Pentru a vă înregistra, vă rugăm să trimiteți un email către administratorul site-ului.
Pune o întrebare

3.6k intrebari

6.8k raspunsuri

15.5k comentarii

2.5k utilizatori

0 plusuri 0 minusuri
909 vizualizari

1 - ar fi nivelul minim, nesemnificativ, abia perceptibil de teamă, iar 10 nivelul maxim de teamă când pulsul creşte exagerat de mult, inima bate de parcă vrea să iasă din piept, iar corpul "îngheţă" de frică.

 

E bine să avem clădiri rezistente pentru a ne simţi în siguranţă, dar cred că ar fi bine să lucrăm şi latura psihologică, să căutăm şi să găsim ceva metode prin care să diminuăm această teamă de cutremure.

Aştept propunerile voastre în ceea ce priveşte metoda/tehnica/atitudinea cu care voi abordaţi şi ţineţi sub control teama de cutremure.

Junior (925 puncte) in categoria Psihologie - Filozofie
0 0
Salut !

Poate ca ai complicat inutil problema, parca mai bine intrebai direct la ce nivel ne evaluam teama de cutremur. Pentru ca altfel intra in calcul prea multe circumstante obiective si subiective: intensitatea cutremurului "mediu", daca locuim intr-o cladire inalta sau scunda, noua sau veche, daca incep sa urle vecinii sau sa-ti cada toate prin casa, daca ai experimentat vreodata sau recent ceva similar, etc, etc.

Altfel, tema e buna - cum ne pregatim psihologic pentru eventualitatea unui cutremur.
0 0

Salut şi mulţumesc de sugestie! Aştept cu mare interes şi un răspuns din parte ta pe subiect - cum ne pregătim psihologic pentru un eventual cutremur.

Evident sunt multe aspecte ce pot fi luate în calcul, dar ar fi imposibil şi inutil să cuprind toate particularitătile subiective sau obiective. Acum nu contează dacă clădirea e nouă sau veche, în ce oraş locuieşti sau cât de tare ţipă vecinii. E adevărat că una e să fii în Bucureşti, alta e în Cluj şi cu totul altceva în Japonia unde te confrunţi destul de des cu astfel de fenomene. Mă interesează cum percepe fiecare subiectiv această teamă şi cum anume o ţine sub control indiferent de alţi factori. Am specificat un cutremur mediu ca să-l poţi simţi măcar cât de cât, iar noaptea când dormi deoarece disconfortul produs şi teama resimţită tind să cred că e ceva mai mare. Sincer nu am vrut să complic problema, dimpotrivă am încercat să expun o situaţie prin care mai toată lumea a trecut, adică să fii trezit noaptea de un cutremur moderat. Un cutremur de intensitate mai mare e ceva ce nu toată lumea a experimentat, iar acolo nu ştiu câţi ar mai putea să se autoevalueze cu un nivel 1, adică scăzut de teamă.

2 Raspunsuri

2 plusuri 0 minusuri
In alte situatii limita mi s-a intamplat sa intru in panica dar la cutremure sunt destul de calm.Incerc sa ajung undeva in exterior dar cu calm , fara graba fara panica.Este adevarat ca toate cutremurele le-am prins la parter, majoritatea la tara.In 1986 , la cutremur, am ramas oarecum marcat, pe moment, dupa ce iesisem afara si practic nu mai era nici un pericol sa cada ceva peste mine, am indreptat privirea spre un deal apropiat si l-am vazut cum "danseaza", am avut o senzatie ciudata la vederea acestui fenomen.
Junior (820 puncte)
0 0

Cred că trebuie să fie într-adevăr tare ciudată senzaţia la vederea unui astfel de fenomen. Uite spre exemplu cum "dansează" nişte zgârie nori din Japonia...

3 plusuri 0 minusuri
Pe mine viața în Japonia m-a schimbat mult în privința asta. În România am prins vreo 4-5 cutremure în total, începînd cu cel din 1977 și socotindu-le la grămadă pe toate cele pe care le-am simțit. În Japonia, în mai puțini ani, am simțit mii de cutremure. Mii, pentru că ăsta mare din 2011 (la care n-am putut rămîne în picioare de puternic ce-a fost) a avut numai el cîteva mii de replici detectabile cu simțurile, dintre care cîteva zeci bune m-au trezit din somn. Nu doar că erau destul de puternice să mă trezească, ci m-au trezit efectiv. Dacă îl exclud pe ăsta mare cu toate replicile lui, atunci tot rămîn vreo cîteva sute, adică oricum foarte multe.

În plus în Japonia toate clădirile moderne sînt concepute și construite să reziste la cutremure mari și chiar poți avea încredere în ele. Trebuie să vină un cutremur îngrozitor de mare pentru a dărîma o clădire, iar probabilitatea asta e infimă. Sigur, dacă se întîmplă să te afli într-o clădire slabă, de exemplu una foarte veche (istorică și neconsolidată), atunci ai ghinion. La mine acasă, cutremurul ăsta la care nu puteam sta în picioare nu a făcut nici măcar cea mai mică fisură în vreun perete, absolut nimic, deșimobila din casă s-a mișcat pe distanțe de pînă la 1 m. Tot ce s-a stricat au fost lucruri căzute de pe rafturi. Casa n-a suferit deloc.

Aspectele astea două --- „antrenamentul” intens și soliditatea garantată a clădirilor --- mă fac să-mi fie foarte puțin teamă la cutremurele majore și deloc la cele mici. Chiar și la cutremurul mare din 2011 cred că mi-aș pune teama undeva la 4-5, și asta nu atît pentru că mi-a fost teamă pentru viața mea (eram într-o pădure, în cel mai rău caz îmi cădea o creangă uscată în cap), ci mai degrabă pentru că îmi dădeam seama că o asemenea zgîlțîială urma să aibă consecințe majore pentru multă lume.

Dacă însă m-aș afla în România cred că mi s-ar întoarce teama veche, pe care aș pune-o pe la 6-7 la un cutremur care mă trezește.
Expert (12.9k puncte)
0 0

Adi, în ceea ce priveşte situatia ta, înţeleg că încrederea pe care o ai în clădire e cel mai important factor reducător al teamei de cutremure. Încrederea e cu atât mai mare pentru că ai văzut cât de bine s-a comportat clădirea în care locuieşti la un cutremur uriaş, evident există şi un antremanent serios, ceea ce ajută enorm, dar după cum zici dacă ar fi să locuieşti în România teama ta s-ar reîntoarce şi ar avea un nivel semnificativ, deci psihologic vorbind încrederea pe care o ai în rezistenţa clădirii îţi conferă sentimentul de securitate necesar.

...