Efectul de seră şi zona habitabilă a stelelor

Planetele locuibile sunt în general căutate în apropierea stelelor. Însă cercetări recente au arătat că pentru planete cu un puternic efect de seră zona habitabilă poate fi extinsă până la orbita lui Saturn. Dar este oare sustenabilă pe termen lung viaţa pe astfel de planete?

Planetele telurice cu o atmosferă bogată în hidrogen ar putea susţine un astfel de efect de seră încât să prezinte apă lichidă la suprafaţă până la o distanţă de 15 UA.

Zona habitabilă este în general calculată pentru planete asemănătoare cu Terra, ce au în atmosferă apă şi dioxid de carbon, aceleaşi cauze pentru un efect de seră ce să menţină o temperatură propice vieţii. În funcţie de tipul de stea, această zonă poate fi mai întinsă sau mai restrânsă; în cazul Soarelui s-ar întinde între 0,95 şi 1,4 UA.

Raymond Pierrehumbert de la Universitatea din Chicago a studiat ce se întâmplă în cazul unei atmosfere bogate în hidrogen. Prea aproape de stea, o astfel de atmosferă s-ar pierde din cauza faptului că hidrogenul este cel mai uşor element şi ar fi antrenat de vântul stelar.

Poate o planetă telurică să aibă o astfel de atmosferă, bazată pe hidrogen? În general predominanţa hidrogenului şi heliului se regăseşte în atmosfera primordială, cu care se naşte planeta. O planetă telurică, de tipul Pământului, nu are destulă atracţie gravitaţională pentru a capta multe gaze uşoare, spre deosebire de gigantele gazoase. Mai mult, un impact de proporţii poate expulza în spaţiu o bună parte din aceste gaze. De asemenea, hidrogenul se poate combina cu alte elemente. Este posibil ca o astfel de atmosferă să nu dureze îndeajuns pentru ca viaţa să aibă timp să se dezvolte.

Iar dacă viaţa totuşi apare, oare nu va consuma ea însăşi hidrogenul, transformându-l în metan sau oxigen, semnându-şi astfel condamnarea la moarte prin răcirea drastică a climei?

O planetă departe de stea, cu râuri şi oceane, pare să fie greu de găsit. Condiţiile ce trebuiesc îndeplinite sunt în număr mare, însă nu reduc posibilitatea la zero. “Ar putea exista o mulţime de planete locuibile ratate din cauză că nu au reuşit să găsească modalitatea de a se autosusţine”, spune Pierrehumbert.