indicat explicit acest lucru. Andre Agassi a folosit o rachetă cu liquidmetal pentru o perioadă, dar nu cred că există cineva care să creadă ca nu ar fi reuşit să câştige turneul Australian Open din 2003 fără această tehnologie, nu-i aşa?
Armata l-a folosit la crearea de gloanţe pentru penetrarea de blindaje folosind la impact energia cinetică, precum şi la fabricarea de bisturie foarte rezistente pentru chirurgie. A fost utilizat inclusiv ca material înlocuitor pentru articulaţiile umane. Are fani la NASA, care l-a trimis de nenumărate ori în spaţiu pentru experimente, şi o dată a fost utilizat pentru fabricarea umbrelelor de captare a vânturilor solare de pe sonda condamnată la moarte Genesis. Conform specificaţiilor unui vechi contract de foraj cu Transoceanic al British Petroleum, este aproape sigur că echipamentele de foraj care au devastat Golful Mexic erau confecţionate din liquidmetal – sub numele de Armacor - regăsit în ţevile burghielor (Armacor nu a fost implicată în dezastru).
Sintetizând: liquidmetalul este util oriunde este nevoie de un instrument care să fie în acelaşi timp extrem de dur, flexibil şi uşor de turnat. Ceea ce ridică şi mai multe întrebări şi devine ciudat este că Apple doreşte să îl deţină – nu doar o parte, ci în întregime. A cumpărat drepturile exclusive asupra unei substanţe care a avut un succes mai mic în domeniul gadget-urilor decât în orice alt sector al industriei în care a fost folosit.
Vreţi o concluzie şi mai ciudată? Este de conceput ca în scurt timp Apple să aibă relaţii contractuale cu zona industrială militară, companiile aero-spaţiale şi cele de forări maritime de mare adâncime.
Apple şi misteriosul "Liquidmetal" (2)
Articolul reprezintă traducerea aproximativă a acestui articol de pe Gizmodo.com şi este guvernat de principiile Creative Commons License.
Blogul traducătorului: CafeauaCuSare