Charles du FayŞtim în prezent că există sarcini electrice pozitive şi negative. Datorăm această clasificare şi lui Charles Du Fay. Fără ideile sale, poate că astăzi am fi numit sarcinile electrice folosind culori. De ce l-a uitat istoria pe omul care a deschis drumul spre descoperirea protonilor şi electronilor?

 

 

 

Charles Du Fay a fost un om de ştiinţă de la începutul anilor 1700, atunci când oamenii au experimentat, pentru prima dată, fenomenele datorate sarcinilor electrice într-un mod ştiinţific modern. În acea perioadă, cercetarea fenomenului electricităţii era la început, astfel încât nimeni nu l-a putut descrie cu precizie. Oamenii au observat că atunci când anumite materiale sunt frecate, ele par să atragă alte materiale, dar puţini erau cei care puteau explica ce se întâmplă sau de ce s-a produs fenomenul observat. La acea vreme se credea că lucrurile care erau de aceeaşi culoare produc acelaşi tip de electricitate. Oamenii de ştiinţă au observat că adăugarea de colorant pe o substanţă provoacă, de multe ori, modificarea proprietăţilor de sarcină. În consecinţă, s-a presupus că tocmai culoarea ar fi cauza atracţiei electrostatice. Aşadar, înainte de a avea culori şi arome pentru quarcuri am avut forţele de culoare din electricitate.

Du Fay a realizat câteva studii privind natura electricităţii şi le-a publicat în lucrarea sa intitulată „Un discurs privind electricitatea". În acest studiu el descrie cele mai multe observaţii de bază pe care le cunoaştem despre electricitate şi a susţinut teoria de bază privind încărcarea electrostatică a obiectelor (prin încălzire şi frecare) şi a arătat că există conductori şi izolatori de electricitate. El a observat, de asemenea, că obiectele au tendinţa de a conduce electricitatea mai bine atunci când acestea sunt umede.

Mult mai important, el a fost primul care a demonstrat că teoria culorilor este greşită. El a admis că substanţele chimice din compoziţia coloranţilor pot modifica forţa electrică a obiectelor, dar a indicat că aceştia modifică, de asemenea, compoziţia chimică. Prin trudă, el a arătat că obiectele având exact aceeaşi culoare pot produce diferite sarcini electrice. Deşi el a introdus o modalitate simplificată pentru organizarea sarcinilor electrice,  a propus, totuşi, un model mai bun. În loc de culori, ce ar produce un curcubeu de sarcini electrice, el a arătat că sunt posibile doar două tipuri generale de sarcină electrică. Du Fay a scris că există două tipuri de „fluide" de electricitate. Există un lichid „vitros", produs, în general, de sticlă sau pietre preţioase şi, de asemenea, un lichid "răşinos" produs de lucruri precum ar fi hârtia, chihlimbarul sau mătasea. Fluidele electrice de acelaşi fel se resping reciproc, iar cele diferite se atrag reciproc.

După cum aţi observat, Du Fay a propus un sistem binar pentru electricitate, dar el nu a explicat terminologia. Curând a devenit evident că încercarea sa de includere a hârtiei şi a mătasei în categoria materialelor „răşinoase" nu a fost utilă. După aproximativ un deceniu şi jumătate, termenii s-au schimbat în sarcină electrică pozitivă şi sarcină electrică negativă. Poate că schimbarea terminologiei este cauza pentru care Du Fay este, de multe ori, lăsat în afara manualelor de istorie a ştiinţei. Termenii pe care el i-a folosit nu mai sunt de actualitate şi nu mai pot fi utilizaţi în zilele noastre.



Traducere şi adaptare de George Cristian Podariu după why-history-has-forgotten-the-man-who-discovered-proton.


Dacă găsiţi scientia.ro util, sprijiniţi-ne cu o donaţie.


PayPal ()
CoinGate Payment ButtonCriptomonedă
Susţine-ne pe Patreon!