Timp de decenii, medicina a putut oferi persoanelor cu Alzheimer mai ales tratamente pentru simptome. Astăzi, există medicamente care pot încetini evoluția bolii, iar modificările biologice asociate acesteia pot fi identificate inclusiv prin analize de sânge. Este o schimbare majoră, dar încă departe de vindecare: noile terapii nu refac memoria pierdută, iar beneficiile lor trebuie cântărite în raport cu riscurile.
Publicat de Alzheimer’s Disease International, World Alzheimer Report 2026 descrie această etapă prin două direcții complementare: intervenția asupra mecanismelor bolii și reducerea riscului înaintea declinului cognitiv.
Pentru pacienți, întrebarea esențială rămâne câtă autonomie pot păstra și pentru cât timp.
Medicamentele care încetinesc boala
Cea mai importantă schimbare terapeutică este apariția anticorpilor monoclonali lecanemab și donanemab, comercializați ca Leqembi și Kisunla. Aceștia țintesc beta-amiloidul, o proteină care se acumulează în creierul persoanelor cu Alzheimer. Reducerea acestor acumulări poate încetini deteriorarea cognitivă și funcțională la pacienți aflați în stadiile timpurii.
Amploarea beneficiului necesită însă explicații. În studiul principal cu lecanemab, după 18 luni, deteriorarea medie pe scala CDR-SB, care evaluează cogniția și funcționarea cotidiană, a fost de 1,21 puncte sub tratament și de 1,66 puncte cu placebo. Diferența de 0,45 puncte, pe o scală de 18 puncte, corespunde unei încetiniri relative de aproximativ 27%.
Aceasta nu înseamnă recuperarea a 27% din memorie și nici vindecarea a 27% dintre pacienți. În medie, ambele grupuri s-au deteriorat, dar cel tratat mai lent. Cât de perceptibilă este diferența în viața fiecărei persoane rămâne o problemă centrală a evaluării acestor medicamente.
Donanemabul a demonstrat, de asemenea, încetinirea declinului; comparațiile directe între procentele din studii diferite pot induce în eroare. Leqembi a primit autorizație în Uniunea Europeană în aprilie 2025, iar Kisunla în septembrie 2025. Autorizația europeană nu echivalează automat cu disponibilitatea sau compensarea în fiecare țară.
Cine poate beneficia și care sunt riscurile
Aceste medicamente sunt destinate unor pacienți cu tulburare cognitivă ușoară sau demență ușoară cauzată de Alzheimer, cu patologie amiloidă confirmată. Nu reprezintă tratamente demonstrate pentru demența avansată și nici o soluție preventivă de rutină pentru persoane sănătoase.
Administrarea necesită selecție atentă și supraveghere specializată. Anticorpii pot provoca edem cerebral și hemoragii, reunite sub denumirea ARIA. Unele modificări sunt descoperite numai prin imagistică, însă pot exista și evenimente grave. De aceea sunt necesare examinări RMN înaintea și în timpul tratamentului.
În UE, indicațiile sunt limitate la persoane fără varianta genetică APOE ε4 sau cu o singură copie; două copii sunt asociate unui risc mai mare de ARIA. Tratamentul anticoagulant și anumite modificări cerebrale pot exclude administrarea. Beneficiul potențial trebuie evaluat împreună cu aceste riscuri, costurile și efortul deplasărilor pentru tratament și monitorizare.
Tratamentele simptomatice și îngrijirea rămân esențiale
Donepezilul, rivastigmina și galantamina pot ameliora sau stabiliza temporar unele simptome cognitive. Memantina este utilizată mai ales în formele moderate și severe. Aceste medicamente nu vindecă boala și nu au demonstrat oprirea procesului neurodegenerativ, dar pot aduce beneficii pentru funcționarea zilnică.
Tratamentul include și intervenții fără medicamente: activități adaptate capacităților persoanei, stimulare cognitivă, mișcare, sprijin psihosocial și organizarea unui mediu sigur. Susținerea îngrijitorilor face parte din îngrijire. Raportul subliniază că eficiența unei intervenții trebuie judecată și prin calitatea vieții, nu exclusiv prin scorurile testelor.
Diagnosticul devine mai accesibil
O altă evoluție importantă este dezvoltarea testelor sanguine pentru biomarkeri ai bolii. În mai 2025, FDA a autorizat primul asemenea test pentru sprijinirea diagnosticului, la persoane de minimum 55 de ani cu semne sau simptome sugestive.
Aceste teste pot simplifica investigațiile și selecția pacienților pentru tratament. Totuși, testul respectiv nu este destinat screeningului populației sănătoase și nu stabilește singur diagnosticul. Identificarea unui biomarker nu demonstrează că o intervenție preventivă medicamentoasă va fi eficientă pentru persoana testată.
Prevenția: reducerea riscului, fără garanții
Comisia The Lancet din 2024 estimează că aproximativ 45% dintre cazurile de demență ar putea fi prevenite sau amânate prin abordarea a 14 factori modificabili. Este o estimare la nivelul populației, pentru demențe în ansamblu, nu o reducere garantată de 45% a riscului individual de Alzheimer.
Printre măsurile relevante se numără controlul hipertensiunii, diabetului și colesterolului LDL crescut, evitarea fumatului și a consumului excesiv de alcool, activitatea fizică și prevenirea traumatismelor craniene. Tratarea depresiei, corectarea pierderii auzului și a problemelor de vedere, educația și reducerea izolării sociale completează această abordare. Unele intervenții, precum reducerea poluării, depind și de politici publice.
În practică, prevenția presupune obiceiuri menținute: mișcare regulată adaptată stării de sănătate, alimentație echilibrată, contacte sociale și activități intelectuale stimulante, alături de gestionarea factorilor vasculari. O dietă de tip mediteraneean sau MIND pune accent pe legume, leguminoase, cereale integrale, nuci și pește. Niciun aliment izolat nu a demonstrat că previne Alzheimerul.
Ce demonstrează studiile despre stilul de viață
Raportul evidențiază studiul finlandez FINGER și extinderea internațională a intervențiilor care combină alimentația, exercițiul, antrenamentul cognitiv și monitorizarea riscului vascular.
În 2025, studiul american US POINTER, cu 2.111 participanți, a arătat că un program structurat a îmbunătățit performanța cognitivă mai mult decât un program mai puțin intens, urmat cu autonomie mai mare. Diferența a fost modestă, dar semnificativă statistic. Studiul nu demonstrează, deocamdată, că aceste programe previn diagnosticul de Alzheimer pe termen lung sau că pot vindeca boala instalată.
Suplimentele alimentare nu oferă o variantă dovedită pentru prevenirea Alzheimerului. Raportul descrie rezultate în general dezamăgitoare pentru intervenții cu omega-3 sau vitamina E. Corectarea unei carențe documentate este o problemă distinctă de administrarea unor produse „pentru memorie”.
Care este următoarea etapă? Cercetările explorează terapii împotriva proteinei tau, combinații de medicamente și intervenții înaintea apariției simptomelor. Aceste direcții sunt promițătoare, dar experimentale. Progresul actual permite încetinirea bolii la pacienți atent selectați și oferă motive solide pentru reducerea factorilor de risc. Vindecarea rămâne un obiectiv de cercetare.
