Dacă apreciezi Scientia, ajută-ne să continuăm!


Imaginea este adaptare după NobelPrize

Premiul Nobel pentru fizică din 2026 îi revine lui Francis Halzen, „pentru contribuțiile decisive la Observatorul IceCube și descoperirea neutrinilor de energie înaltă de origine astrofizică”.

Fizicianul, născut în Belgia și profesor la Universitatea Wisconsin–Madison, a transformat gheața Antarcticii într-un instrument capabil să cerceteze unele dintre cele mai violente procese din univers. În centrul acestei realizări se află o idee: particulele care traversează aproape orice pot deveni mesageri astronomici.

Neutrinii sunt particule elementare fără sarcină electrică, cu mase extrem de mici. Interacționează atât de rar cu materia, încât pot străbate Pământul fără să lase vreun semn. Această proprietate complică detectarea lor, dar le oferă un avantaj: pot ieși din regiuni cosmice dense, din care lumina scapă cu dificultate, aducând informații despre procesele desfășurate acolo.

De peste un secol, cercetătorii încearcă să identifice sursele razelor cosmice - particule, în principal protoni și nuclee atomice, care sosesc permanent din spațiu. Unele au energii mult peste cele obținute în acceleratoarele terestre. Problema este că sarcina lor electrică le face sensibile la câmpurile magnetice întâlnite pe drum. Traiectoriile se curbează, astfel încât direcția din care ajung nu indică direct locul de origine.

Neutrinii nu suferă această deviere magnetică. Când sunt produși în vecinătatea unui accelerator cosmic, pot păstra informația despre direcția sursei. Ei oferă astfel o cale de a identifica locurile unde universul accelerează materia la energii extreme.

Cum apar? Protonii foarte energici pot ciocni gazul din jurul sursei sau pot interacționa cu radiația. Din aceste procese rezultă particule numite pioni. Dezintegrarea pionilor încărcați electric produce neutrini; pionii neutri produc fotoni gama. Detectarea acestor mesageri ajută la reconstruirea mecanismelor care funcționează în apropierea găurilor negre și în alte medii cosmice extreme.

Dar cum detectezi o particulă care aproape niciodată nu interacționează? Abordarea lui Halzen a fost să folosească un volum enorm de gheață transparentă. Ideea a fost prezentată în 1988, împreună cu fizicianul John Learned. Au urmat ani de experimente, dezvoltări tehnologice și verificări ale proprietăților gheții.

Primul mare pas a fost detectorul AMANDA. Experimentele au arătat că bulele de aer din straturile mai puțin adânci împrăștiau puternic lumina, împiedicând reconstruirea traiectoriilor. Soluția a fost coborârea senzorilor la adâncimi mai mari, unde gheața era mai potrivită pentru observații. Succesul AMANDA a pregătit construirea IceCube.

Observatorul IceCube cuprinde aproximativ un kilometru cub de gheață, instrumentat cu peste 5.000 de senzori optici. Aceștia sunt distribuiți pe 86 de cabluri verticale, la adâncimi între 1.450 și 2.450 de metri. Pentru instalare au fost forate găuri cu apă fierbinte; după introducerea echipamentelor, apa a înghețat din nou, fixând senzorii.

Volumul uriaș mărește șansa unei interacțiuni detectabile. IceCube înregistrează anual aproximativ 100.000 de neutrini peste un anumit prag energetic, însă numai în jur de 100 sunt așteptați să aibă origine astrofizică. Separarea acestora de semnalele atmosferice cere analize statistice și o cunoaștere precisă a detectorului.

IceCube observă neutrinii indirect. În rarele interacțiuni cu materia, aceștia produc particule încărcate electric. Particulele rezultate emit radiație Cerenkov când se deplasează prin gheață mai repede decât se propagă lumina în acel mediu. Nu depășesc viteza luminii în vid: lumina se propagă mai lent în gheață.

Senzorii înregistrează cantitatea de lumină și momentele sosirii ei. Din acest tipar, cercetătorii estimează energia și direcția neutrinului. Unele evenimente lasă urme lungi, altele produc cascade compacte de particule. Gheața însăși devine materialul detectorului, iar echipamentele citesc semnalele luminoase din interior.

Descoperirea importantă a venit în 2013. Analiza datelor a identificat mai întâi două evenimente cu energii de aproximativ un petaelectronvolt, adică un milion de miliarde de electronvolți. O analiză extinsă a găsit 28 de evenimente de energie înaltă. În 2014, date suplimentare au permis respingerea explicației potrivit căreia întregul semnal ar proveni din atmosfera terestră.

Distincția este esențială. Interacțiunile razelor cosmice cu atmosfera produc și ele neutrini, care constituie un „zgomot de fond”. Realizarea premiată a fost demonstrarea existenței unui flux de neutrini foarte energici proveniți din surse astrofizice, predominant din afara galaxiei noastre. Neutrinii cosmici cunoscuți anterior, proveniți din Soare sau din supernova observată în 1987, aveau energii mult mai mici.

Rezultatele continuă să se acumuleze. Documentația Nobel menționează un neutrin cu energia reconstruită de aproximativ 11,4 petaelectronvolți, înregistrat în 2019 și prezentat în rezultate publicate în martie 2026. Tot în 2026, analiza a 12 ani de observații a consolidat detectarea neutrinilor de energie înaltă produși în Calea Lactee, fără identificarea unor surse punctuale individuale. 

O direcție deosebit de promițătoare este combinarea observațiilor. În septembrie 2017, IceCube a detectat un neutrin din direcția unui blazar: o galaxie activă al cărei jet de particule este orientat spre noi. Alerta a declanșat observații cu alte telescoape, care au ajutat la asocierea evenimentului cu activitatea sursei.

Aceasta este astronomia cu mesageri multipli: lumina, neutrinii și alte semnale sunt analizate împreună pentru a înțelege același fenomen. Identificarea surselor rămâne dificilă, iar originea întregului flux observat nu este încă lămurită.


Articol este bazat pe documentația Comitetului Nobel pentru fizică, publicată la 6 octombrie 2026.

Write comments...
symbols left.
Ești vizitator ( Sign Up ? )
ori postează ca „vizitator”
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.

Susține Scientia!
Progresul softurilor de IA și funcția Google de a genera răspunsuri IA direct în pagina de căutare au dus la scăderea semnificativă a traficului Scientia și, implicit, a veniturilor oricum modeste din publicitate.
Scientia continuă să publice articole de știință și tehnologie, fără a accepta articole publicitare mascate drept conținut editorial (primim în mod regulat astfel de oferte). Dorim să păstrăm această independență, dar, în condițiile actuale, continuarea proiectului depinde și de sprijinul cititorilor.
Dacă apreciezi Scientia și dorești ca acest proiect să continue,
susține-ne printr-o donație.
Orice contribuție contează.