Într-un articol publicat în Monthly Notices of the Royal Astronomical Society: Letters o echipă de cercetători de la „International Center for Relativistic Astrophysics” avansează ipoteza conform căreia Sagittarius A*, obiectul cosmic din centrul galaxiei noastre cu o masă echivalentă cu cea a circa 4 milioane de sori, nu este, în fapt, o gaură neagră, ci o aglomerare de materie întunecată.
Sagittarius A* nu a fost niciodată observată direct, însă a fost dedusă prin observarea dinamicii corpurilor cosmice din jurul său. În esență, cercetătorii susțin că dacă înlocuim gaura neagră cu aglomerarea de materie întunecată vom obține același comportament al corpurilor cosmice din apropiere și, în plus, am putea explica anumite anomalii care au fost observate.
De exemplu, în 2014, astronomii au identificat un nor de gaz numit G2, situat într-o poziție suficient de apropiată de Sagittarius A* încât să fie distrus de enorma gravitație a acesteia și finalmente atras în gaura neagră. În schimb, norul și-a continuat drumul, neafectat. Un eveniment cosmic care i-a lăsat pe cercetători fără răspuns...
O simulare computerizată pare să le dea dreptate cercetătorilor. Aceștia au construit o simulare a Căii Lactee, unde gaura neagră a fost înlocuită cu materia întunecată, descoperind că galaxia noastră ar putea funcționa cam la fel ca în cazul în care ar exista o gaură neagră în centrul ei - stelele S (cele din apropierea găurii negre) s-ar comporta la fel, de exemplu.
După cum spun cercetătorii în articolul lor:
„We have recently shown that the S2 and G2 astrometry data are better fitted by geodesics in the spacetime of a self-gravitating dark matter (DM) core - halo distribution of 56 keV-fermions, "darkinos", which also explains the outer halo Galactic rotation curves”.
Cercetătorii au mers chiar mai departe, sugerând că materia întunecată ar fi compusă din „darkino”, particulă care ar face parte din grupa fermionilor (termen ce desemnează particulele cu masă, precum electronul sau quarcurile). O aglomerare de darkino, a arătat simularea, ar avea caracteristici foarte asemănătoare cu o gaură neagră, excepțiile fiind caracteristicile extreme ale găurii negre.
Citiți și: Particulele elementare
Sursa: phys.org
