Cu aproape 14 miliarde de ani în urmă a avut loc un eveniment incredibil. Este vorba despre o explozie uriaşă prin care totul a început: materia, energia, timpul şi chiar spaţiul însuşi. Universul nostru, în totalitatea sa, a apărut dintr-un singur punct. Cum ar fi Universul dacă am trăi până la sfârşitul a tot ce există? Răspunsul la această întrebare depinde de teoria la care ne referim în acest scop.

 

 

 

În anul 1950, astronomul britanic Fred Hoyle a denumit această explozie gigantă Big Bang (în principal pentru a face haz de această idee). Dar acest eveniment nu a reprezentat o explozie în sensul obişnuit al cuvântului, în care tot ce exista atunci a fost aruncat în spaţiu, pentru că înainte de Big Bang nu exista acel spaţiu. Spaţiul a fost creat împreună cu materia şi timpul şi el, de asemenea, se extinde. Datorită acestei expansiuni a spaţiului, toate obiectele cosmice ce există în Univers se îndepărtează, treptat, unele în raport cu altele.

O altă caracteristică prin care Universul se aseamănă cu o explozie este aceea că acesta devine mai rece pe măsură ce se extinde. În momentul Big Bang, temperatura universului a fost una incredibilă, având valoarea de 100.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000 grade K (1032 grade C, 1,8x1032 grade F). În prezent, cu 13,7 miliarde de ani mai târziu, temperatura medie a universului este de numai 2,725 grade K (-454,761 grade F, -270,425 grade C).


Sfârşitul universului


Cum va fi Universul în viitorul îndepărtat? Acesta va continua să se extindă şi să se răcească? Sau expansiunea sa, în cele din urmă, se va opri? Sau, poate, el va colapsa (Big Crunch), în acelaşi fel în care o minge ce este aruncată în aer încetineşte, se opreşte şi apoi cade din nou pe Pământ. Se va încheia evoluţia universului printr-un proces de tip Big Crunch? Dacă acest lucru s-ar întâmpla, atunci universul se va contracta, încet la început şi apoi din ce în ce mai repede, iar toate galaxiile se vor apropia unele de altele. În cele din urmă, universul nu ar mai fi suficient de mare pentru ca galaxiile şi stelele să poată exista separat şi totul se va uni, similar modului prin care fulgii de zăpadă formează un bulgăre de zăpadă solid, dacă sunt comprimaţi împreună. Pe măsură ce universul se micşorează ca mărime, temperatura lui va creşte enorm. În cele din urmă, la sfârşitul acestui proces, universul va arăta aşa cum a fost la început: sub forma unui punct infinit de mic, infinit de dens şi infinit de fierbinte.

În cele din urmă, acest punct ar putea exploda sub forma unui alt Big Bang ce ar crea un nou univers? Au existat alte evenimente Big Bang şi alte universuri înainte de propriul nostru univers? Există un astfel de ciclu de viaţă al universului ce continuă la infinit? Nimeni nu ştie.

Cei mai mulţi dintre astronomi cred că universul se va extinde veşnic. Ce se va întâmpla în acest caz? Distanţele dintre galaxii vor creşte din ce în ce mai mult. Toate galaxiile, în afară de cele ce fac parte din grupul local de galaxii, vor dispărea vederii noastre, în cele din urmă, deoarece ele se vor afla la distanţe de neimaginat. În propria noastră galaxie, stelele vor dispărea treptat, deoarece nu vor mai exista condiţiile ce determină apariţia stelelor noi. Universul din jurul nostru îşi va reduce treptat, într-un mod lent, luminozitatea.

Când toate sursele de energie din Univers vor dispare, nu vor mai fi stele, planete sau galaxii. Valoarea temperaturii va scădea la zero absolut (-459,6 grade F, -273,15 grade C). Moleculele şi atomii nu se vor mai mişca. Tot ce a existat s-a descompus, lăsând în urmă un univers umplut doar cu particule subatomice. Totul se va afla la aceeaşi temperatură şi reacţiile chimice vor înceta. Nu se mai poate crea nimic. Nici măcar informaţia nu va mai circula. Chiar şi inteligenţa, gândirea şi imaginaţia nu vor mai exista. Nimic nu se va mai schimba vreodată. După o perioadă de, probabil, 1000 miliarde de ani, nu va mai exista nimic în univers în afară de întuneric, spaţiu gol şi un îngheţ absolut. Această etapă din viaţa universului este numită Big Freeze (Marele Îngheţ).


Putem supravieţui Marelui Îngheţ?

Câţiva astronomi cred că Big Bang-ul nu ar fi un eveniment unic. Ei sugerează că universuri de tip mamă pot da naştere la noi universuri de tip copil. Acest lucru s-ar întâmpla în mod constant. Dacă este adevărat, noi universuri se formează chiar şi atunci când citiţi aceste cuvinte. Acest lucru înseamnă că în timp ce universul nostru poate ajunge la finalul vieţii, există un alt univers care nu se află într-o fază finală de evoluţie. Tot ceea ce trebuie să facem este să încercam să ne dăm seama cum poate avea loc o călătorie dintr-un univers în altul.

Toate aceste universuri ar exista în jurul nostru. Cu toate acestea, noi nu suntem conştienţi de prezenţa lor. Vă puteţi imagina universul nostru ca fiind o foaie mare de hârtie. Alte universuri sunt ca alte foi de hârtie. Unele se află deasupra noastră, altele se află mai jos. Noi ne putem deplasa în jurul foii noastre, aşa cum ne dorim. Dar noi nu putem vedea foile de hârtie care se află deasupra noastră şi nici pe cele de sub noi. Chiar mai rău, nu putem să sărim de pe foaia noastră de hârtie. Dacă am putea face asta, am putea călători de la un univers la altul, la fel de uşor cum putem călători de la un oraş la altul aflat pe Pământ.

Unii oameni de ştiinţă sugerează că distanţa dintre universul nostru şi următorul univers ar reprezenta doar o mică fracţiune dintr-un inch. Dar pentru a se putea face saltul către un alt univers, sunt necesare cantităţi mari de energie. S-ar impune, de asemenea, prezenţa unei tehnologii care nu există încă.

Primul lucru care ar trebui realizat, desigur, este să încercam să aflăm dacă chiar există alte universuri. Acest lucru nu va însă uşor de făcut. Oamenii de ştiinţă au elaborat experimente care ar putea identifica existenţa unor alte universuri. Dar aceste experimente ar fi printre cele mai sensibile teste ce s-au efectuat vreodată. Până în prezent, nimeni nu a fost capabil de a efectua, cu succes, măcar unul.

Dar în cazul în care există alte universuri, cum am putea călători către unul din ele? O modalitate ar putea fi să utilizăm o gaură de vierme. Aceasta este un fel de tunel ce uneşte două universuri. Fizica permite existenţa unor astfel de găuri de vierme, dar nimeni nu a descoperit vreodată una. Dacă găurile de vierme naturale nu pot fi găsite, ar fi posibil să se creeze una? Desigur. Dar pentru acest lucru am avea nevoie de cantităţi uriaşe de energie. Pentru a crea o gaură de vierme, de mărimea găurii dintr-un ac de siguranţă, este necesară energia totală generată de 10 miliarde de stele într-un an. Mai rău încă, ar fi nevoie să creăm energie negativă. Aceasta este un fel de energie, teoretic posibilă, pentru care există dovezi, dar pe care nimeni nu a fost încă în măsură să o producă. Cel puţin nu în cantităţile enorme care ar fi necesare pentru a se obţine o gaură de vierme mare.

Crearea unui nou univers

Poate că nu ar trebui să încercăm să găsim un alt univers, dacă noi am putea, pur şi simplu, crea unul nou, de la zero. Acest lucru nu ar fi atât de imposibil precum sună.

Universurile de tip copil apar atunci când o regiune din spaţiu intră într-o stare instabilă numită vid fals. Un vid fals este produs de gravitaţia generată de o materie superdensă. Nu ar fi nevoie de multă materie pentru a realiza acest lucru. Astronomul Alan Guth a calculat că trebuie să începem cu 1089 fotoni, 1089 electroni, 1089 pozitroni, 1089 neutrini, 1089 antineutrini, 1079 protoni şi 1079 neutroni. Toate acestea ar reprezenta o masă de doar câteva uncii de materie (n.t. 1 uncie = 24...33 g). Vidul fals care a fost necesar pentru a crea universul nostru actual a fost foarte mic. El ar fi avut între 4 şi 10 in (10...26 cm) lăţime. Pentru a crea un astfel de vid fals, dintr-o singură uncie de materie, densitatea materiei ar trebui să fie incredibil de mare.

Densitatea este o măsură a cât de strâns sunt uniţi atomii dintr-o substanţă. Aerul dintr-un balon nu este foarte dens, deoarece atomii săi se află la o distanţă mare unii de alţii. Dar o minge de bowling, de aceeaşi dimensiune, este foarte densă, deoarece atomii din cadrul ei sunt mult mai apropiaţi unii de alţii Şi pentru că un obiect dens conţine mai multă materie decât unul care nu este foarte dens, el este mai greu.

Densitatea necesară pentru a crea un vid fals este ceva de genul 6,24x1082 lb/ft3 (sau 1080 g/cm3). Această valoare reprezintă 624 cu optzeci de zerouri după el. Un picior cub [0,028 m3] de apă cântăreşte doar 62 de livre [28 kg]. Este ca şi cum am lua toată materia, din întregul Univers şi o comprimăm într-un cub mai mic decât un prăjitor de pâine.

A obţine câteva uncii de materie nu ar reprezenta o problemă. Dificultatea constă în a o comprima într-un volum microscopic de spaţiu pentru ca densitatea sa să genereze suficient vid fals pentru a declanşa apariţia unui univers. Nu există nicio metodă prin care să se poată realiza această condiţie în zilele noastre.

Chiar dacă am putea crea un nou univers, noi ne vom confrunta cu problema de a intra în el. Din nou, am avea nevoie de o gaură de vierme. şi, după cum am văzut, chiar şi cea mai mică gaură de vierme ar necesita energia a miliarde de stele. O gaură de vierme, suficient de mare pentru ca întreaga civilizaţie a Pământului să poată trece prin ea, ar necesita, probabil, mai multă energie decât există în univers. Dar poate că nu ar trebui să facem asta. Poate un orificiu de mărimea celui dintr-un ac de siguranţă este tot ce am avea nevoie.

Unii oameni de ştiinţă au sugerat o soluţie care ar putea să fie mai uşor de realizat decât a trimite oameni sau nave spaţiale prin găurile de vierme. Informaţia nu are nevoie de aşa mult spaţiu. Ea poate fi trimisă prin canale inimaginabil de mici. Toate informaţiile necesare pentru a realiza o fiinţă umană ar putea să fie transformate într-un cod numeric. De fapt, asta este ceea ce reprezintă ADN-ul din celulele tale. Acesta este un cod care conţine toate informaţiile necesare pentru a te crea. Această informaţie poate fi plasată într-un robot, având dimensiunea unei molecule, numit nano-robot. Nano-roboții ar trimite apoi milioane de oameni printr-o gaură de vierme minusculă către noul univers. Fiecare ar transporta codurile ADN a mii sau chiar milioane de persoane diferite. Ei, de asemenea, ar putea conţine informaţiile necesare pentru a crea mai mulţi nano-roboți.

În cele din urmă, unii vor ateriza pe un satelit al unei planete sau pe o planetă. Ei vor folosi materiile prime pe care le găsesc acolo pentru a crea copii ale lor. În cele din urmă, vor exista miliarde de nano-roboți pe acea planetă. Ei vor începe apoi producerea de fabrici biologice gigante. Folosind informaţiile ADN-ului care a fost înregistrat în cadrul nano-roboților, acestea vor începe recrearea fiinţelor umane. Poate că în viitorul îndepărtat ar putea fi posibilă nu doar înregistrarea codurile ADN ale oamenilor ci şi a amintirilor şi personalităţii acestora. Practic oamenii ar putea fi implantaţi în trupuri noi. În cazul în care toate acestea s-ar putea întâmpla, civilizațiile care au dispărut odată cu universul din care au făcut parte, ar renaşte într-un univers cu totul nou.



Traducere de Cristian George Podariu după could-you-survive-the-end-of-the-universe cu acordul editorului

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.