Am scris recent aici despre efectul placebo, prezentând o ipoteză îndrăzneață (care aparține psihologului Nicholas Humphrey), conform căreia atunci când individul are încredere că un anumită procedură va fi eficientă (cum este cazul cu placebo), organismul va fi dispus să activeze sistemul imunitar la întreaga capacitate și să angajeze resursele disponibile.
Un studiu recent publicat în revista Science arată că efectul placebo și „opusul” său, efectul nocebo, sunt identificabile la nivelul căilor neuronale activate.
Studiul a arătat, în esență, că false terapii și false efecte secundare au un impact real asupra trunchiului cerebral.
La studiul efectuat pentru a identifica cele două efecte (placebo și nocebo) la nivelul creierului au participat 27 de subiecți, 13 bărbați și 14 femei cu o vârstă medie de 23 de ani.
Oamenii de știință le-au prins de braț subiecților un dispozitiv numit „termod” care s-a încălzit până la o temperatură care a generat senzația de durere. Apoi cercetătorii le-au spus acestora că vor aplica una din trei creme pe zona afectată: un analgezic, un inductor al durerii (care ar face căldura să se simtă mai rău) și o cremă (de control) care nu avea niciun efect. În realitate, toate cele trei substanțe erau identice (vaselină cosmetică).
Cercetătorii au scanat subiecții cu un aparat de imagistică prin rezonanță magnetică funcțională de înaltă rezoluție (fMRI) pentru a detecta care părți ale creierului lor erau cele mai active.
Majoritatea participanților la studiu au experimentat fie efectul placebo, fie efectul nocebo. Aproximativ o treime au raportat niveluri mai scăzute de durere atunci când a fost aplicat „calmantul”, în timp ce puțin mai mult de jumătate au raportat mai multă durere atunci când a fost aplicat „inductorul de durere”.
Rezultatele fMRI au reflectat aceste răspunsuri. În acest fel se poate trage concluzia că ceea ce numim efectele placebo și nocebo sunt „materializate” în activitatea neuronală activității la nivelul trunchiului cerebral.
Așadar, placebo și nocebo sunt „reale”, nu sunt doar impresii, de vreme ce se reflectă în modificări ale activității cerebrale; ceea ce știam, în fapt, de multă vreme (de sute de ani).
Dar mecanismul prin care un tratament fals induce efectele așteptate de către subiect este încă un mister. Așa că vă mai invit încă o dată să citiți articolul indicat și la începutul articolului 😀.
Credit imagine: depositphotos.com
Versiunea în lb. română: scientia.ro
