ChimieSavanţii sunt îngrijoraţi din cauza discrepanţei crescânde dintre interpretările uzuale şi realitate în ceea ce priveşte "chimicalele". Îngrijorarea nu are însă la origine faptul că oamenii tind să înţeleagă greşit ce sunt chimicalele şi ce fac ele.

 

 

 

Traducere după MakingSenseofChemicalStories

 

Această îngrijorare are ca ţintă consecinţele asupra deciziilor legate de stilul de viaţă, sănătatea familiei şi politicile sociale.

În interpretările comune privind stilul de viaţă, chimicalele sunt prezentate ca ceva ce poate fi evitat sau eliminat prin folosirea unor şosete, săpunuri sau diete speciale, ceea ce poate doar să afecteze sănătatea şi mediul oamenilor. Realitatea, prin contrast, este că totul este făcut din chimicale, că substanţele sintetice sunt adesea mult mai sigure pentru sănătatea umană decât cele numite “naturale” şi că teama nefondată de chimicale îi încurajează pe oameni să creadă orbeşte în idei şi “remedii” care au foarte puţin în comun cu ştiinţa sau medicina.

Teama de chimicale este o parte importantă din discuţia despre stilul de viaţă modern. Discuţiile privind stilul de viaţă – sănătate, alimentaţie, familie şi mediu – s-au înmulţit enorm în ultimii zece ani, datorită mediatizării TV, dezvoltării  Internetului şi diverselor publicaţii care dezbat în mod curent subiectul. La fel şi în ziare, articolele despre stilul de viaţă, suplimente alimentare şi diverse sfaturi ocupă tot mai mult spaţiu.

Odată cu această înmulţire a interpretărilor cotidiene, concepţiile greşite despre ce sunt chimicalele şi ce fac ele s-au extins atât de mult încât adevărul despre chimicale pare surprinzător şi absurd.

Ştiu oamenii că nimic nu poate fi “fără chimicale”? Câţi ştiu că “E-urile” au aprobare pentru utilizarea în producţia alimentară şi că includ unele vitamine esenţiale? Ştiai că organismul tău funcţionează exact la fel, fie că urmezi un regim de detoxificare, fie o dietă normală? Sau că ideea de “efect de cocktail” referitoare la consumul de alcool este o legendă urbană? Când vine vorba de chimicale, există atâtea concepţii greşite, încât oamenii sunt deseori speriaţi când nu este cazul şi calmi când nu ar trebui.

De ce există o asemenea diferenţa între percepţie şi realitate? Pare să fie, în parte, rezultatul comercializării intensive a produselor ‘alternative’, al ideilor despre stilul de viaţă şi al campaniilor care profită de concepţiile greşite despre chimicale şi despre funcţionarea organismului. Este remarcabil şi faptul că cei care lansează interpretările privind stilul de viaţă nu sunt implicaţi în niciun fel în producerea de informaţii ştiinţifice, validate şi că au foarte puţine ocazii de a crea legături cu lumea ştiinţei.

Acest document de informare atrage atenţia asupra unor neînţelegeri serioase legate de chimicale şi sugerează metode directe pentru redactorii şi prezentatorii din mass-media prin care să le evalueze. Este destinat să deschidă o discuţie care promovează o conexiune mai puternică între interpretarea obişnuită şi realitatea chimică.

 



Conţinutul acestui articol are la bază sesiuni de discuţii şi consultări cu savanţi chimişti. Documentul acoperă:


•    Şase dintre cele mai importante mituri
•    Cum să evaluăm afirmaţiile despre chimicale, în special în relaţie cu riscurile şi remediile
•    Câteva informaţii care i-ar putea surprinde pe oamenii obişnuiţi şi care contestă afirmaţiile recente despre chimicalele din corpul nostru
•    Limbajul folosit pentru descrierea chimicalelor

Sperăm că acest document de informare oferă instrumente utile pentru analiza mai atentă a poveştilor legate de chimie şi că inspiră noi întrebări şi comentarii.



Mitul 1: Poţi elimina complet chimicalele din viaţa ta


Realitatea este că nu poţi trăi fără chimicale pentru că totul este făcut din chimicale. Chimicalele sunt substanţe, iar chimia este ştiinţa substanţelor – structura lor, proprietăţile lor şi reacţiile care le transformă în alte substanţe. Afirmaţiile conform cărora anumite produse nu conţin chimicale sunt false. Nu există alternative pentru chimicale, doar alegeri legate de ce chimicale să fie folosite şi cum să fie acestea produse.

Mitul 2: Chimicalele create de om sunt în mod intrinsec periculoase

Realitatea este că provenienţa substanţei, fie că este fabricată de oameni, copiată din natură sau extrasă direct din natură, nu ne spune mai nimic despre proprietăţile sale. În termeni de siguranţă chimică, “industrial”, “sintetic”, “artificial” şi “creat de om” nu înseamnă neapărat periculos, iar “natural” nu înseamnă neapărat mai bun.

Mitul 3: Chimicalele sintetice cauzează multe tipuri de cancer şi alte boli

Realitatea este că multe afirmaţii despre chimicale responsabile pentru boli pur şi simplu ne spun că o substanţă era prezentă atunci când efectul a apărut, nu neapărat că substanţa a cauzat efectul. Stabilirea aparentelor corelaţii trebuie făcută cu grijă: prin natura experimentelor ştiinţifice, multe dintre corelaţii dispar când este realizat un alt test sau se dovedeşte că pot fi explicate în alte moduri.

Mitul 4: Expunerea noastră la cocktailuri de chimicale este o bombă cu ceas

Realitatea este că deşi cuvintele “cocktail” şi “bombă cu ceas” sună alarmant, nici prezenţa chimicalelor, nici acumularea lor nu ne pune în pericol. Am fost mereu expuşi la multe substanţe diferite pentru că natura este un “cocktail de chimicale”. Tehnologia modernă ne permite să detectăm cantităţi infime de substanţe, însă prezenţa unei asemenea cantităţi dintr-o anumită substanţă nu înseamnă că aceasta are vreun efect vizibil asupra noastră sau a generaţiilor viitoare.

Mitul 5: Este benefic să eviţi chimicalele create de om

Realitatea este că, în măsura în care este nevoie de ceva, chimicalele sintetizate şi făcute de om au dat societăţii posibilităţi nemăsurate în legătură cu problemele la care este expusă şi pe care le poate rezolva.

Mitul 6: Suntem subiectul unui experiment nereglementat şi necontrolat

Realitatea este că există un sistem complex de reglementare care controlează strict ce chimicale pot fi introduse: ce experimente pot avea loc, ce poate fi folosit, în ce scopuri şi cum ar trebui substanţele transportate, folosite şi eliminate.



Mitul 1: Poţi elimina complet chimicalele din viaţa ta

Realitatea este că nu poţi trăi fără chimicale pentru că totul este făcut din chimicale. Chimicalele sunt substanţe, iar chimia este ştiinţa substanţelor – structura lor, proprietăţile lor şi reacţiile care le transformă în alte substanţe. Afirmaţiile conform cărora anumite produse nu conţin chimicale sunt false. Nu există alternative pentru chimicale, doar alegeri legate de ce chimicale să fie folosite şi cum să fie acestea produse.


“Ştiai că o persoană obişnuită are mai mult de un trilion (1012) de atomi de uraniu în corp şi că sute din aceşti atomi se dezintegrează în fiecare zi? (Pare mult, dar în termeni de masă înseamnă foarte puţin). Totul provine dintr-o sursă cât se poate de naturală: alimentele pe care le consumăm. Uraniul provine din sol, unde se găseşte în mod natural.” John Emsley, chimist şi autor al Nature’s Building Blocks


Chimicalele ne afectează mai puţin decât i-au afectat pe bunicii noştri

Comisia Sanitară Regală din 1871 a observat că apa din Canalul Bradford era atât de murdară, încât un felinar scăpat acolo i-ar fi dat foc. În mod clar, am parcurs un drum lung de acolo, în termeni de înţelegere şi control al poluării. Chimiştii au fost în fruntea identificării problemelor şi creării de soluţii.

Ni se spune adesea că ne confruntăm cu o ameninţare fără precedent din partea chimicalelor din mediu. De fapt, spre deosebire de prezent, în trecut populaţia era înconjurată de chimicale otrăvitoare, necunoscute şi nereglementate. Romanii foloseau diferiţi compuşi cu plumb în vasele de băut, conductele de apă, cosmetice, monede şi ca îndulcitori şi conservanţi pentru vin. Aceasta a condus la gută, sterilitate şi intoxicaţie cronică cu plumb. În secolul al XXIX-lea, compuşii cu arsen erau folosiţi în vopsele: ‘verde de Paris’ era un verde-smarald viu preferat de către pictori precum Cezanne şi Van Gogh, dar era şi un pesticid puternic folosit pentru omorârea şobolanilor în canalele pariziene. ‘Verdele lui Scheele’ era folosit pentru tapete, cu dezavantajul că se degrada din cauza umidităţii, devenind gaz letal, arsina, provocând otrăvire în locuinţe. Chimicalele folosite pentru confecţionarea pălăriilor emiteau vapori de mercur, provocând tremur muscular, vedere distorsionată şi tulburări de vorbire – primele semne ale otrăvirii cu mercur. Toate aceste chimicale şi multe altele sunt acum monitorizate cu grijă, astfel încât expunerea la ele să fie minimă sau inexistentă.

Totul este făcut din chimicale, dar de obicei ne referim la ele folosind nume mai familiare. Când substanţele sunt descrise ca fiind chimicale, poate suna alarmant:

“Dacă ar veni cineva în casa ta, ţi-ar face un cocktail de chimicale necunoscute şi ţi-ar oferi să guşti, ai accepta? Bineînţeles că nu. Nu vrei să ai chimicale netestate în casă, în băutură sau în corp. Nu le vrei, dar în mod şocant sunt deja acolo”. Secţiunea “Chemicals out of Control”, Greenpeace International website

Dar… “Dacă cineva ar veni în casa ta şi ţi-ar oferi un cocktail de butanol, alcool izoamilic, hexanol, fenil etanol, tanin, alcool benzilic, cafeină, geraniol, quercetină, 3-galoil epicatechină, 3-galoil epigalocatechină şi săruri anorganice, ai gusta? Sună destul de înspăimântător. În schimb, dacă ţi s-ar oferi o cană de ceai, probabil că ai accepta-o. Ceaiul este un amestec complex al substanţelor enumerate mai sus, în concentraţii care depind de locul din care a fost cules”. Derek Lohmann, chimist cercetător

Renunţă la detoxificare – bea un pahar cu apă şi culcă-te devreme!

La fiecare început de an părem să ajungem puţin mai departe cu inovarea a noi produse şi practici menite să ne purifice, detoxifice şi să ne refacă.

Savanţii spun: “păstrează-ţi banii: bea un pahar cu apă şi odihneşte-te bine!”

Corpul nostru are propriul mecanism de detoxificare. Intestinele nu permit bacteriilor şi toxinelor să pătrundă în organism, ficatul acţionează ca o uzină chimică extraordinară. De obicei combină toxinele cu propriile chimicale, producând compuşi solubili în apă care pot fi eliminaţi de către rinichi. Prin urmare, corpul se detoxifică singur.

Acest proces nu devine mai eficient dacă luăm tablete de detoxificare, purtăm şosete de detoxificare, facem împachetări, consumăm extract de rădăcină de urzică, bem infuzii de plante, urmăm o dietă specială de detoxificare sau folosim orice alte produse sau ritualuri promovate.

“Una dintre cele mai otrăvitoare substanţe, pe care mulţi oameni o întâlnesc, este alcoolul. Totuşi, chiar dacă bei o doză aproape letală de alcool (ceea ce nu recomand), ficatul tău îl elimină în 36 de ore, fără niciun ajutor de la tabletele de detoxificare. Ca patolog, mă deranjează  afirmaţiile conform cărora o dietă de detoxificare va îmbunătăţi funcţionarea ficatului tău, singurul lucru pe care îl poţi face pentru a-ţi ajuta ficatul după o perioadă fără griji este să opreşti consumul de alcool şi să bei apă pentru a te rehidrata.” Sir Colin Berry, patolog

“Corpul nostru se pricepe foarte bine să elimine toate substanţele nocive pe care le ingerăm în sezonul sărbătorilor. Există o concepţie populară conform căreia putem accelera procesul de eliminare consumând apă specială îmbuteliată sau ceai de plante, dar astea sunt doar absurdităţi. De fapt, multe dintre dietele şi suplimentele de detoxificare chiar nu îţi fac bine şi nici nu au fost testate suficient. Aceste remedii alternative sunt în prezent analizate de către chimişti din perspectiva chimicalelor toxice naturale pe care le conţin, iar pe parcursul anului viitor s-ar putea să vedem cum multe dintre poveştile despre chimicale şi sănătate apar ca simple legende urbane” John Emsley, chimist şi scriitor de ştiinţă

“‘Dieta de detoxificare’ este un termen fără sens folosit tot timpul. Şi din cauză că nu a fost definit este imposibil să spunem dacă funcţionează sau nu.” Ursula Arend, nutriţionist

“Romanii au avut dreptate în legătură cu detoxificarea: mundus vult decipi – lumea vrea să fie amăgită, tradus mai corect ca ‘în fiecare minut se naşte un credul’. Singurul lucru care pierde în greutate ca efect al unei diete de detoxificare este portofelul tău.” John Hoskins, toxicolog

“Dietele şi produsele de detoxificare nu aduc prejudicii, decât portofelului tău, dar nu îţi fac nici bine, decât, poate, psihologic! Funcţiile organismului tău elimină eficient substanţele dăunătoare şi nu poţi face prea mult pentru a le îmbunătăţi. Răbdarea şi o dietă adecvată sunt mai valoroase decât şosetele şi suplimentele de detoxificare.” Paul Illing, toxicolog

“Sistemul de detoxificare propriu al corpului este remarcabil de sofisticat şi flexibil. Trebuie să fie, din moment ce mediul natural în care am evoluat este ostil.” Alan Boobis, toxicolog

“Detoxificarea este un concept ridicol promovat de către persoane care au cunoştinţe foarte sumare despre nutriţie şi nu oferă beneficii pentru sănătate pe perioada scurtă pe care este folosită. Miturile persistente asociate cu acest concept caraghios fac ca oamenii să devină nesiguri de dietă lor normală. Conceptul de detoxificare vinde un mit mai degrabă decât o entitate fiziologică.” Catherine Collins, nutriţionist



Mitul 2: Chimicalele create de om sunt periculoase

Realitatea este că provenienţa substanţei, fie că este fabricată de oameni, copiată din natură sau extrasă direct din natură, nu ne spune mai nimic despre proprietăţile sale. În termeni de siguranţă chimică, “industrial”, “sintetic”, “artificial” şi “creat de om” nu înseamnă neapărat periculos, iar “natural” nu înseamnă neapărat mai bun. Tatuajele cu henna pot provoca reacţii alergice, apa netratată poate ucide, iar fructele alterate conţin toxine care îi pot îmbolnăvi pe oameni. Toţi cartofii – nu doar cei verzi – conţin o anumită otravă (alcaloidul solanină) care se poate acumula.

Natura poate fi dură pentru organismul uman. Chiar şi corpul nostru produce chimicale care ne pot otrăvi, precum histamina, care poate conduce la şoc anafilactic. De fapt, chimicalele făcute de om ne-au permis să reducem efectele dăunătoare ale chimicalelor naturale, precum opiatele şi dioxinele. Chimicalele precum ignifugele, dezinfectanţii, fungicidele şi antibacterienele sunt folosite în casele noastre pentru a ne proteja de chimicalele şi organismele care apar în mod natural. Folosirea chimicalelor în acest mod a mărit speranţele de viaţă.

Datorită chimicalelor făcute de om avem de ales dintr-o gamă mult mai mare de substanţe decât în trecut. Producând chimicale în laborator, putem să controlăm exact ce se foloseşte şi cât de mult şi să eliminăm unele dintre impurităţile şi efectele toxice prezente în unele surse naturale. Putem să aflăm de ce o substanţă are un anumit efect, să izolăm ingredientul activ şi să îl folosim eficient, ceea ce ne ajută să micşorăm consumul de substanţă activă. Degeţelul este o floare foarte otrăvitoare, dar chimia modernă ne-a dat posibilitatea de a identifica şi extrage digitalina şi a o folosi pentru tratarea afecţiunilor cardiace.

Un alt avantaj al produselor sintetice îl reprezintă proprietăţile dezirabile care le pot fi date: pastile uşor de digerat, creme care se întind şi şampoane care fac spumă, astfel încât se consumă mai puţin.

Până în Evul Mediu, compuşii cu plumb erau folosiţi pentru vopsirea în negru a părului, iar în China pentru un fond de ten galben. În secolul al XVI-lea, în Europa, masca albă de pe feţele elisabetane era creată prin aplicarea unui amestec de plumb alb şi oţet. Plumbul agrava afecţiunile pielii pe care trebuia să o acopere şi provoca şi căderea părului. Dacă era înghiţit sau absorbit din greşeală puteau apărea intoxicaţii cu plumb şi mai grave (anemie, probleme renale).

În ziua de astăzi, compuşii cu plumb sunt interzişi în industria produselor cosmetice, însă se mai găsesc în vopselele de păr tradiţionale şi în fardul de ochi tradiţional (dar nu şi în dermatograful modern).

Produsele naturale sunt în mod inerent schimbătoare. O plantă cu o anumită acţiune în martie s-ar putea să aibă un alt efect în septembrie când compoziţia chimică este diferită (din acest motiv o varietate de fruct este uneori dulce şi alteori acră). În mod deloc surprinzător, oamenii preferă să recurgă la versiunile sintetice ale chimicalelor atunci când au nevoie de siguranţă, de exemplu pentru contracepţie sau dezinfectare.

“Este de remarcat faptul că, deşi este popular să te plângi de ‘toate aceste chimicale sintetice’, aspectul este în contrast cu cererea crescută a acestora, ca de exemplu pilule contraceptive, apă de gură şi cremă cu hidrocortizon şi a produselor obţinute prin folosirea lor, cum sunt mp3 playerele, computerele şi CD-urile.” Andrew Cockburn, toxicolog


Depinde de doză…

O substanţă nu poate fi clasificată, pur şi simplu, ca “periculoasă” sau “sigură”: întotdeauna depinde de cantitatea sau doza primită. Efectele unei substanţe se schimbă la cantităţi diferite, astfel încât sub un anumit nivel ar putea fi inofensivă sau benefică, iar la o doză mai mare să fie toxică. Cu toţii ştim că puţină aspirină ne face bine, pe când 50 de tablete ar putea să provoace insuficienţă renală acută, comă şi insuficienţă cardiacă din cauza intoxicării cu salicilat.

“Toxina botulinică (botox) este una dintre cele mai puternice otrăvuri pe care le cunoaştem; folosirea sa în cosmetică este sigură numai datorită localizării atente. Ceea ce te-ar putea ucide dacă ar ajunge în stomac poate să îţi atenueze ridurile.” Sir Colin Berry, patolog

Chimicalele sunt ordonate după toxicitate, de la scăzută la ridicată, folosindu-se valoarea ‘dozei letale’. Nu poţi stabili efectele unei substanţe analizând doar toxicitatea sa: trebuie să ştii şi doza efectivă la care o persoană se află în pericol. Ca să complicăm lucrurile şi mai mult, oamenii pot reacţiona diferit la aceeaşi doză. De aceea, nivelurile de siguranţă publicate pentru chimicale sunt mult sub nivelurile la care ele dăunează.

De menţionat în legătură cu limbajul: dozele sunt deseori exprimate în miligrame sau micrograme pe kilogram al corpului, pe zi. Pot fi exprimate şi ca “părţi per milion” (ppm) sau “părţi per miliard” (ppb). O ppb este egală cu 3 secunde într-o durată de viaţă de 90 de ani.

Apă trebuie să fie curată, niciodată naturală!


“Se vorbeşte mult despre beneficiile apei naturale, dar toată apa trebuie procesată pentru a putea fi băută.” Kevin Prior, chimist al apei şi al apei reziduale

Apa nepotabilă este ucigaşul numărul 1 în lume, potrivit ONU. Sunt 250 de milioane de cazuri de boli transmise prin apă şi 5-10 milioane de decese pe an cauzate de boli transmise prin apa netratată. Simpla filtrare şi dezinfectare cu soluţie de clor (înălbitor din gospodărie) poate preveni trecerea celor mai multe dintre boli în apa potabilă. Săpunul şi agenţii de curăţare (detergenţii şi dezinfectanţii), în primul rând, opresc bolile.

De asemenea, nu există dovezi convingătoare referitoare la efectele benefice ale consumului de apă îmbuteliată cu o concentraţie mai mare sau mai mică de minerale.


Mitul 3: Chimicalele sintetice provoacă multe tipuri de cancer şi alte boli

Realitatea este că multe afirmaţii despre chimicale responsabile pentru boli pur şi simplu ne spun că o substanţă era prezentă atunci când efectul a apărut, nu neapărat că substanţa a cauzat efectul. În linii mari, e bine să ne gândim la trei tipuri de “legături”:

1. Substanţa era prezentă când a avut loc efectul
Există multe exemple pentru acest tip de ‘legătură’, şi datorită faptului că patologii înregistrează prezenţa medicamentelor în timpul autopsiei. Astfel de ‘legături’ nu au, în general, nicio însemnătate.

2. Substanţa şi efectul par să fie corelate
Există o corelaţie între doza dintr-o substanţă şi amploarea efectului. Aceasta se testează ştiinţific prin mărirea şi scăderea dozei şi/sau prin compararea efectelor în grupuri diferite de oameni. O corelaţie nu este aceeaşi ca o relaţie cauzală. De exemplu, alcoolicii au şanse mari să aibă cancer pulmonar, dar asta se întâmplă din cauză că probabil sunt şi fumători înrăiţi, nu pentru că alcoolul cauzează cancerul. Raportarea aparentelor corelaţii trebuie făcută cu grijă: prin natura experimentelor ştiinţifice, multe dintre corelaţii dispar când este realizat un alt test sau se dovedeşte că pot fi explicate în alte moduri.

3. Substanţa cauzează efectul
Aceasta înseamnă că există un mecanism plauzibil care explică modul în care substanţa ar putea provoca efectul, ceea ce ar trebui să fie în concordanţă cu ceea ce se ştie despre acţiunea substanţei şi funcţionarea organismului şi să fie susţinut prin dovada unor efecte predictibile.


Cum putem evalua afirmaţiile despre chimicale şi riscurile lor?

Pentru evaluarea riscurilor chimicalelor, savanţii încearcă să răspundă unora dintre următoarele întrebări.
1. Care este statutul afirmaţiei despre o anumită substanţă? De exemplu:
•    Este empirică?
•    Este bazată pe experimente sau observaţii ştiinţifice obiective?
•    Efectul a fost observat pe scară largă în legătură cu substanţa?
2. Care este persoana sau organizaţia care face afirmaţia despre această substanţă; au experienţă în acest domeniu? (Întrebarea aceasta este mult mai importantă dacă afirmaţiile provin din alte surse decât publicaţiile ştiinţifice.)
•    Ce altceva au mai publicat?
•    Scopul principal al informaţiei este promovarea unui anumit lucru? (Nu înseamnă că este greşit, dar este bine de întrebat.)
3. Expunerea la substanţa este mereu urmată de acel efect?
4. Efectul apare în absenţa substanţei? Dacă da, s-ar putea ca efectul să aibă altă explicaţie.
5. Există o relaţie între nivelul de expunere la substanţă şi severitatea efectelor?
6. Există un mecanism plauzibil care să explice cum substanţa provoacă acest rezultat?
7. Dovezile prezentate corespund datelor cunoscute?



Limbajul emotiv al substanţelor: cum sunt folosite greşit cuvintele

‘Chimical’ este un cuvânt cu multe asocieri defavorabile. Chimicalele ‘înșelătoare’ şi ‘industriale’ sunt ‘periculoase’, ‘dezgustătoare’, ‘riscante’ şi ‘nocive’; ele ‘contaminează’, ‘bombardează’, ‘invadează’, ‘poluează’, iar noi şi copiii noştri suntem ‘umpluţi’ cu ele.

“Limbajul este o mare parte a problemei. Ştiinţa face ca totul să sune îngrijorător, aşa că suntem îngrijoraţi. Chiar şi cuvântul neutru ‘chimic’ a primit o conotaţie negativă, ca şi cum ar fi opusul lui ‘natural’.” Richard Gerling, The Sunday Times, 4 iulie 2004

Cocktail – expresia ‘cocktail de chimicale’ este adesea folosită pentru a se sugera că efectul substanţelor combinate este mai puternic decât suma părţilor. Chimic vorbind, asemenea efecte ‘sinergice’ sunt rare şi bine înţelese din punct de vedere ştiinţific. Totuşi, ceea ce apare într-un cocktail este efectul cumulativ dat de prezenţa mai multor doze din acelaşi ingredient activ, motiv pentru care suntem atenţionaţi să nu bem soluţii orale pentru răceală şi să luăm şi paracetamol pentru că ambele conţin paracetamol sau să nu bem alcool şi să luăm şi diazepam pentru că ambele sunt sedative.

Termenul de 'contaminare' este frecvent folosit pentru insinuarea efectelor nocive. Totuşi, doar pentru că o substanţă se află undeva unde în mod normal nu apare, nu înseamnă neapărat că are un efect defavorabil.

Distrugătorii endocrini sunt deseori numiţi chimicale ‘gender-bending’. Pot afecta activitatea hormonală şi pot perturba dezvoltarea sistemului reproducător, dar nu la concentraţiile la care îi găsim în mediu de obicei.

Chimicalele industriale sunt considerate, de obicei, periculoase, pe câtă vreme o substanţă e o substanţă, oricare ar fi originea sa, unele chimicale fiind mai toxice decât altele.

Cuvântul ‘natural’ este folosit pentru a se sugera ‘sănătos’ şi ‘sigur’. Este înşelător, deoarece multe substanţe naturale nu sunt nici sănătoase, nici sigure (de exemplu nicotina sau arsenicul). Chimiştii folosesc adjectivul ‘natural’ pentru a descrie substanţele care provin din natură.

Chimicalele persistente sunt cele care se dezintegrează într-o perioadă îndelungată. Nu sunt neapărat făcute de om sau nocive. Dioxinele, spre exemplu, apar în incendiile de pădure şi se găsesc în mod natural în sol şi în mormane de frunze căzute. În aceste concentraţii sunt inofensive.

“În mod ironic, uneori trebuie să ne asigurăm că anumite artefacte nu se vor descompune. Dacă hârtia şi pergamentul nu erau persistente, nu am fi găsit pergamentele de la Marea Moartă şi nu am fi putut să citim un prim manuscris al lui Shakespeare. În mod similar, dacă vopseaua şi pigmenţii nu ar fi fost persistente, Mona Lisa nu ar mai exista.” David Taylor, chimist al mediului

Semnificativ’ (eng.significant) este folosit uneori ca sinonim pentru ‘important’. Totuşi, nu are acest sens: este un termen statistic care se referă la probabilitatea ca rezultatul unei cercetări să nu se datoreze întâmplării.

‘Sintetic’ este folosit uneori cu sensul de ‘neplacut’ sau ‘periculos’. Sintetic înseamnă pur şi simplu ‘creat’. ‘Artificial’ implică, în plus, că o substanţă nu apare în mod natural, în timp ce ‘sintetic’ se poate referi la chimicale copiate din natură.

‘Bomba cu ceas’ este un termen folosit pentru a se sugera că efectele expunerii la o substanţă ar putea fi necunoscute pentru o perioadă lungă, dar cel mai probabil vor fi negative. Afirmaţiile despre bombe cu ceas sunt semnificative doar dacă există dovezi care să le susţină.

‘Toxic’ este un cuvânt folosit într-un mod în care implică faptul că substanţa respectivă este nocivă. Totuşi, nu ştim dacă o substanţă este toxică până nu ştim doza.

Termenul de ‘toxină’ este adesea folosit pentru descrierea oricărei substanţe toxice, dar într-un limbaj strict, toxinele sunt produse doar de către organismele vii, precum bacteriile.


Mitul 4: Expunerea noastră la cocktailuri de chimicale este o bombă cu ceas

Realitatea este că, deşi cuvintele “cocktail” şi “bombă cu ceas” sună alarmant, nici prezenţa chimicalelor, nici acumularea lor nu ne pune în pericol. Am fost mereu expuşi la multe substanţe diferite pentru că natura este un “cocktail de chimicale”. Tehnologia modernă ne permite să detectăm cantităţi infime de substanţe, însă prezenţa unei asemenea cantităţi dintr-o anumită substanţă nu înseamnă că are vreun efect vizibil asupra noastră sau a generaţiilor viitoare.

În momentul de faţă există multe zvonuri despre prezenţa unei multitudini de chimicale create de om în corpul nostru. Scoase din context, anunţurile sună îngrijorător, însă din aceste discuţii lipsesc trei informaţii vitale:

1. Concentraţia substanţei: putem detecta unele substanţe în corp în părţi per miliard. O parte per miliard este echivalentă cu o granulă de zahăr într-un bazin olimpic sau cu un fir de iarbă pe un teren de fotbal.

2. Faptul că organismul nostru este capabil să proceseze şi să elimine substanţele dăunătoare.

3. Prezenţa unei substanţe în corpul nostru nu implică faptul că aceasta ne face rău. Corpul nostru conţine urmele multor substanţe cu care venim în contact, naturale şi sintetice, unele benefice şi altele nocive la anumite niveluri.

Pentru a înţelege dacă prezenţa unei substanţe reprezintă o problemă, trebuie să ştim cât de multă este prezentă şi să vedem dacă are vreun efect şi care este acesta.

“Oamenii trebuie să-şi dea seama că dacă vrem ca aceasta să devină o planetă durabilă şi să ne şi bucurăm de materialele minunate pe care le folosim zilnic, atunci avem nevoie de chimişti care să conceapă noi modalităţi de producere a fertilizatorilor, plasticului, fibrelor, vopselelor, produselor farmaceutice etc din resurse regenerabile cum sunt lemnul şi recoltele. Va fi nevoie de multă cercetare pentru a se crea o industrie chimică ‘verde’ şi acea cercetare poate fi făcută doar de către chimiştii din noua generaţie.” John Emsley, chimist şi autor al The Consumer’s Good Chemicals Guide

Mitul cocktailului


Contrar credinţei populare, cocktailurile nu te îmbată mai rău decât alcoolul echivalent din alte băuturi, cum este berea. Procesul de amestecare nu are niciun efect. Percepţia greşită este dată de faptul că cocktailurile, fiind deseori dulci, îi încurajează pe oameni să consume mai mult alcool într-un timp scurt şi este mai greu să ţii evidenţa consumului.

Dar ce se întâmplă în cazul interacţiunii dintre chimicale diferite? Mulţi comercianţi promovează îngrijorarea în legătură cu ‘cocktailul de chimicale’ din corpul nostru. Descrierea aceasta implică de obicei faptul că, deşi anumite chimicale, separat, pot fi considerate sigure la nivelul actual de expunere, ele ar putea interacţiona, apărând astfel efecte neprevăzute. Dar, din punct de vedere chimic, un efect de ‘cocktail’ – sau un efect sinergetic – apare doar la un număr relativ mic de substanţe, iar acestea sunt binecunoscute. Ceea ce apare de fapt într-un ‘cocktail’ este un efect cumulativ dat de prezenţa mai multor doze din acelaşi ingredient activ. Exemplele includ consumul de alcool şi administrarea de diazepam, ambele fiind sedative.

Lumea naturală este un ‘cocktail de chimicale’, aşa că organismul nostru  este obişnuit să facă faţă unui amestec de substanţe. Acelaşi proces de stocare, neutralizare, descompunere şi eliminare are loc când întâlnim substanţe noi.

Acumularea biologică
Mulţi oameni ar fi surprinşi să afle că acumularea biologică nu este un lucru rău în sine. Există unele chimicale pe care avem nevoie să le acumulăm pentru a supravieţui, cum este vitamina D în lunile de vară pentru a putea trece de iarnă. Dacă nu ne expunem suficient la lumina soarelui în timpul verii nu vom avea suficientă vitamina D pentru perioada de iarnă. Fără vitamina D în corp nu putem absorbi calciul eficient. Deficitul de vitamina D poate duce la rahitism la copii şi la osteomalacie la adulţi. Vitamina A este altă substanţă care trebuie stocată în corp pentru utilizare treptată.



Mitul 5: Este benefic să eviţi chimicalele create de om

Realitatea este că, în măsura în care este nevoie de ceva, chimicalele sintetizate şi făcute de om au dat societăţii posibilităţi nemăsurate în legătură cu problemele la care este expusă şi pe care le poate rezolva.

Costuri şi beneficii
Afirmaţiile despre riscul potenţial al anumitor chimicale trebuie să fie analizate în context: cum sunt substanţele folosite, care sunt nivelurile de expunere; şi dacă există alternative prin care să obţinem aceleaşi beneficii.

Ca societate, rareori recunoaştem dependenţa vieţii moderne de înţelegerea şi inovarea substanţelor. Igiena, medicamentele, tehnologia materialelor şi a alimentelor sunt în mod clar corelate cu progresul social şi speranţa de viaţă mărită. Dar chimicalele sunt esenţiale pentru fabricarea tuturor lucrurilor, inclusiv a produselor pe care nu le asociem în mod direct cu ele, cum sunt computerele.

Chiar şi atunci când chimicalele pot fi nocive ele trebuie analizate în contextul rolului lor. De exemplu, când lăcustele atacă fermele africane, ameninţând supravieţuirea rurală, fermierii folosesc pesticide chiar dacă asta înseamnă că şi ei vor inhala puţin. Din punct de vedere istoric, am pus în balanţă riscurile potenţiale ale chimicalelor faţă de problemele reale pe care acestea le rezolvă. Teama iniţială de a folosi înălbitor pentru dezinfectarea apei a fost repede uitată când acesta ne-a dat posibilitatea de a eradica febră tifoidă.

Şi posibilitatea de a întrerupe folosirea acelor chimicale care ne îngrijorează acum este rezultatul vigilenţei şi inovării din chimie. Difenil-policloratii (PCB), care nu se mai folosesc, au fost introduşi pentru că nu conduc electricitatea şi pentru că erau mai puţin inflamabili decât materialele alternative. Fără ei, electricitatea nu ar fi ajuns niciodată în locuinţe. Totuşi, problemele au apărut când transformatoarele aveau scurgeri sau trebuiau înlocuite. Proprietăţile care măreau stabilitatea PCB făceau ca aceştia să rămână în mediu pentru o perioadă îndelungată de timp. Acum au fost înlocuiţi cu compuşi care nu sunt la fel de buni din punct de vedere electric, dar sunt mai puţin riscanţi pentru mediu – iarăşi un echilibru de proprietăţi.

Chimicalele în context… Ignifugele brominate (BFR)


Într-o lume ideală am prefera să nu folosim ignifuge brominate pentru că se degradează încet, dar, în absenţa unei alternative sigure, beneficiile de reducere a severităţii incendiilor locuinţelor sunt considerate mai mari decât riscurile.

Se estimează că au fost salvate peste 1200 de vieţi din 1988 când ignifugele au devenit obligatorii în mobila din Marea Britanie. Au avut loc în jur de 1400 de incendii în Marea Britanie, cu 500 de răniţi şi 40 de morţi, în toate în afară de trei dintre incendii a fost implicată mobilă veche, fără BFR. În ultimii zece ani, datorită BFR s-a constatat o reducere cu 20% a numărului de decese din incendii din Uniunea Europeană. (“Flame retardants”, EC 2000).

Ce sunt ignifugele?
Chimicale care, adăugate materialelor, încetinesc sau previn arderea. Ele reduc şansele de aprindere, micşorează întinderea flăcărilor şi întârzie aprinderea altor materiale.

Bromul este un element aflat în apa mării şi în pietre. Este folosit în ignifuge, purificarea apei, pesticide, baterii electrice de maşină, sedative, antihistaminice şi fotografii. Compuşii cu brom sunt ignifugele cele mai folosite în aparatele electrice, ţesături şi spume din cauză că este nevoie de o cantitate mică pentru obţinerea celei mai mari rezistenţe la incendiu.

“Urme minuscule de ignifuge pot fi detectate uneori în corpul copiilor. Aceasta arată că îmbrăcămintea pe care o poartă îi protejează de moarte sau ardere. Să nu îi expui la astfel de chimicale poate fi privită ca neglijenţa.” Alan Malcolm, biochimist

Atenţionare cu privire la ‘alternative’
Orice alternative la folosirea chimicalelor făcute de om sunt adesea considerate bune deoarece cuvântul ‘alternativ’ este folosit cu sensul de ‘fără toate toxinele tocmai descrise’. Alternativele sunt văzute ca oferind toate beneficiile şi niciun dezavantaj. Dar substituirea este tratată prea simplist – uneori ştim mai puţine despre impacturile negative ale alternativelor propuse decât despre chimicalele pe care vrem să le înlocuim.


Avem nevoie de E-uri

de Paul Illing, toxicolog (evaluarea riscului pentru sănătatea ocupaţională şi poluarea mediului)

Din 1986, aditivii alimentari – coloranţi, conservanţi, antioxidanţi, stabilizatori, agenţi de gelificare, agenţi de îngroşare, etc – au fost trecuţi pe etichetele alimentelor, fie ca denumire, fie ca un ‘E’. Un ‘E’ arată faptul că a fost aprobat pentru folosire în Uniunea Europeană. Aprobarea depinde de testarea şi monitorizarea ştiinţifică şi este revizuită în lumina noilor informaţii ştiinţifice.

Aditivii sunt folosiţi de secole. Nitriţii şi nitraţii (E249-252) au fost folosiţi ca agenţi de conservare. Praful de copt (bicarbonat de sodiu [carbonat acid de sodiu], crema de tartru [tartrat acid de potasiu, monotartrat de potasiu, E336] şi amidon) este un aditiv din secolul al XIX-lea. Murarea este o metodă străveche de conservare în care se foloseşte oţet (acid acetic, E260) pentru prevenirea alterării microbiene. Mulţi agenţi esenţiali pentru prepararea şi depozitarea comercială a alimentelor au echivalenţi în bucătărie. Caramelul (E150a), colorant, poate fi preparat acasă prin încălzirea zahărului. Agenţii de gelificare includ pectina (ester metilic al acidului galacturonic, E440) pentru gemuri. Conservanţii includ acidul benzoic (E210), prezent în cantităţi mari în afine.

Unii aditivi sunt în mod clar benefici: în 1941, calciul a fost adăugat în făină pentru prevenirea rahitismului, iar antioxidanţii (necesari pentru prevenirea râncezirii grăsimilor din toate alimentele preparate cu carne sau cu aluat) includ acidul ascorbic (vitamina C, E300) şi tocoferolii (vitamina E, E306-309).

Unul dintre cei mai folosiţi conservanţi este dioxidul de sulf (E220). Ca gaz, în concentraţii mari, este foarte toxic şi provoacă dificultăţi de respiraţie. Totuşi, folosit în alimente – fie direct, fie prin compuşii săi, şi în cantităţi mult mai mici – este unul dintre cei mai importanţi conservanţi. Cele mai multe vinuri sunt tratate astfel şi unele fructe uscate – chiar şi cele din magazinele naturiste – trebuie conservate cu dioxid de sulf pentru a fi bune de vânzare.


“Cum ar arăta un produs fără conservanţi chimici?”
“Dacă produsul s-ar degrada din cauză că au început să se dezvolte microorganisme (precum bacteriile şi ciupercile), probabil că ar mirosi neplăcut şi ar avea puncte negre în el, de exemplu, dacă ar fi un produs lichid. Dacă ai avea la dispoziţie suprafeţe adecvate, ai putea să vezi coloniile de bacterii crescând ca nişte cerculeţe neclare. Rezultatul este un produs cu un aspect neplăcut, cu o perioadă de valabilitate scurtă, etc şi pe care cei mai mulţi oameni l-ar arunca. Totuşi, dacă este vorba despre un produs cosmetic, cum este machiajul pentru ochi, aceasta ar putea cauza probleme mai grave.” Diana Cook, chimist specializat în producţia de chimicale industriale şi managementul mediului



Mitul 6: Suntem subiectul unui experiment nereglementat şi necontrolat

Idei asemănătoare din interpretarea cotidiană:
•    Efectele chimicalelor sunt necunoscute
•    Chimicalele nu au fost şi nu pot fi testate pe termen lung
•    Folosirea chimicalelor este nereglementată şi necontrolată
•    Sistemul de reglementare nu funcţionează

Realitatea este că există un sistem extins de reglementare care controlează strict ce chimicale pot fi introduse: ce experimente pot avea loc, ce poate fi folosit, în ce scopuri şi cum ar trebui substanţele transportate, folosite şi eliminate şi cum trebuie controlată şi monitorizată folosirea lor. Acesta include reglementări specifice pentru substanţe precum medicamentele, aditivii alimentari, medicamentele veterinare, dispozitivele medicale, produse de protecţie a plantelor, biocidele, etc. precum şi reglementări privind aerul pe care îl respirăm şi apa pe care o bem.

“În orice farfurie cu mâncare singurele lucruri pe care ne putem baza ca sunt sigure sunt acele chimicale, naturale sau sintetice, cu urme ale pesticidelor sau hormonilor sau acelea care au E-uri. Restul mâncării trebuie luată pe încredere.” John Hoskins, toxicolog al mediului

Aşa cum mulţi oameni recunosc, întotdeauna vom afla mai multe despre o substanţă odată ce a fost folosită pentru un timp îndelungat şi, uneori, într-o varietatea de condiţii, ceea ce este adevărat pentru toate produsele şi modalităţile de a face ceva, aşa că nu este corect să numim aceasta un “experiment”.

Unele comentarii despre chimicale par să sugereze că savanţii chimişti fac parte dintr-o mare conspiraţie care ar otrăvi oamenii pentru a vinde mai multe produse şi pentru a obţine profituri mai mari. Termenul de ‘experiment necontrolat’ implică faptul că savanţii vor să creeze un mediu nociv. Este realist? Pe lângă rolul lor în îmbunătăţirea sănătăţii şi a condiţiilor de mediu - şi ei trăiesc, împreună cu familiile lor, în acelaşi mediu!

“Mă tem că sursa de oameni tineri – oameni care pot deveni adevăraţi magicieni ai substanţelor – va dispărea din cauza publicităţii negative şi a lipsei de motivaţie.” Peter Atkins, chimist

Chimicalele trebuie manevrate şi folosite cu grijă. Contrar impresiei create de unele poveşti, savanţii chimişti s-au aflat în fruntea identificării pragurilor de siguranţă şi a promovării unei manipulări mai bune a chimicalelor la locul de muncă, acasă şi în mediu.

 

 

Traducere: Maria Mihai

This publication [MakingSenseofChemicalStories] published by Sense About Science in [2006] in the English language, has been translated into [Romanian] by [Scientia.ro] in [April 2012], and is used with the permission of Sense About Science. Sense About Science assumes no responsibility for the accuracy and completeness of the translation or for actions that may ensue as a result thereof. The approved text of all Sense About Science publications is that published by Sense About Science in the English language.

Copyright under Creative Commons Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 2.0 UK: England & Wales License. Published in [2006] by Sense About Science. Used with permission of Sense About Science. Contact Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. for permission to reproduce or translate the document.