Inteligenta artificialaAm suspectat de mult timp că inteligenţa nu este exclusiv o calitate umană şi că este posibil să construim maşinării care pot raţiona şi învăţa la fel ca un om. Deşi la început a părut un proces lipsit de complicaţii, în timp s-a dovedit un lucru dificil de realizat.

 

 

 

Ce este inteligenţa artificială?

Domeniul inteligenţei artificiale este reprezentat de ştiinţa şi ingineria maşinilor care acţionează inteligent. Acest lucru ridică o întrebare de bază: ce este “inteligent”? În multe moduri, maşinile “neinteligente” sunt deja mai deştepte decât noi. Dar nu ataşăm eticheta de inteligent unui program care multiplică numere foarte mari sau ţine evidenţa a mii de conturi bancare; tot ce putem spune despre un astfel de program este că este corect. Noi rezervăm cuvântul inteligent doar pentru abilităţi umane unice, cum ar fi recunoaşterea unei figuri familiare, negocierea traficului în orele de vârf sau stăpânirea desăvârşită a tehnicii unui instrument muzical.

De ce este dificil să programezi o maşină să facă astfel de lucruri? În mod tradiţional, un programator va începe având în minte sarcina pe care o vrea îndeplinită de acel computer. Punctul critic în inteligenţa artificială este să determini un computer să facă lucrurile care trebuie atunci când tu nu ştii care sunt acelea.

În lumea reală, incertitudinea îmbracă multe forme. Ar putea fi un oponent care încearcă să te împiedice să-ţi atingi scopul, să zicem. Repercursiunile unei anumite decizii s-ar putea să nu devină aparente decât mai târziu – ai putea executa un viraj pentru a evita o coliziune fără a şti dacă este sigur să faci asta – sau noi informaţii apar în timpul unei sarcini. Un program inteligent trebuie să fie capabil să manipuleze toate aceste date şi încă şi mai multe.

Pentru a aproxima inteligenţa umană, un sistem nu trebuie să modeleze doar sarcina, ci şi lumea în care acea sarcină este pusă în aplicare. Trebuie să-şi simtă mediul înconjurător şi apoi să acţioneze în acesta, modificându-şi şi ajustându-şi propriile acţiuni în mod corespunzător. Numai atunci când o maşină poate face alegerea corectă în circumstanţe incerte poate fi descrisă ca fiind inteligentă.



Analiza datelor şi extragerea informaţiilor relevante (data mining)

În 2011, IBM l-a prezentat lumii pe Watson, un supercomputer capabil să răspundă la întrebări cu abilitatea de a înţelege sensul întrebărilor formulate într-un limbaj de zi cu zi şi să răspundă la acestea în mod corect. Cele 3000 de calculatoare conectate în reţeaua care formează Watson au fost încărcate cu milioane de documente pe care acesta le putea accesa instantaneu pentru a răspunde la aproximativ orice întrebare.

Compania şi-a prezentat aceşti muşchi computaţionali în cadrul Jeopardy!, un faimos spectacol-concurs american pentru punerea de întrebări care nu sunt atât de directe ca în alte cazuri. Jocul este mult mai complex ca şahul: în cadrul Jeopardy! ai nevoie atât de suma întregii cunoaşteri umane, cât şi de abilitatea de a înţelege jocurile de cuvinte din care sunt constituite întrebările concursului.

Latura inteligenţei artificiale responsabilă pentru înţelepciunea lui Watson este gândirea probabilistică: abilitatea de a extrage o înţelegere completă dintr-o combinaţie de informaţii incomplete. Înainte ca jocul să înceapă, Watson a fost încărcat cu texte din enciclopedii, pagini web, alte lucrări de referinţă şi date referitoare la jocurile Jeopardy! anterioare. IBM apoi a divizat programul Watson în aproape 100 de sub-programe, fiecare fiind responsabil cu propria sa zonă specializată, de exemplu autori faimoşi. După ce programele expert şi-au parcurs propriile baze de date, Watson a parcurs cunoaşterea tuturor programelor expert componente şi a selectat răspunsul care avea cea mai mare probabilitate a fi corect. Maşina a învins astfel doi campioni umani.

Dar concursurile Jeopardy! nu sunt adevărata misiune a lui Watson. IBM plănuieşte să transforme succesul pe care l-a avut supercomputerul în cadrul concursului într-o muncă mai serioasă cum ar fi oferirea de informaţii medicilor, afacerilor, fermierilor şi altora într-un timp critic.


Inteligenţa artificială şi condusul

Dacă, în drumul spre Las Vegas, te întâlneşti cu o maşină cu plăcuţele de înmatriculare roşii şi cu simbolul infinitului ataşat, trebuie să ştii că e posibil ca acea maşină să se conducă singură. La începutul acestui an, statul Nevada a eliberat prima licenţă pentru o maşină autonomă.

Oare vor putea vehiculele care se conduc singure să devină o modă şi în alte părţi ale lumii? Până în prezent, condusul a fost o sarcină rezervată oamenilor pentru că implică atât de multe variabile: maşina care se apropie merge cu 60 sau 70 de kilometri pe oră? Oare există un alt vehicul după colţ? Dacă încerc să depăşesc maşina din faţă, şoferul ei va accelera? Şi multe altele.

Pentru inteligenţa artificială, condusul a fost chestiunea mai uşoară, cel puţin pe autostrăzi. În 1994, două maşini Mercedes-Benz fără şofer dotate cu camere de luat vederi şi computer la bord au condus peste 1.000 de kilometri pe autostrăzile din jurul Parisului.

Totuşi, cea mai mare parte din activitatea de şofat are loc în oraşe şi acolo este şi locul unde lucrurile încep să se complice pentru inteligenţa artificială, care până de curând era incapabilă să negocieze cu legile nescrise ale traficului urban. De exemplu, când cercetătorii Google au programat un vehicul autonom să cedeze prioritatea la o intersecţie aşa cum este specificat în manualul şoferului, au descoperit că maşina nu mai pornea. Aşa că ei au schimbat comportamentul maşinii astfel încât să se deplaseze puţin după ce a aşteptat, semnalizându-şi intenţia de a merge mai departe.

O altă sursă majoră de incertitudine pentru o maşină autonomă este propria localizare în spaţiu. Nu se poate baza numai pe GPS, care poate greşi cu câţiva metri, astfel încât AI-ul (Artificial Intelligence) trebuie să compenseze aceasta prin observarea simultană a informaţiilor care îi parvin de la cameră, radar şi laserul de determinare a distanţelor, toate acestea fiind verificate încrucişat cu datele provenind de la GPS. Media acestor locaţii imperfecte oferă o măsurătoare extrem de precisă.

Dar inteligenţa artificială nu se rezumă doar la condus. În modelele de maşini recente, un program de inteligenţă artificială poate ajusta automat atât debitul combustibilului pentru a-l face mai eficient, cât şi frânele, care astfel devin mai eficace.

Maşinile autonome de ultimă generaţie aduc pe piaţă mai multe ramuri ale inteligenţei artificiale, iar oamenii încep să accepte această idee. Deţinând autorizaţii speciale, flote de maşini Google autonome au parcurs deja sute de mii de kilometri pe autostrăzile şi străzile urbane aglomerate din California fără intervenţia omului. Florida şi California au legalizat deja maşinile autonome, iar alte state le-ar putea urma curând exemplul.


Inteligenţa artificială în viaţa de zi cu zi


 

Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului artificial-intelligence-early-ambitions, publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Alexandru Hutupanu

Scris de: Peter Norvig
Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.