CimpanzeuIniţial boala ce astăzi este numită SIDA a fost considerată o boală specifică homosexualilor. Prin urmare, iniţial boala a fost denumită Gay Related Immunodeficiency. În curând s-a observat că afectaţi sunt și heterosexuali şi că infecţia nu se transmite doar pe cale sexuală.

 

Prima parte a articolului

 

Iniţial boala ce astăzi este numită SIDA (Sindromul Imunodeficienţei Dobândite) a fost considerată o boală specifică homosexualilor, întrucât în majoritatea cazurilor raportate în primul an afectaţi erau homosexuali ori bisexuali. Prin urmare boala a fost denumită Gay Related Immunodeficiency. În curând s-a observat că boala afectează si heterosexualii şi că infecţia nu se transmite doar pe cale sexuală, ci şi de la mamă la făt; astfel s-a putut trage concluzia că în fapt este vorba de infecţia cu un virus necunoscut în descoperirea căruia s-a pornit imediat. În 1982 boala a fost redenumită, devenind Immune Deficiency Syndrome, Sindromul Imunodeficienţei Dobândite.

Pacienţii cu SIDA suferă ceea ce se numeşte o infecţie de oportunitate, adică infecţii acute cu bacterii ori microorganisme (de exemplu pneumonii, infecţii cu fungi ori herpes) pe care sistemul nostru imunitar, aflat în bune condiţiuni, le-ar putea elimina fără probleme, dar care, în condiţiile unui sistem imunitar slăbit, devin critice pentru viaţa omului.

HIV

Virusul Imunodeficienţei Umane

 

 

Virusul ce provoacă slăbirea critică a sistemului imunitar poartă denumirea de HIV (Human Immunodeficiency Virus), Virusul Imunodeficienţei Umane. Acesta este un retrovirus (adică este un virus ce poartă informaţia genetică în acidul ribonucleic, ARN) din subclasa lentivirus, a viruşilor ce provoacă boli cu dezvoltare lentă. Informaţia genetică este sub forma unui singur lanţ ARN care trebuie convertită în ADN cu ajutorul unei enzime - transcriptaza inversă - înainte de a fi încorporată în genomul celulei gazdă. HIV are un diametru între 90 şi 130 nm şi este singurul lentivirus găsit vreodată şi capabil să infecteze omul.

Detectarea HIV din culturi de celule ai nodulilor limfatici

În 1982 Francoise Barre-Sinoussi şi Luc Montagnier au primit noduli limfatici de la un pacient care a arăta semnele SIDA. Celule din aceşti noduli au fost înmulţite. Cum a fost imposibilă recoltarea de viruşi din culturile de celule a fost nevoie de o altă tehnică pentru a arăta prezenţa unui retrovirus. Această tehnică a constat în evidenţierea activităţii enzimei transcriptazei inverse; teste amănunţite au arătat că activitatea revelată era cauzată de un retrovirus.

 

Detectarea HIV

 

Care este ţinta HIV?

Barre-Sinoussi şi Loc Montagnier au descoperit că virusul infecta un tip de leucocite denumite T Helper. Atunci când sunt infectate aceste celule albe, T Helper, fuzionează şi mor, explicând astfel constatarea că pacienţii cu HIV au un nivel foarte scăzut de astfel de leucocite. Celulele T Helper au rolul de a detecta intruşii şi a anunţa celule specializate ale sistemului imunitar despre prezenţa acestora. Distruse de virus, acestea nu-şi mai îndeplinesc rolul, iar reacţia organismului la răspândirea virusului este aproape inexistentă.

 

Desprinderea HIV de celulele T

 

Cu ajutorul unui microscop electronic cercetătorii au reuşit să studieze cum viruşii se desprindeau de victimele lor, celulele T Helper. În mai 1983 cei doi au publicat un articol în revista Science în care au detaliat progresele făcute şi au denumit virusul descoperit LAV (Lymphadenopathy Associated Virus). Ulterior, în 1985 virusul a fost redenumit aşa cum îl cunoaştem astăzi, HIV, de către o organizaţie internaţională de taxonomie a virusurilor.


Răspândirea virusului HIV

În 1989 Organizaţia Mondială a Sănătăţii a lansat un program internaţional de combatere a HIV la scară globală. Un an mai târziu a devenit clar că virusul a fost mai abil, infectând oameni de pe toată planeta.

 

Raspandirea HIV pe planeta

 

Progresele făcute în combaterea HIV

Încă nu există un vaccin anti-HIV. Dificultăţile în crearea unuia sunt provocate pe de o parte de faptul că virusul suferă modificări extrem de rapid, iar pe de altă parte HIV atacă, aşa cum am arătat mai sus, exact celulele care au rolul de a declanşa reacţia sistemului imunitar. Cu toate acestea s-au făcut progrese remarcabile în lupta împotriva HIV. Au fost create medicamente antivirale care pot oferi o viaţă aproape normală purtătorilor de HIV. Costurile tratamentului au scăzut la mai puţin de 2 dolari pe zi. Marea problemă este că deşi medicamentaţia este deja suficient de bună pentru a combate epidemia existentă, această nu ajunge în stocuri suficiente în locurile în care virusul este cel mai răspândit, adică în Africa.


Care este originea virusului HIV?

 

Cimpanzeu

 

În anul 2006 cercetători americani au demonstrat că HIV a fost luat de oameni de la cimpanzei, descoperind variante similare de HIV la aceştia. Determinarea mutaţiilor succesive pe care virusul le-a suferit indică faptul că prima infectare a omului a avut loc în vestul Africii în jurul anului 1900.

 

Citiţi şi povestea descoperirii HPV, virusul ce produce cancerul de col uterin.

 

Articolul este inspirat de materiale de pe siteul nobelprize.org
Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.