Enectali Figueroa-FelicianoFizicianul MIT Enectali Figueroa-Feliciano vorbeşte în cadrul interviului de mai jos despre noile rezultate ale unui proiect ştiinţific desfăşurat în subteran, care, în loc să-l rezolve, adâncesc misterul privitor la natura materiei întunecate.

 

 

 

 

Fizicienii care participă la experimentul din subteran desfăşurat în Minnesota au anunţat în luna aprilie că au găsit posibile indicii legate de materia întunecată. În cadrul experimentului „Cryogenic Dark Matter Search” (CDMS) au fost detectate trei evenimente care prezentau proprietăţile potenţiale ale materiei întunecate. Kevin McCarthy, doctorand în fizică la MIT, a prezentat această informaţie la întâlnirea societăţii “American Physical Society” din Denver.

Aceste rezultate nu îndeplinesc însă criteriile cerute de fizicieni pentru a fi considerate descoperire
, motiv pentru care cercetătorii CDMS au în plan analize suplimentare. Unul dintre aceşti cercetători, Enectali Figueroa-Feliciano, profesor asociat de fizică la MIT şi mentor al lui McCarthy, vorbeşte cu MIT News despre noile rezultate.

Î: Care este semnificaţia acestor rezultate? De ce ar trebui să fie ele importante pentru noi toţi ceilalţi?

R: Noi încercăm să răspundem la o întrebare foarte simplă: „Din ce este construit Universul?”. Iar răspunsul este unul straniu, căci din tot ceea ce am aflat în ultimele două decenii reiese că mai mult de 84% din materia ce compune Universul nu este formată din atomii care alcătuiesc stelele şi planetele ori pietrele, nisipul şi gazele, ci este vorba despre o substanţă nouă pe care o denumim materie întunecată.

Ceea ce credem actualmente este că materia întunecată constă dintr-o particulă fundamentală ce nu a fost încă descoperită, dar care umple întreg spaţiul. Dacă avem dreptate înseamnă că milioane din aceste particule trec prin corpurile noastre în fiecare secundă. Oamenii de ştiinţă încearcă să descopere interacţiunile dintre materia întunecată şi materia „normală” – adică detectoarele folosite în experimentul subteran.

Dacă aceste interacţiuni vor fi descoperite atunci ele vor purta indicii ale proprietăţilor particulei din care este compusă materia întunecată, informaţie care ne va ajuta să deschidem un nou capitol în înţelegerea proprietăţilor fundamentale ale Universului, atât la scară subatomică, cât şi cosmologică.

Î: Care a fost contribuţia MIT la această descoperire?

R: Proiectul CDMS include 18 instituţii; desfăşurarea efectivă a experimentului, colecţionarea şi analiza datelor sunt rezultatul unei munci în echipă. Dar Kevin McCarthy a realizat o parte importantă din analiza datelor, parte care reprezintă un fragment din lucrarea sa de doctorat de la MIT. Analiza interpretării datelor ca fiind posibile indicii ale materiei întunecate a fost dusă la bun sfârşit de către cercetător dr. Julien Billard.

Î: Care va fi următoarea etapă a experimentului?


R: Deşi rezultatele noastre sunt captivante nu se poate totuşi vorbi despre o veritabilă descoperire. Pentru a determina cu precizie sursa acestor evenimente va trebui să analizăm datele în continuare. Chiar în acest moment sunt colecţionate noi date în experimentul realizat la o jumătate de milă sub pământ, într-o veche mină de fier din localitatea Soudan, Minnesota. În această regiune de interes se desfăşoară şi alte experimente legate de materia întunecată. Dar pentru a rezolva definitiv misterul materiei întunecate va fi nevoie de mai multe experimente şi de observarea unor semnale consistente.

Traducere de Brânduşa Băcilă după possible-hints-of-dark-matter

Puteți comenta folosind contul de pe site, de FB, Twitter sau Google ori ca vizitator (fără înregistrare). Pt vizitatori comentariile sunt moderate (aprobate de admin).

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Loghează-te ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 


OK, conținutul site-ului a fost și va rămâne gratuit,
dar chiar ne-ar ajuta dacă ne-ai sprijini cu
o donaţie.


PayPal ()


Contact
| T&C | © 2020 Scientia.ro