Recomandarea de sănătate publică este bine cunoscută: adulții ar trebui să facă cel puțin 150 de minute de activitate fizică moderată sau intensă pe săptămână. Un nou studiu publicat în British Journal of Sports Medicine nu contestă această recomandare, dar adaugă o nuanță importantă: cele 150 de minute par să reprezinte mai degrabă un prag minim, iar pentru o reducere substanțială a riscului cardiovascular ar putea fi necesară mult mai multă mișcare.
Cercetătorii au analizat datele a 17.088 de participanți la proiectul UK Biobank. Vârsta medie a acestora era de 57,4 ani, iar 56% erau femei. Participanții purtaseră timp de șapte zile un accelerometru la încheietura mâinii, ceea ce le-a permis cercetătorilor să măsoare obiectiv timpul petrecut în activitate fizică moderată sau intensă. În plus, fusese estimată și capacitatea lor cardiorespiratorie, adică, în esență, cât de bine pot inima, plămânii și circulația să furnizeze oxigen organismului în timpul efortului.
Participanții au fost apoi urmăriți în medie aproape opt ani. În această perioadă au fost înregistrate 1.233 de evenimente cardiovasculare: 874 de cazuri de fibrilație atrială, 156 de infarct miocardic, 111 de insuficiență cardiacă și 92 de accidente vasculare cerebrale.
150 de minute ajută, dar beneficiul este relativ modest
Rezultatul cel mai interesant apare atunci când cercetătorii au analizat simultan cantitatea de activitate fizică și condiția cardiorespiratorie.
În comparație cu o persoană sedentară având aceeași condiție fizică, acumularea celor 150 de minute de activitate moderată sau intensă pe săptămână a fost asociată cu o reducere de aproximativ 8–9% a riscului cardiovascular. Beneficiul a fost observat indiferent dacă persoana avea o capacitate cardiorespiratorie scăzută sau ridicată.
Prin urmare, studiul nu spune că recomandarea actuală este inutilă. Dimpotrivă, autorii consideră că 150 de minute reprezintă un prag minim solid, care aduce beneficii pentru aproape toate nivelurile de condiție fizică. Problema este că beneficiul maxim pare să apară la cantități mult mai mari de activitate.
Modelul construit de cercetători estimează că, pentru o reducere a riscului cardiovascular de aproximativ 20%, ar fi necesare circa 340–370 de minute pe săptămână de activitate moderată sau intensă. Pentru o reducere de aproximativ 30%, necesarul urcă la aproximativ 560–610 minute pe săptămână, în funcție de condiția fizică a persoanei.
Așadar, vorbim de aproximativ nouă-zece ore de activitate fizică moderată sau intensă pe săptămână pentru a ajunge, conform modelului statistic al studiului, la o reducere de circa 30% a riscului.
Important este însă că termenul „activitate fizică” nu înseamnă neapărat sport practicat într-o sală. Studiul a măsurat mișcarea cu accelerometrul și a inclus orice activitate clasificată ca moderată sau intensă, nu doar ședințele deliberate de antrenament.
Condiția fizică are și ea o importanță proprie
O altă concluzie este că nu contează doar cât ne mișcăm, ci și capacitatea cardiorespiratorie pe care organismul a dobândit-o.
Autorii au folosit VO₂max, adică volumul maxim de oxigen pe care organismul îl poate utiliza în timpul efortului, drept indicator al acestei capacități. Chiar și după ce au luat în calcul cantitatea de activitate fizică, o condiție cardiorespiratorie mai bună a rămas asociată cu un risc cardiovascular ceva mai redus. O creștere cu 5 ml/kg/min a capacității cardiorespiratorii peste nivelul estimat pe baza activității fizice era asociată cu aproximativ 10% mai puține evenimente cardiovasculare.
Cu alte cuvinte, două persoane care se mișcă aproximativ la fel nu au neapărat același nivel de protecție. Contează și modul în care organismul s-a adaptat la efort, iar aceste diferențe pot depinde de antrenament, dar și de factori genetici și fiziologici.
Cercetătorii au încercat să verifice această idee și printr-o analiză de randomizare mendeliană, metodă care folosește variante genetice asociate anumitor caracteristici pentru a obține indicii privind o posibilă relație cauzală. Rezultatele au oferit unele dovezi că o capacitate cardiorespiratorie mai bună ar putea reduce riscul de insuficiență cardiacă, dar dovezile genetice pentru activitatea fizică propriu-zisă au fost mult mai slabe și neconcludente. Autorii subliniază că aceste rezultate nu permit afirmații cauzale ferme.
Studiul nu demonstrează că avem nevoie de zece ore de sport pe săptămână
Cifrele de 560–610 minute trebuie interpretate cu prudență. Studiul este în primul rând observațional, nu un experiment în care oamenii au fost repartizați aleatoriu să facă diferite cantități de mișcare. Prin urmare, poate arăta asocieri foarte solide, dar nu poate demonstra că exact 600 de minute de activitate vor reduce cu 30% riscul unei anumite persoane.
Există și alte limite. Din peste 103.000 de participanți cu date de accelerometru au rămas doar 17.088 care îndeplineau toate criteriile, ceea ce înseamnă că grupul analizat era probabil mai sănătos și mai apt fizic decât populația generală. Capacitatea cardiorespiratorie nu a fost măsurată direct prin analiza gazelor respiratorii, ci estimată cu ajutorul unui test submaximal pe bicicletă. Activitatea și condiția fizică au fost, de asemenea, evaluate într-un singur moment, deși ambele se modifică în timp.
Mai există o nuanță esențială. Alte cercetări au găsit reduceri ale riscului cardiovascular de 20–30% la circa 150 de minute de activitate săptămânală. Diferența apare deoarece noul studiu încearcă să separe efectul mișcării de efectul condiției fizice rezultate din mișcare. Autorii admit că, procedând astfel, modelul lor ar putea subestima beneficiul total pe termen lung al activității fizice, deoarece mișcarea regulată îmbunătățește tocmai capacitatea cardiorespiratorie.
Mesajul nu este, așadar, că recomandarea de 150 de minute este greșită, ci că beneficiile cardiovasculare continuă să crească mult dincolo de acest prag. Cele 150 de minute reprezintă o țintă minimă realistă; pentru cei care pot face mai mult, studiul sugerează că suplimentarea treptată a activității poate aduce o protecție suplimentară importantă. Totuși, autorii consideră că țintele foarte mari, de 560–610 minute pe săptămână, trebuie validate prin studii clinice randomizate, în special înainte de a fi recomandate persoanelor în vârstă sau celor cu probleme de sănătate.
