Cum sunt afectate produsul intern brut şi inflaţia de o creştere temporară a ratei dobânzii sau de o reducere a impozitelor? Ce se întâmplă dacă o bancă centrală face o schimbare permanentă în ţinta de inflaţie sau un guvern îşi modifică obiectivele pentru balanţa bugetară?
Arta de a distinge între cauză şi efect în macroeconomie
Laureaţii din acest an în ştiinţe economice, Thomas J. Sargent şi Cristopher A.Sims, au dezvoltat metode pentru a răspunde la aceste şi multe alte întrebări privind relaţia cauză-efect dintre politicile economice şi diferitele variabile macroeconomice cum ar fi PIB-ul, inflaţia, rata ocupării forţei de muncă şi investiţiile.
Economia este constant afectată de evenimente neanticipate. Preţul petrolului creşte pe neaşteptate, banca centrală stabileşte o rată a dobânzii neprevăzută de cei care împrumută sau creditori, sau deodată consumul populaţiei este în declin. Asemenea fenomene neaşteptate sunt adesea numite şocuri. De asemenea, economia este afectată de schimbări pe termen lung, cum ar fi o schimbare în politicile monetare privind măsuri dezinflaţioniste mai stricte sau politici fiscale cu reguli bugetare mai stringente. Una dintre principalele sarcini ale cercetării macroeconomice este să înţeleagă cum atât şocurile, cât şi schimbările de politică sistematică afectează variabilele macroeconomice pe termen scurt şi lung. Contribuţiile în cercetare premiate ale celor doi laureaţi, Sargent şi Sims, au fost indispensabile acestei munci. În primul rând, Sargent ne-a ajutat să înţelegem efectele schimbărilor de politici sistematice, în timp ce Sims s-a concentrat pe modul în care şocurile se răspândesc peste tot în economie.
Relaţii cu două sensuri şi dominaţia aşteptărilor
Întâmpinăm dificultăţi în încercarea de a înţelege modul în care funcţionează economia pentru că relaţiile sunt adesea reciproce. Dezvoltarea economică este influenţată de o măsură politică sau este o relaţie cauzală inversă? Un motiv pentru această ambiguitate este faptul că atât agenţii privaţi, cât şi cei publici anticipează în mod activ. Aşteptările sectorului privat cu privire la politicile viitoare afectează, în prezent, deciziile despre salarii, preţuri şi investiţii, în timp ce deciziile de politică economică sunt influenţate de aşteptări privind evoluţia sectorului privat.
Un exemplu clar de relaţie bilaterală este dezvoltarea economică de la începutul anilor ‘80, când multe ţări şi-au schimbat politicile pentru a combate inflaţia. În primul rând această schimbare a fost o reacţie la evenimentele economice din timpul anilor ‘70, când rata inflaţiei a crescut din cauza preţurilor ridicate ale petrolului şi a productivităţii scăzute. În consecinţă, este greu de stabilit dacă schimbările ulterioare din economie au depins de schimbarea de politică sau de factorii de bază, excluzând controlul monetar sau politica fiscală, care, în schimb, au dat naştere unei politici diferite. O metodă pentru a studia efectele politicii economice ar fi realizarea unor experimente controlate. În practică, totuşi, politicile variabile nu pot fi aleatoriu atribuite diferitelor ţări. Cercetarea macroeconomică este totuşi obligată să folosească date istorice. Contribuţia cea mai mare a laureaţilor a fost că au demonstrat că relaţiile cauzale macroeconomice pot fi într-adevăr analizate folosind date istorice, chiar şi în cazul relaţiilor bilaterale.
Sunt motive întemeiate să se creadă că schimbările neaşteptate din politicile economice pot avea alte efecte decât schimbările anticipate. Totuşi, nu este uşor să distingi între rezultatele politicilor anticipate şi cele neanticipate. O schimbare în rata dobânzii sau rata de impozitare nu este acelaşi lucru cu un şoc, în sensul că cel puţin o parte a schimbării poate fi prevăzută. În contextul pieţei de capital (bursei) există de mult timp următoare idee. O firmă care raportează venituri îmbunătăţite şi profituri mai mari decât cele prevăzute poate încă să se confrunte cu o scădere a preţului per acţiune, din simplul motiv că piaţa se aştepta la un raport şi mai favorabil. Mai mult decât atât, efectele unei schimbări politice neanticipate pot depinde de condiţia următoare dacă aceste politici au fost implementate independent de alte şocuri din economie sau au fost o reacţie la ele.
Cercetarea premiată a lui Sargent se ocupă de metodele care folosesc date istorice pentru a înţelege cum schimbările sistematice din politica economică afectează economia de-a lungul timpului. În schimb, cercetarea premiată a lui Sims se concentrează pe deosebirea dintre schimbările neprevăzute în variabile, cum ar fi preţul petrolului sau rata dobânzii, şi schimbările prevăzute, cu scopul de a urmări efectele acestora asupra variabilele macroeconomice importante. Întrebările cu care cei doi laureaţi au avut de a face sunt în mod evident corelate. Deşi Sargent şi Sims s-au ocupat de cercetare în mod independent, contribuţiile lor sunt complementare în multe privinţe.
Sargent: efectele sistematice ale politicilor economice
Ce se întâmplă în macroeconomie când politica monetară urmează în mod sistematic regula Taylor, adică atunci când rata dobânzii răspunde la schimbările din inflaţie şi din ciclul de afaceri într-un mod predefinit? Sau ce se întâmplă dacă, în schimb, o bancă centrală primeşte un mandat pentru a menţine inflaţia la nivelul de aproape două procente? Analiza lui Sargent se ocupă cu efectele unor asemenea reguli de politici sistematice şi consecinţele schimbărilor regulilor aplicate politicilor economice. Aşteptările sunt parte integrantă a acestui demers analitic.
Este oare posibil să stabilim dacă schimbările din economie depind de schimbările din politicile economice? Oare, în schimb, aceste schimbări depind de fluctuaţiile din economia globală care îi determină pe cei care iau decizii să adopte o politică diferită? Sargent a examinat aceste probleme folosind o metodă în 3 etape.
Prima etapă implică dezvoltarea unui model macroeconomic structural, adică o descriere matematică riguroasă a economiei. Un număr de parametrii, care stabilesc relaţiile dintre diferite variabile, sunt introduse în model. De exemplu, dacă ştim că cererea masei de consumatori pentru bunuri şi servicii este afectată de rata anticipată a dobânzii, această relaţie ar trebui inclusă în model. Parametrii care influenţează asemenea relaţii de bază nu ar trebui să fie afectaţi de schimbările din politicile economice. Această categorie include parametrii preferenţiali, care descriu cum indivizii aleg între a economisi şi a consuma în funcţie de ratele dobânzii şi de venit.
A doua etapă constă în rezolvarea modelului matematic. Metoda lui Sargent se bazează pe aşteptări/perspective de tipul modului în care variabilele macroeconomice se vor schimba. De exemplu, aşteptările privind inflaţia în viitor sunt afectate de schimbările din politicile economice? O condiţie necesară înţeleaptă pentru rezolvarea modelului este ca aşteptările individuale privind inflaţia din model să corespundă inflaţiei prevăzute generate de modelul însuşi. Totuşi, impunerea unei asemenea cerinţe este mai uşor de zis decât de aplicat, şi etapa a doua a analizei lui Sargent arată modul în care o soluţie poate fi găsită.
A treia şi ultima etapă este complet statistică. Datele istorice sunt folosite pentru a estima parametrii fundamentali care rămân aceiaşi după o schimbare a politicii. Simplificând, acest lucru implică faptul că valorile parametrilor sunt alese astfel încât modelul să descrie evenimentele istorice cât mai bine posibil. În acest mod, valorile numerice sunt obţinute pentru parametrii care descriu structura economică. Atunci modelul complet poate fi folosit ca un ”laborator” pentru a studia efectele diferitelor experimente ipotetice, cum ar fi o schimbare în politicile monetare.
Într-o serie de articole scrise în anii ’70, Sargent a arătat modul în care modelele structurale macroeconomice pot fi construite, rezolvate şi evaluate. Demersul său s-a dovedit a fi folositor, în special, în analizele de politică economică, dar, de asemenea, teoria sa este folosită şi în alte domenii ale cercetării macroeconomice şi economice.
Anumite contribuţii ale lui Sargent au fost doar metodologice, cu toate că el a aplicat noile metode şi în cercetări empirice foarte influente. De exemplu, el a analizat episoadele istorice ale hiperinflaţiei în diferite ţări europene. De asemenea, el a examinat mai sus menţionatul curs de evenimente din anii ’70 când unele economii au adoptat iniţial o politică de inflaţie ridicată şi apoi au revenit la o rată mai scăzută a inflaţiei. Sargent a arătat că atât modul în care publicul general îşi formează aşteptările, cât şi modul în care băncile centrale înţeleg procesul de inflaţie se bazează pe învăţare graduală. Acest lucru explică de ce declinul din inflaţie a durat aşa mult.
Sims : identificarea și analiza şocurilor macroeconomice
Sims este de acord cu critica lui Sargent cu privire la multitudinea modelelor macronometrice care au fost folosite în trecut de cercetători, bănci centrale şi miniştri de finanţe. În articolul său ” Macroeconomie şi Realitate” (1980), Sims introduce un nou mod de analizare a datelor macroeconomice. De asemenea, el este de acord cu Sargent cu privire la accentuarea importanţei aşteptărilor. Sims a propus o nouă metodă de identificare şi interpretare a şocurilor economice prin intermediul datelor istorice şi al analizei modului în care asemenea şocuri sunt treptat transmise diferitelor variabile macroeconomice. Demersul său a avut un impact enorm asupra cercetării. De asemenea, teoria sa a fost folosită extensiv ca o bază pentru luarea de decizii în politicile economice. Şi metodologia lui Sims poate fi descrisă în trei etape.
În prima etapă, analistul face o previziune pentru variabilele macroeconomice folosind un model de autoregresie vectorială (un model VAR). Este un model relativ simplu pentru serii statistice de timp, unde valorile observate anterior ale variabilelor de interes sunt folosite pentru a realiza cele mai bune previziuni posibile. Diferenţa dintre previziune şi rezultat – o eroare de previziune - pentru o variabilă specifică poate fi privită ca un tip de şoc, dar Sims a demonstrat că asemenea erori de previziune nu au o interpretare economică exactă. De exemplu, orice schimbare neanticipată în rata dobânzii poate fi o reacţie la alte şocuri simultane, cum ar fi şomajul sau inflaţia, sau schimbarea ratei dobânzii ar putea avea loc independent de alte şocuri. Acest tip de schimbare independentă este numită şoc fundamental.
A doua etapă presupune extragerea şocurilor fundamentale la care economia a fost expusă. Aceasta este o condiţie necesară pentru studierea efectelor, de exemplu, o schimbare independentă a ratei dobânzii în economie. Într-adevăr, una din contribuţiile majore a lui Sims a fost clarificarea modului în care identificarea şocurilor fundamentale poate fi realizată pe baza unei înţelegeri comprehensive a modului în care economia funcţionează. Sims şi cercetătorii ulteriori au dezvoltat diferite metode de identificare a şocurilor fundamentale în modelele VAR. Din moment ce şocurile fundamentale au fost identificate pe baza datelor istorice, a treia etapă din metoda lui Sims este o analiză de tip impuls-răspuns. Aceasta ilustrează impactul şocurilor fundamentale asupra variabilelor macroeconomice, în timp.
Diagramele de sus arată modul în care un impuls sub forma unei creşteri în rata dobânzii stabilită de banca centrală conduce la răspunsuri asupra variabilelor macroeconomice cu diferite profiluri de timp. Graficele sunt bazate pe o analiză VAR a datelor Statelor Unite de după război (Christiano, Eichenbaum şi Evans,1999), în care şocurile au fost identificate folosind o metodă propusă de Sims.
Exemplul de jos arată răspunsul la două variabile din modelul VAR, PIB-ul şi nivelul preţului. PIB-ul scade constant timp de mai multe trimestre urmărind creşterea ratei dobânzii şi nu creşte decât după 6 trimestre. De cealaltă parte, nivelul preţului este foarte puţin afectat până în trimestrul al şaselea, când preţurile au început să scadă - rata inflaţiei scade.
Analiza funcţiilor impuls-răspuns a îmbunătăţit înţelegerea noastră privind proprietăţile dinamice ale macroeconomiei şi astfel a afectat planificarea şi dirijarea politicilor monetare. În prezent este ceva comun pentru băncile centrale cu o inflaţie ţintă să ajusteze rata dobânzii pentru a-şi realiza obiectivul într-un sector de la un an la doi ani, adică decalajul de timp indicat de grafic. De asemenea, diagramele ilustrează că politicile monetare contracţioniste (de reducere a cheltuielilor) se confruntă cu nevoia unui compromis între inflaţia mai scăzută după un an sau doi şi o scădere imediată a PIB-ului. Analizele VAR similare ale politicilor fiscale au arătat cum cheltuielile publice în creştere pot neutraliza o scădere temporară în ciclul de afaceri. În prezent, modelele VAR sunt instrumente indispensabile pentru băncile centrale şi ministerele de finanţe pentru realizarea analizelor privind impactul diferitelor şocuri din economie şi a modului în care economia este afectată de diferitele măsuri politice.
Cercetarea macroeconomică empirică în prezent
Analiza lui Sargent privind seriile de timp macroeconomice bazate pe date istorice a deschis un domeniu bogat în cercetarea macroeconomică şi a condus la noi idei privind funcţionarea politicilor economice. Cercetarea lui Sims, începută într-o anumită măsură mai târziu, are, de asemenea, o influenţă excepţională, atât în macroeconomie, dar şi în alte domenii de cercetare. În prezent, direcţiile de cercetare care au fost inspirate de contribuţiile lui Sargent și Sims au multe în comun. În cercetarea modernă, soluţia modelelor dezvoltate folosind metodele lui Sargent sunt adesea exprimate sub forma unui sistem VAR şi evaluate prin analize a funcţiilor impuls-răspuns.
Strategiile empirice propuse de Sargent şi Sims sunt intercomparabile. Pentru a studia impactul schimbărilor politicilor sistematice din economie, metoda lui Sargent necesită premise specifice despre structura economiei - premise ce pot fi discutabile. Pe de altă parte, premisele bazate pe un model VAR sunt mult mai generale şi se aplică pe o clasă mai largă de modele economice. Cercetătorii trebuie să aleagă metoda în funcţie de aplicaţie. Atunci când cunoştinţele despre structura economiei sunt detaliate, este preferabil să se folosească metoda lui Sargent, mai ales deoarece permite o analiză pe scenarii alternative a schimbărilor sistematice în politicile economice. Atunci când cunoaşterea domeniului este mai puţin exactă, metoda lui Sims poate fi mai sigură.
Datorită contribuţiilor ştiinţifice ale lui Sargent şi Sims, cercetarea în macroeconomie şi analiza politicilor economice au avansat substanţial. Munca lor combinată constituie o bază solidă pentru analiza macroeconomică modernă. Astăzi este greu de imaginat cercetarea fără această bază.
Textul reprezintă traducerea "Informaţiilor pentru public" publicate pe site-ul NobePrize.org, cu acordul editorului.
Traducere: Ioana Mădălina Ilinca
