Tipărire
Categorie: Scepticus: graniţele gândirii
Accesări: 4487

VulcaniMişcarea plăcilor tectonice, vulcanii şi mările cu un nivel într-o continuă creştere vor schimba necontenit înfăţişarea lumii în care trăim. Cum va arăta aceasta? În ce locuri vom trăi? Iată întrebările abordate în acest nou articol din seria "Viitorul îndepărtat".

 

 


Viitorul îndepărtat: Biosfera

 


Bărcile de pescuit din Marea Nordului aduc uneori lucruri ciudate în plasele lor, de la oase de mamut la unelte de piatră antice şi arme. Aici, la fel ca în multe alte locuri din lume, descoperim rămăşiţele aşezărilor umane aflate acum pe fundul mării. Pentru că lumea s-a schimbat de la ultima era glaciară, mulţi dintre strămoşii noştri au fost forţaţi să-şi abandoneze casele. La fel şi în următorii 1000 de ani, ce să mai zicem de 100.000, lumea se va schimba din nou dramatic, forţând miliarde de oameni să îşi găsească un nou loc de trai.

Unele locuri se vor lupta pentru supravieţuire, chiar şi dacă nivelul mării va rămâne constant. Oraşul antic egiptean Heraklion a dispărut în Marea Mediterană cu 2000 de ani în urmă, pe măsură ce nisipurile moi din delta pe care a fost construit s-au tasat; acelaşi lucru se întâmplă şi în prezent cu oraşe moderne, cum sunt New Orleans şi Shanghai. În Miami, dar şi în alte locuri, mările şi râurile erodează solul pe care sunt construite oraşele.

Cu un climat stabil ar putea fi încă posibil să salvăm oraşe cum sunt acestea. Dar, pe măsură ce lumea continuă să se încălzească, nivelul în creştere al mărilor va fi pe cale să înece multe din oraşele noastre de coastă, alături de mari suprafeţe agricole. Schimbările climatice vor afecta, de asemenea, oameni care trăiesc deocamdată mult deasupra nivelului mării, făcând unele zone nelocuibile, creând însă şi oportunităţi noi în alte părţi.

Nu ştim exact cât de mult se va încălzi lumea. Să presupunem că evenimentele se vor derula conform scenariului IPCC (Grupului Interguvernamental privind Schimbările Climatice) şi anume "ne facem treburile ca şi până acum", cu emisiile generatoare de efect de seră continuând să crească până în 2100 şi apoi scăzând brusc. Să presupunem, de asemenea, că nu vom încerca nici un fel de geoinginerie.

Rezultatul cel mai probabil va fi acela că temperatura medie globală va creşte cu aproape 4°C peste nivelul preindustrial în jurul anului 2100, ajungând la 5°C, cândva în secolul 23 (deşi se prea poate să fie mult mai cald de atât). Şi va fi foarte cald pentru multă vreme, pentru că planetei îi vor trebui cam 3000 de ani ca să se răcească doar cu 1°C.

Asta ar putea însemna că suprafaţa de gheaţă a Groenlandei va dispărea în aproape 1000 de ani în mări şi oceane, urmându-i calota glaciară din vestul Antarcticii şi provocând astfel ridicarea nivelului mării cu peste 10 metri. Aceasta este o veste proastă având în vedere faptul că regiunile de coastă adăpostesc o mare parte din populaţia lumii, inclusiv mai multe metropole cu dezvoltare rapidă. Pe măsură ce nivelul mării va creşte, miliarde de oameni vor trebui strămutate.

Deşi asta se va întâmpla cel mai probabil treptat, tot vor mai putea surveni ocazional unele catastrofe, atunci când intensificările uraganelor vor depăşi măsurile de apărare împotriva inundaţiilor. Zone mari din Florida, Coasta de Est şi Coasta Golfului Mexic a Statelor Unite, Ţările de Jos şi Marea Britanie vor fi inundate în cele din urmă. Unele naţiuni insulare vor înceta pur şi simplu să mai existe şi multe din marile oraşe ale lumii, inclusiv Londra, New York şi Tokyo, vor fi parţial sau în întregime acoperite de valuri.

În continuare, pe măsură ce imensa calotă glaciară din estul Antarcticii se topeşte încet, nivelul mării va creşte încă şi mai mult. Pentru fiecare ridicare cu 1°C a temperaturii, nivelul mării ar putea creşte în cele din urmă între 5 până la 20 de metri. Deci, într-un interval de 5000 de ani, nivelul mării ar putea fi cu mai bine de 40 de metri mai sus decât este în prezent.

Chiar şi cei care trăiesc mult deasupra nivelului mării ar putea fi forţaţi să se mute. Unele regiuni, inclusiv părţi din sudul Statelor Unite, ar putea deveni prea uscate pentru a fi favorabile agriculturii sau dezvoltării oraşelor mari. În alte zone, inundaţiile vor alunga oamenii.

Mai departe, orice grad în plus va provoca efecte catastrofale. O creştere globală de 7°C ar face unele regiuni tropicale atât de fierbinţi şi umede, încât oamenii nu ar putea supravieţui fără aer condiţionat. În cazul în care lumea s-ar încălzi cu 11°C, o mare parte din estul Statelor Unite, China, Australia şi America de Sud, precum şi întreg subcontinentul indian vor deveni de nelocuit (Vezi harta de mai jos).

 

 

 

harta
Credit: PNAS, Sherwood şi Huber

 

Cu toate acestea, în viitor se vor putea dezvolta şi locuri alternative pentru trai. Nordul îndepărtat, unde este acum tundră stearpă şi taiga ar putea deveni teren agricol fertil. Pământ nou va apărea de asemenea şi în locul straturilor de gheaţă care se topesc.

O febră a exploatării resurselor din rocile de bază recent expuse în Antarctica, de exemplu, ar putea încuraja stabilirea oamenilor în regiunile sale de coastă. În cazul în care va rămâne suficient de cald pentru îndeajuns de mult timp, Antarctica va redeveni un continent verde, luxuriant, acoperit de păduri. În alte locuri, mici suprafeţe de teren nou nouţ se vor ridica din ocean, devenind în decursul a sute de mii de ani pregătit să adăpostească aşezările umane (a se citi "Pământ!").

La un moment dat urmaşii noştri ar putea chiar deţine controlul climatului global. Dar vor trece mii de ani pentru a se reface calotele glaciare şi pentru ca nivelul mării să scadă înapoi. La vremea la care vom deveni deja capabili să facem acest lucru, unele persoane poate vor aprecia îndeajuns de mult viaţa aşa cum va fi ea atunci. Mândrii cetăţenii ai Republicii Antarctica vor respinge orice măsură care ar face ca fermele şi oraşele lor să fie zdrobite sub gheaţă.

Pământ!

Teritorii noi vor răsări din mare. E timpul să le compunem imnuri naţionale. De-a lungul istoriei, exploratorii şi-au implantat steagurile pe terenuri virgine. Astăzi, nu mai există aproape nicăieri pământ pe care să nu fi pus piciorul, dar nu va fi întotdeauna aşa.

Mişcarea plăcilor tectonice şi activitatea vulcanilor creează în continuu terenuri noi. De exemplu, coloniştii din viitor e posibil să descopere că Hawaii are o insulă în plus. De mai bine de 80 de milioane de ani, un "gheizer" de magmă se ridică din adâncul Pământului străpungând fundul Oceanului Pacific şi formează o serie de insule din crusta care se adună. Acest lucru înseamnă că Insula Mare din Hawaii va avea în curând un frăţior în largul coastei de sud, format de către un vulcan subacvatic numit Lo'ihi. Acesta are o creştere rapidă şi ar trebui să apară la suprafaţă în următorii 100.000 de ani, în funcţie şi de creşterea nivelului mării. Geologii se aşteaptă ca vârful său să se înalţe în cele din urmă chiar mai sus faţă de toţi ceilalţi vulcani din lanţul din Hawaii.

Pe termen lung, Europa şi Africa ar putea dobândi, de asemenea, suprafeţe noi de pământ. Asta pentru că Africa se deplasează spre nord-est cu aproximativ 2,5 centimetri pe an, câştigând aproximativ un centimetru pe an înspre Europa, care se deplasează în aceeaşi direcţie. În principiu, această erodare ar putea închide Strâmtoarea Gibraltar în următoarele câteva milioane de ani. Fără afluxul de apă din Oceanul Atlantic, Marea Mediterană s-ar evapora în cele din urmă. Ţările din sudul Europei şi cele de pe coasta de nord a Africii s-ar extinde efectiv pe fundul mării recent expus la suprafaţă până când ar deveni alăturate.

Dacă urmaşii noştri încă vor mai fi prezenţi aici peste milioane de ani, probabil îşi vor pune problema modului în care să-şi împartă noile teritorii ale lumii.

 

Viitorul îndepărtat: Ce locuri vom explora?

 

 

Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului Deep future: Where will we live? publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Mihaela Gindu