Pentru a vă înregistra, vă rugăm să trimiteți un email către administratorul site-ului.
Pune o întrebare

3.6k intrebari

6.8k raspunsuri

15.5k comentarii

2.5k utilizatori

1 plus 0 minusuri
804 vizualizari
De ce?
Experimentat (2.2k puncte) in categoria Psihologie - Filozofie
0 0
de ce ce?

 I-as spune cu mult timp inainte pentru ca orice persoana are dreptul sa cunoasca adevarul despre el insusi.

1 Raspuns

3 plusuri 0 minusuri
Nu vreau să par obraznic, pentru că nu sunt adoptat sau părinte de copil adoptat, dar cred că numai în țări mâncate de molime ca a noastră, adopția și viața de copil adoptat mai e rușinoasă.

Să fim serioși: Se propagă încă ideea, la noi cel puțin, că dacă ești adoptat e ceva rușinos și trebuie să ți se scoată ochii pentru asta: „Păi da, mă, că mă-ta n-a fost în stare să aibă grijă de tine. Te-a lăsat pe străzi să te crească străinii.”, sau altele asemenea, înțelegeți voi ideea.

Dacă sociatatea noastră era mai bine organizată, nu ne conduceam viața după șmenuri și după „să moară și capra vecinului”, sau „ia uite ce fraier vecinul, aleargă afară” sau altele asemenea, poate nu mai trăiam într-o țară relativ coborâtă, care vrea să țină coada sus, precum capra râioasă.

Cu toată prostia lor și cu cărțile de self-help mai mult sau mai puțin utile, mi se pare că americanii au trecut de etapa asta, sau cel puțin așa sper și că la ei nu mai e o problemă vitală dacă ești adoptat sau nu, iar părinții pot trăi cu asta, spunându-le copilului verde în față și purtându-se relativ civilizat.

Asta vine de fapt cu educația cred, ăsta e un model de om educat, că tot întreba cineva pe aici cum arată un om educat. Un om educat nu râde dacă prietenul lui e adoptat.
Junior (994 puncte)
0 0
@razvan_chiar_razvan Pune-te in locul parintelui, care, din prostie, din greseala sau din intamplare , traieste in Romania si a adoptat un copil.E foarte greu sa treaca peste "apropourile" rudelor (chiar daca e "var de gradul 'nspe), e foarte greu sa treaca peste "sfaturile" "prietenilor".Cred ca ,cel mai greu, ii vine parintelui, copilul "o poate lua ca atare situatie" sau ....Acele trei puncte apartin oamenilor maturi (parintii) si geneticii.

Am cunoscut un caz , de acest fel.La 10 ani(varsta copilului), cand am intrat in casa la nenea Gica, copilul dadea sa fuga din fata mea iar tatal adoptiv ii spunea :"Stai tati ca e Vali, colegul meu".Exista asistent maternal (parca asa-i spune) care ii vizita saptamanal.Ooops! La 14 ani a batut-o pe mama (adoptiva) sa-i dea bani pentru tigari.Cand a aflat "nenea Gica" i-a spus :Daca te mai "legi" de maica-ta ai de-a face cu mine.Copilul a continuat, nea Gica nu i-a facut nimic, dar vazand sotia, mai suparata, mai lovita, a inteles situatia.Dupa ce a amenintat "asazisul asistent maternal" ca arunca copilul de la etajul 10, au venit medicii psihiatri si au dus copilul la un spital psihiatric.Poate nea Gica a gresit in educatia copilului, tanti Marioara si ea dar "asistentul" asta? De ce il platim ?

Pentru ca e platit de "contribuabili"(parca asa se numesc "fraierii" care stau in Romania si platesc , diferite taxe si impozite).
0 0
Înțeleg cât de cât situația prezentată și în această „familie” situația e foarte rea. Dar eu mă refeream la să-i spui sau nu, din perspectiva stressului la care îl supui pe copil, care trăiește ca un stigmtizat, fără să aibă vreo vină. Nu cred că întrebarea se referă la cazul în care copilul face familia nefericită. Oricum, unul dintre noi nu a înțeles ce a vrut celălalt să spună.
0 0
Cred ca datorita gandirii mele, prea tehnice, eu sunt cel care nu a inteles.In stiintele sociale , cred eu, este foarte greu sa dai un raspuns generalizat de genul da, ii spunem! sau nu , nu-i spunem.Totul depinde de mediul in care creste copilul si mai ales de psihicul copilului.Un copil "mai sensibil" s-ar putea sa fie stresat de idee, altul , mai pragmatic , s-ar putea sa spuna:Bine ca mi-ati spus.Nu conteaza, voi sunteti adevaratii mei parinti.Un psiholog, probabil , ar mai da si alte exemple , eu am dat doar extremele.Spre deosebire de stiintele exacte, stiintele sociale au o "doza" mai mare de probabilitate dupa parerea mea.Este si normal, stiintele sociale se ocupa, in general de oameni iar oamenii sunt fiinte foarte complexe ce nu pot fi studiate asemeni atomilor de ex.
...